Recenzie: Malad~Alexandru Voicescu

Titlu: Malad
Autor: Alexandru Voicescu
Editura: Herg Benet
Anul aparitiei: 2015
Nr. pagini: 224
Descriere:
În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţeacosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.


Recenzie: Incep aceasta recenzie prin a spune ca Malad este mai mult decat pare a fi la prima vedere, la prima citire a descrierii sau la lecturarea primelor pagini. Am inceput aceasta carte cu gandul preconceput ca este doar un simplu thriller, dar Malad nu e nici pe departe simpla.  Dupa ce am meditat putin asupra cartii am ajuns la concluzia ca autorul ilustreaza de fapt un drum spre sine, spre cele mai ascunse colturi ale fiintei umane, tema destul de greu de abordat, avand in vedere faptul ca nimeni nu poate sti ce se gaseste la capatul drumului. Pe parcursul cartii am reusit cumva sa ma confund in anumite momente cu personajul principal si nu stiu daca e neaparat din cauza faptului ca la un anumit nivel ma aseman cu el, ci datorita modului in care autorul cntureaza lumea din jurul lui si cum contureaza sentimentele, incat te simti ca si cum ar fi ale tale si ai sti lumea lui Andrei de parca ai fi trecut chiar tu prin ea, lucru are m-a surprins intr-un mod foarte placut pentru ca pana acum nu am reusit sa empatizez la acest nivel cu niciun protagonist de gen masculin.
Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam la o astfel de profunzime din partea acestei carti, dar Alexandru Voicescu ne introduce incet si sigur in miezul problemei, astfel ajungi surprins la jumatatea cartii, fara sa stii nimic, dar cu o multime de intrebari.
Ce am observat pe parcursul cartii a fost ca autorul a creat o adevarata arta prin insusi modul in care este scrisa Malad, Alexandru Voicescu stie cu exactitate cand sa incetineasca si sa ne induca o stare de calm si de liniste interioara si cand sa accelereze actiunea si sa ne scoata brusc din starea noastra, creandu-ne in schimb una tumultuasa, care  sa se muleze perfect pe starile si trairile protagonistului. Cred ca aceasta arta se datoreaza si experientei indelungate de editor pentru ca nu se resimt pe parcursul romanului acele stangacii pe care le intalnesc adesea in romanele de debut.
As putea sa va spun mai multe despre Malad, dar nu poti intra cu adevarat in esenta acestei carti fara sa dai spoilere. Dupa cum spuneam, eu am perceput aceasta carte ca un drum spre sine, o retrospectiva, dar pentru fiecare din voi poate insemna altceva. Eu va recomand insistent sa cititi aceasta carte (pe care o puteti castiga si la concursul organizat de acest blog) si va doresc o lectura placuta!

Citate(in ordine aleatorie):
"Am fost Helena și Maria Magdalena și Beatrice și Juliette și Kamala, o femeie părăsită de propria identitate, dar trăind viețile a o mie de alte femei de dinaintea ei."

"Totul s-a rotit în jurul meu, înghițindu-mă. Eram acum piatra care suporta în soliditatea ei greutatea turnului, eram tencuiala lăsată dinadins scorojită de către restauratori, eram suportul de metal rece al portativului, eram chiar și Du Pont, văzând prin ochii lui perplecși dispariția mea subită. Eram înăuntrul lucrurilor, cu o mie de senzori activați în fiecare fibră a corpului meu, simțind toată arhitectura castelului, trecând mai departe, în miezul orașului, în miezul suburbiilor ce înconjoară orașul, în miezul câmpurilor care mărginesc șoselele nordului, în miezul fiecărei longitudini și latitudini, ca o hartă Bing întinsă la infinit, și pe plus, și pe minus."

"Uităm ușor, pentru că ne e mai comod, ca să ne protejăm de lucruri care ne dor foarte tare și care altfel ne-ar sparge din interior în mii de bucăți. Care altfel ne-ar distruge într-o clipă, fără să fim pregătiți. De aceea îmi place mie să dorm. În somn poți să te recompui pe tine, cel spart, dar fără să te deranjeze când te trezești și ai uitat ce ai făcut din tine."

"Era un desen improbabil de executat, însă rezultatul nu avea nimic kitschos, nelalocul lui, ci armonios, cursiv."

Din aceeasi categorie: Ultimul avanpost de Lavinia Calina

Castigatori concurs+ Concurs de fidelitate

Here we are again! Am revenit dupa o alta absenta, de data aceasta unda dorita (de mine cel putin) siii ma intorc cu vesti bunee: am extras castigatorii concursului siiii pentru ca v-ati inscris in numar mare m-am decis sa mai organizez unul, de data aceasta de fidelitate. Cine se incumeta sa se inscrie??? 

