Recenzie: Ultimul avanpost ~ Lavinia Calina

Titlu: Ultimul avanpost
Autor: Lavinia Calina
Editura: Herg Benet
Anul aparitiei: 2014
Numar de pagini: 320
Descriere: Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.
Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.
Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

Despre autor: Lavinia Călina s-a născut revolutionară, în decembrie ’89.

Urmează cursuri pedagogice și de filologie în Caransebeș. În 2008 se mută la Timisoara și studiază limbi străine la facultatea de litere. În 2012 se înscrie la Școala Sanitară Carol Davila din Caransebeș, cu gândul ca poate într-o zi se va schimba ceva în sistemul sanitar. În prezent lucrează ca editor-imagine/fotogaf la propria firma (Calina Audio-Video).
"Intr-o lume a clonelor de plastic fii original! Citeste o carte!"

Recenzie:
*Am primit de la Lavinia un exemplar al cartii sale spre recenzare, lucru pentru care-i multumesc foarte mult!*

Vreau sa incep aceasta recenzie spunand ca Lavinia a spart gheata! Este prima autoare romanca care a scris o distopie si a scris-o bine! In general nu-mi place sa citesc scrierile autorilor romani pentru ca am avut parte de multe dezamagiri, bineinteles ca exista si exceptii, dar foarte putine. "Ultimul avanpost" mi-a atras atentia inca de la inceput, dar parca imi era teama sa o citesc. Incet, incet sau mai bine spus, repede, repede, cartea a ajuns un fenomen, aproape toti prietenii mei din blogosfera o citisera si nu aveau niciun cuvant de rau la adresa ei.  Nu stiu daca acesta o fost motivul sau altul, dar dintr-odata am vrut neaparat sa pun mana pe aceasta carte si trebuie sa-i multumesc Laviniei pentru indeplinirea acestei dorinte!
"Ultimul avanpost" este un roman de debut, lucru pe care-l stiam inca dinainte de a ma apuca de carte, dar care totusi m-a surprins, scrierea parca apartine unui autor deja experimentat. Citisem undeva ca Lavinia nu a scris cartea pentru a fi publicata si parca se simte dincolo de cuvinte, se simte ca a scris de dragul povestii, nu ca sa prinda la public si drept dovada cartea este de nota 10.
Dupa cum am spus, "Ultimul avanpost" este o distopie, lucru care este pe gustul meu pentru ca sunt una dintre marile iubitoare ale acestui gen. In general eroinele distopiilor urmeaza un anumit tipar, dar in mod special cam toate provin dintr-o clasa sociala de la coada, ei bine, nu si Diane. 
Diane este un personaj mai special, ca sa spun asa, nu am indragit-o de la inceput, ba chiar imi era antipatica. Fiind o reprezentata a clasei sociale inalte se purta cu nasul pe sus, cuvantul ei fiind lege.  Cine nu uraste astfel de personaje? Diane mi s-a parut totusi fascinanta, pe langa atitudinea ei de diva am observat inteligenta si i-am adorat replicile sarcastice, dar asta nu a fost de ajuns ca sa o indragesc, asta m-a facut doar sa o urasc mai putin. Diane e un personaj complex, pe alocuri mi-a fost greu sa o inteleg, mai ales din cauza misterului ce dainuia pe langa ea sau sa spun in ea? dar acest lucru a facut-o si mai interesanta.

Cand am ajuns sa-l cunosc putin pe Alexandru, logodnicul Dianei, mi-am dat seama ca ea era un puiut pe langa el, comportamentul lui fiind jalnic: droguri, femei, droguri, petreceri, femei, alte droguri. Trebuie sa recunosc ca si Alex mi s-a parut totusi charismatic si in unele momente m-am lasat pacalita de comportamentul sau.
Nu va ganditi ca numai Diane si Alex sunt personaje fascinate, aproape fiecare personaj din aceasta carte te lasa cu un semn de intrebare: Dan, Lena, Andrei, Eric, Mark, Ana, Sara. Nu va ganditi ca personajele sunt multe si nu le veti putea retine, de fapt nici eu nu stiu cum de le-am retinut, de obicei tin minte doar personajele principale si cele din imediata apropiere, uneori nici pe alea. Pentru mine conteaza mult mai mult actiunea decat numele, asa ca le dau importanta minima. Dar aici am reusit sa retin fiecare personaj, lucru care ma uimeste.

Cand am vorbit despre Diane am mentionat ceva despre un mister, ei bine cred ca e cel mai tare mister posibil, m-a tinut in priza pe tot parcursul cartii si de fiecare data dadeam pagina cu o intrebare in plus in minte. (daca stai sa calculezi asta inseamna cam 160 de intrebari :)) ) De obicei cartile cu mister ma omoara cu zile, nu ma intelegeti gresit, imi place misterul, dar sa nu tina de la un capat la altul al cartii, devine frustrant cand vad ca nu reusesc sa ghicesc si devine si mai frustrant cand ghicesc. Asta nu e cazul cu "Ultimul avanpost", misterul de aici a fost absolut delicios, parca asteptam cu nerabdare sa mai aflu un indiciu, doua. Asta poate se datoreaza faptului ca acest mister imi oferea cate o bucatica din adevarata Diane de fiecare data, iar adevarata Diane este absolut fascinanta, este ceea ce numesc eu super-woman. 

"Ultimul avanpost" este o carte destul de usor de citit, eu nu am putut-o lasa din mana, lucru care m-a surprins foarte mult pentru ca ma aflam intr-un reading-slump ingrozitor, dar se pare ca nimic nu sta in calea acestei carti ;)
Imediat dupa ce am terminat-o am intrat repejor pe goodreads sa mai caut niste citate, eu imi notasem cateva, dar nu voiam sa-mi scape nimic, si spre marea mea surpriza nu am gasit niciunul! (nu se pun cele lasate de cititori)  asa ca o sa va incant eu cu cteva citate intr-o postare viitoare. Pana atunci cititi cartea! Merita!