Daar haideti sa luam vestile pe rand si sa incepem cu castigatorii. Am avut in total 192 de inscrieri si trebuie sa mentionez ca ar fi fost mai multe, dar cativa dintre participanti au uitat sa faca cerinta obligatorie...asa ca va rog ca pe viitor sa verificati inainte de a trimite un comentariu. 

Participanta care va primi Octopussy este......pam pam Krisz. Felicitari si lectura placuta! Iar premiul surpriza merge la Andra Raluk. Astept datele voastre pe pagina de facebook a blogului sau prin mail la adresa diana_anaid98@yahoo.com. Aveti la dispozitie o saptamana.

Concurs de fidelitate

Incepe astazi si se va termina pe data de 12 august, regulile sunt putine si simple:

1. Trebuie sa lasati un comentariu la aceasta postare cu "particip"

2. Sa nu lasati comentarii consecutive

3. Comentariile trebuie sa aiba legatura cu postarea

Simplu, nu? 

Acum va voi arata premiul si la fel ca la concursul anterior, daca se inscriu mai mult de 15 persoane voi oferi si un premiu surpriza. Nu va suna bine?

Ambele carti sunt semnate de autor, iar una este special pentru voi, cititorii acestui blog. Eu mi-am inceput exemplarul astazi si tot ce va pot spune e ca abia astept sa ma intorc la el dupa ce termin aceasta postare...adica imediat *fericire*

Lectura placuta tuturor si va astept la concurs!

Revenire in forta + CONCURS

In primul rand vreau sa va urez tuturor (copii, adolescenti, adulti) un sincer "La multi ani!" pentru ca astazi este ziua tuturor si vreau ca toata lumea sa auda macar o data in aceasta zi aceste trei cuvinte.
In al doilea rand, dupa cum bine stiti, 1 iunie nu semnifica numai ziua copiilor, ci si venirea verii, asa ca, fiind dubla sarbatoare m-am hotarat sa facem un mic CONCURS pentru a va spori bucuria si odata cu acest concurs vrem sa dam startul revenirii noastre in forta, pentru ca de azi inainte vom incerca sa fim ceva mai active si sa va neglijam cat mai putin posibil. 
Asadar, nu va mai tin in suspans si va spun ca premiul acestui concurs este cartea Octopussy scrisa de Cristina Boncea, a carei recenzie va aparea curand pe blog, dar va mai tin putin in suspans. Cartea are si semnatura autoarei, cu o dedicatie speciala pentru cel ce o va castiga. 
Si cum astazi ma simt  generoasa, pe langa aceasta carte, castigatorul (ales prin random.org) va mai avea o surpriza + daca vor fi mai mult de 15 participanti o sa mai aleg un castigator, care va avea parte de un premiu surpriza.  

 

Eu as spune :"Asta da revenire in forta!"
Acuuuuum, regulile concursului (sunt foarte simple):
Tot ce aveti de facut e sa-mi lasati un comentariu in care sa-mi recomandati o carte. Simplu, nu?
Pentru intrari in plus (optional):
1. Like paginii noastre de facebook (aici)
2. Share pe orice retea de socializare doriti. Fiecare share valoreaza o intrare in plus. (lasati-mi link pentru fiecare share)
3. Urmariti-ne prin GFC (2 intrari in plus)
4. Votati blogul Anddeea (aici)
Daca alegeti sa faceti si una sau toate cerintele optionale, nu uitati sa lasati in comentarii toate datele necesare.
Concursul se va desfasura pana pe 1 iulie! Mult succes!

Recenzie: Suflet pierdut ~ Silviu Urdea

Titlu: Suflet pierdut
Autor: Silviu Urdea
Editura: Herg Benet
Colectia: Imprint Karth, Roman.
Anul aparitiei: 2014
Descriere: 
Mihail, un tânăr care trăiește o intensă poveste de dragoste alături de Emma, primește într-o dimineață cea mai neagră veste posibilă: iubita lui a murit în urma unui tragic, dar ciudat accident de maşină. Din acel moment viaţa lui nu va mai fi niciodată la fel. Investigând, află că accidentul fusese precedat de o serie de dispariții misterioase, care par să aibă un numitor comun. Împreună cu cei mai buni doi prieteni ai săi și alături de inspectorul Constantin, Mihail încearcă în final să descopere identitatea celui care, într-un vehicul fantomă, a fost ultimul care a văzut-o pe Emma în viață…
Trailer:


Recenzie:
V-ati pus vreodata intrebarea "Cum ar fi sa pierdem tot ce ne defineste ca oameni?"? Eu una nu mi-am pus aceasta intrebare pana sa citesc "Suflet pierdut" si aceasta intrebare m-a macinat cateva zile intregi, dar raspunsul nu a vrut sa apara. Presupun ca aceasta este una din intrebarile a caror raspuns nu-l vom afla niciodata, de aceea mi se pare si minunat faptul ca Silviu a reusit sa scrie o carte in care sa incorporeze si acest subiect dificil. Cei dintre voi care mai scrieti sau compuneti presupun ca stiti cat de greu este sa vorbesti despre un subiect abstract, de aceea munca lui Silviu trebuie apreciata chiar si pentru acest unic fapt.
Trebuie sa recunosc faptul ca mi-am dorit foarte mult aceasta carte datorita soaptelor de prin jurul meu si a agitatiei de prin blogosfera in privinta acestei carti, dar in momentul in care am avut-o in mana mi-a fost greu sa ma apuc de ea, atat din cauza lipsei timpului cat si a fricii de a nu ramane dezamagita. Stiti cum e vorba din popor, dupa ce te-ai ars cu bors, sufli si-n smantana. Dar si cand mi-am luat inima-n dinti si am inceput-o, nu am mai putut sa o las din mana. "Suflet pierdut" e o combinatie intre mai multe genuri: horror, mister, politist si un pic mai estompat, de dragoste. Inceputul cartii pur si simplu m-a pus in priza, dupa primele pagini voiam mai mult, voiam sa stiu ce urma sa se intample si sincer, desi scrie si in descriere clar ca Emma a murit, eu am vrut sa cred ca nu, ma incapatanam sa cred ca Silviu Urdea vrea sa ne fraiereasca, dar nu a fost asa, iar acest lucru a adus o nota de realism cartii.
Citind aceasta carte am trecut prin 3 etape: in prima etapa mi-a placut cartea, mi s-a parut fascinanta, in a doua, mi s-a parut banala din cauza replicilor personajelor si a actiunii cumva prea bruste, apoi in a treia etapa mi-a placut din nou. Pe parcursul cartii se observa cum autorul evolueaza, scrie din ce in ce mai bine si mai captivant, acest lucru ma face sa cred ca o rescriere a acestei carti ar fi infinit mai buna, acest lucru nu inseamna ca originalul nu-mi place, dupa cum am spus cartea m-a captivat si mi s-a parut absolut geniala din punct de vedere al ideii.
Personajele cartii sunt destul de bine conturate, fara a se insista foarte mult asupra lor, desi in anumite locuri, in prima parte, par superficiale, lucru remediat totusi in partea a doua a cartii.
Evitand anumite aspecte care m-au deranjat, dar care sunt destul de usor de ignorat, cartea a fost una foarte buna si v-o recomand, de aceea prin iarna voi face un concurs si voi oferi aceasta carte drept premiu (daca sunt doritori).
In final ii multumesc lui Silviu Urdea pentru aceasta sansa si abia astept sa-i citesc urmatoarele creatii! Lectura placuta tuturor!

Recenzie: Ultimul avanpost ~ Lavinia Calina

Titlu: Ultimul avanpost
Autor: Lavinia Calina
Editura: Herg Benet
Anul aparitiei: 2014
Numar de pagini: 320
Descriere: Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.
Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.
Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

Despre autor: Lavinia Călina s-a născut revolutionară, în decembrie ’89.

Urmează cursuri pedagogice și de filologie în Caransebeș. În 2008 se mută la Timisoara și studiază limbi străine la facultatea de litere. În 2012 se înscrie la Școala Sanitară Carol Davila din Caransebeș, cu gândul ca poate într-o zi se va schimba ceva în sistemul sanitar. În prezent lucrează ca editor-imagine/fotogaf la propria firma (Calina Audio-Video).
"Intr-o lume a clonelor de plastic fii original! Citeste o carte!"

Recenzie:
*Am primit de la Lavinia un exemplar al cartii sale spre recenzare, lucru pentru care-i multumesc foarte mult!*

Vreau sa incep aceasta recenzie spunand ca Lavinia a spart gheata! Este prima autoare romanca care a scris o distopie si a scris-o bine! In general nu-mi place sa citesc scrierile autorilor romani pentru ca am avut parte de multe dezamagiri, bineinteles ca exista si exceptii, dar foarte putine. "Ultimul avanpost" mi-a atras atentia inca de la inceput, dar parca imi era teama sa o citesc. Incet, incet sau mai bine spus, repede, repede, cartea a ajuns un fenomen, aproape toti prietenii mei din blogosfera o citisera si nu aveau niciun cuvant de rau la adresa ei.  Nu stiu daca acesta o fost motivul sau altul, dar dintr-odata am vrut neaparat sa pun mana pe aceasta carte si trebuie sa-i multumesc Laviniei pentru indeplinirea acestei dorinte!
"Ultimul avanpost" este un roman de debut, lucru pe care-l stiam inca dinainte de a ma apuca de carte, dar care totusi m-a surprins, scrierea parca apartine unui autor deja experimentat. Citisem undeva ca Lavinia nu a scris cartea pentru a fi publicata si parca se simte dincolo de cuvinte, se simte ca a scris de dragul povestii, nu ca sa prinda la public si drept dovada cartea este de nota 10.
Dupa cum am spus, "Ultimul avanpost" este o distopie, lucru care este pe gustul meu pentru ca sunt una dintre marile iubitoare ale acestui gen. In general eroinele distopiilor urmeaza un anumit tipar, dar in mod special cam toate provin dintr-o clasa sociala de la coada, ei bine, nu si Diane. 
Diane este un personaj mai special, ca sa spun asa, nu am indragit-o de la inceput, ba chiar imi era antipatica. Fiind o reprezentata a clasei sociale inalte se purta cu nasul pe sus, cuvantul ei fiind lege.  Cine nu uraste astfel de personaje? Diane mi s-a parut totusi fascinanta, pe langa atitudinea ei de diva am observat inteligenta si i-am adorat replicile sarcastice, dar asta nu a fost de ajuns ca sa o indragesc, asta m-a facut doar sa o urasc mai putin. Diane e un personaj complex, pe alocuri mi-a fost greu sa o inteleg, mai ales din cauza misterului ce dainuia pe langa ea sau sa spun in ea? dar acest lucru a facut-o si mai interesanta.

Cand am ajuns sa-l cunosc putin pe Alexandru, logodnicul Dianei, mi-am dat seama ca ea era un puiut pe langa el, comportamentul lui fiind jalnic: droguri, femei, droguri, petreceri, femei, alte droguri. Trebuie sa recunosc ca si Alex mi s-a parut totusi charismatic si in unele momente m-am lasat pacalita de comportamentul sau.
Nu va ganditi ca numai Diane si Alex sunt personaje fascinate, aproape fiecare personaj din aceasta carte te lasa cu un semn de intrebare: Dan, Lena, Andrei, Eric, Mark, Ana, Sara. Nu va ganditi ca personajele sunt multe si nu le veti putea retine, de fapt nici eu nu stiu cum de le-am retinut, de obicei tin minte doar personajele principale si cele din imediata apropiere, uneori nici pe alea. Pentru mine conteaza mult mai mult actiunea decat numele, asa ca le dau importanta minima. Dar aici am reusit sa retin fiecare personaj, lucru care ma uimeste.

Cand am vorbit despre Diane am mentionat ceva despre un mister, ei bine cred ca e cel mai tare mister posibil, m-a tinut in priza pe tot parcursul cartii si de fiecare data dadeam pagina cu o intrebare in plus in minte. (daca stai sa calculezi asta inseamna cam 160 de intrebari :)) ) De obicei cartile cu mister ma omoara cu zile, nu ma intelegeti gresit, imi place misterul, dar sa nu tina de la un capat la altul al cartii, devine frustrant cand vad ca nu reusesc sa ghicesc si devine si mai frustrant cand ghicesc. Asta nu e cazul cu "Ultimul avanpost", misterul de aici a fost absolut delicios, parca asteptam cu nerabdare sa mai aflu un indiciu, doua. Asta poate se datoreaza faptului ca acest mister imi oferea cate o bucatica din adevarata Diane de fiecare data, iar adevarata Diane este absolut fascinanta, este ceea ce numesc eu super-woman. 

"Ultimul avanpost" este o carte destul de usor de citit, eu nu am putut-o lasa din mana, lucru care m-a surprins foarte mult pentru ca ma aflam intr-un reading-slump ingrozitor, dar se pare ca nimic nu sta in calea acestei carti ;)
Imediat dupa ce am terminat-o am intrat repejor pe goodreads sa mai caut niste citate, eu imi notasem cateva, dar nu voiam sa-mi scape nimic, si spre marea mea surpriza nu am gasit niciunul! (nu se pun cele lasate de cititori)  asa ca o sa va incant eu cu cteva citate intr-o postare viitoare. Pana atunci cititi cartea! Merita!

Primele 100 de cuvinte #2 + Citate

De aceasta data am ales cartea The Bone Season/ Sezonul oaselor de Samantha Shannon pentru ca eu m-am indragostit de ea inca de la primele cuvinte.
Dupa cum vedeti in titlu am adaugat si un +Citate, citatele nu vor fi din Sezonul oaselor, ci din Ultimul avanpost, sper ca nu este nicio problema ca fac 2 in 1 :)
Astea fiind spuse o sa scriu cele 100 de cuvinte, daca va hotarati sa faceti si voi postarea lasati-mi link'ul blogului vostru, iar eu va voi face o vizita :)

 "Îmi place să-mi închipui că, la început, eram mai mulţi. Nu prea mulţi, bănuiesc, dar oricum mai mulţi decât acum.
   Noi suntem minoritatea, cei pe care lumea nu-i acceptă. Nu din cauza fanteziei, deşi chiar şi aceasta e pe lista neagră. Arătăm ca oamenii obişnuiţi şi, câteodată, ne şi purtăm ca ei. Din multe puncte de vedere, chiar suntem ca ei. Suntem peste tot, pe orice stradă. Trăim o viaţă pe care ai putea-o considera normala, dacă nu ai cerceta prea adânc.
   Nu toţi ştim ce suntem. Unii dintre noi mor fără să afle vreodată. Unii dintre noi ştiu, şi..."

Asta a fost tot, sunt 100 in capat. Imi place locul unde s-a terminat, confera putin suspans :))
Sper sa o termin curand si revin cu o recenzie, sunt datoare cu una sau doua :))
Voi ati citit cartea? 

Si acum citatele! <3

Dupa cum am mentionat mai sus, sunt din "Ultimul avanpost". Nu sunt foarte multe pentru ca le-am selectat in timp ce citeam cartea, dar sper sa va placa: 

"Ai avut vreodată coșmarul acela groaznic în care te cufunzi în întuneric, în care te simți pierdut, rătăcit, coșmarul acela în care alergi și alergi, te zbați, încerci să fugi, să o iei la goană, dar nu faci nicio mișcare? Coșmarul în care simți cum se apropie pericolul, în care toate simțurile tale sunt în alertă și ești conștient că trebuie să faci ceva până nu e prea târziu, însă nu poți clinti un mușchi? (...)
Ei bine, eu îl am aproape în fiecare seară."

"Pe scurt, ne intelegeam bine, aveam o singura opinie diferita: ea se vedea o mare vedeta, iar eu o vedeam spanzurata de un pom." 

"-Am fost distras! De gura mare a cuiva!

-Adica?

-Adica, inainte sa te cunosc pe tine, nu apreciam linistea la adevarata ei valoare.

-Amuzant. Uitandu-ma la tine inteleg de ce unele animale isi mananca puii, ii replica ea."

"Omul cand vine pe lume are pe el doar pielea, pe parcursul vietii depinde doar de el daca se leaga cu propriile lanturi sau ii lasa pe altii sa il lege cu ale lor."

"Sunetul pe care il face un glont cand strapunge pielea e ingrozitor, oribil, grotesc, e surd, difuz, dar, daca te concentrezi, poti sa il distingi. Un poc, glontul intra, iar viata iese din corp. E chiar simplu, daca stai sa te gandesti."

"Ai avut vreodată coșmaruri? Probabil că da. Și cum le-ai făcut față? Copil fiind, probabil te-

ai ascuns sub pătură sau ai dat fuga în patul părinților. Ca adult, probabil ți-ai spus că e o prostie, nu e nimic real, ai făcut o cafea și ai ales să uiți imaginile care ți-au invadat mintea pe timpul nopții.Dar ce faci cu realitatea? Ce faci atunci când viața de zi cu zi devine coșmar, atunci când te pierzi printre minciunile altora, când tu devii doar o umbră, o iluzie menită să hrănească imaginația altora... atunci trebuie să alegi: continui să fii o nălucă pe care o disprețuiești, sau te trezești, îți iei viața în propriile mâini și lupți împotriva propriilor tăi creatori?
E simplu, ai de făcut un singur pas."

"Ciudat cum in cateva zile am trecut de la Cu ce va mai pot servi, domnisoara? la Ba, fata, treci la coada! Viata are un simt al umorului foarte dezvoltat."

"- Haide, Alex, nu folosi cuvinte pe care nu le înțelegi.
- Poate nu am știut eu să îți arăt, Dia, dar am ținut mult la tine, foarte mult.
Degetele lui îmi prinseră mâna și se încleștară cu ale mele. Poate părea ciudat, dar era cel mai drăguț lucru pe care mi-l spusese până în prezent. Vorbele lui erau sincere, erau pline de căldură, erau spuse din toată inima, erau pe un ton blând, erau zise într-un moment de luciditate, dar erau rostite mult prea târziu."