Recenzie: Sa nu ma parasesti~Kazuo Ishiguro

Titlu: Sa nu ma parasesti
Autor: Kazuo Ishiguro
Editura: Polirom
Despre carte: Katie H. este educatoare. Slujba ei este aceea de a-i ajuta pe „copiii-clone“ sa creada ca, in institutia de la Hailsham, intre vizionarile de scene erotice din filme si joaca, intre colectiile de reviste sau carti si iazul cu rate, ei vor uita adevaratul si unicul motiv al existentei lor, acela de a dona organe. In scurta lor viata, care se intinde pret de un numar limitat de „donatii“, ei asteapta plini de speranta ziua cand vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sirma ghimpata si cand vor inceta sa mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb.



Parerea mea: 
Aceasta carte este foarte, foarte aproape de perfectiune. Nu am citit-o dintr-o data, asa acum fac cu majoritatea cartilor care ma atrag, ci am citit-o treptat si asta nu e din cauza faptului  ca nu mi-a placut, ci din contra. "Sa nu ma parasesti" e genul de carte pe care nu o poti privi numai dintr-un singur unghi, e profunda si abordeaza un subiect delicat. 
Vazusem la un moment dat in una din recenziile facute acestei carti ca ar fi perfecta pentru un club de lectura si nu pot sa nu fiu de acord cu aceasta afirmatii. "Sa nu ma parasesti' iti starneste foarte multe ganduri contradictorii, de aceea am si avut nevoie de atat de mult timp pentru a o citi. Nu exista un capitol care sa nu iti lase macar un semn de intrebare si acest lucru mi-a placut foarte mult. 
Kazuo Ishiguro ne prezinta o viziune cu totul noua asupra lumii, ne prezinta un univers in care unii copii sunt crescuti numai pentru a dona organe, sustinand astfel viata altor oameni. Aceasta idee m-a intrigat deoarece este atat un lucru meschin, sa cresti copii pentru a-i ucide mai tarziu, cat si un lucru fascinant, ceva inovator. Cartea m-a tinut atenta si ma gandeam la ea chiar si atunci cand nu citeam. Printre randurile cartii veti descoperi si o poveste de dragoste care va v-a impresiona foarte mult. Pe langa faptul ca sunt destinati sa moara, ei, copiii-clona, cum li se mai spune, sunt destinati sa se priveasca si murind. E un lucru crud, inuman si revoltator, dar iti capteaza intr-atat de tare atentia incat nu vei mai putea lasa cartea din mana. 
V-o recomand cu mare drag si abia astept sa va aud opiniile despre ea! Lectura placuta!

Recenzie: Exercitii de echilibru~ Tudor Chirila

Titlu: Exercitii de echilibru

Autor: Tudor Chirila

Editura: Polirom

Despre carte:

Daca vreti sa-l cunoasteti mai bine pe Tudor Chirila, cititi-i textele adunate in volum. Veti descoperi un scriitor surprinzator, care se exprima cu aceeasi usurinta in proza sau in versuri si ale carui rinduri tradeaza o sensibilitate pe care putini i-o banuiesc. Tudor Chirila scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru si carti, nostalgic despre oameni dragi disparuti, ironic despre locuitorii Romaniei de azi. Mesajul lui? Cel mai important e sa iubesti. Si sa fii liber.

Parerea mea:

E uimitor ce poate face Tudor. Va spun ca nu am mai citit niciodata o carte precum "Exercitii de echilibru", am fost purtata prin toate ungiurile frumoase sau urate ale vietii intr-un stil cu totul aparte. Cu cat citeam mai mult cu atat mi se concretiza in minte un singur gand: Nu poti face ce face Tudor. E un autor desavarsit, simte, observa, pune suflet si tot zbuciumul lui se revarsa peste noi, cititorii lui.
Citind aceasta carte mi-am dat seama ca poti cu adevarat sa cunosti/"aprofundezi" un om citindu-i cartile. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca Tudor poate fi atat de...abstract...dupa fiecare capitol trebuia sa-mi ofer un moment de pauza, un moment in care sa las cuvintele lui sa ma invaluie si sa-mi ramana intiparite in minte. Autorul (ce ciudat mi se pare sa-i spun "autorul" suna atat de rece, iar prin intermediul acestei carti Tudor parca mi-a devenit prieten) isi exprima propria opinie intr-un mod original, care creeaza iluzia ca aceea este de fapt si parerea ta, uneori este, alteori nu pentru ca Tudor are acest mod cu totul aparte de a vedea lucrurile, nu cred ca mai exista o singura persoana pe aceasta lume care sa priveasca lucrurile prin aceeasi prisma prin care priveste el, mi se pare imposibil. 
Lucrul cu adevarat minunat este ca desi iti impune parca opinia nu face cu adevarat asta si te intreaba, te lasa sa gandesti, sa ajungi singur la o concluzie, care in mod inevitabil coincide cu a lui, dar asta nu pentru ca ne ghideaza pasii in acel sens in mod voit ci pentru ca opinia lui este atat de clara, atat de bine definita, incat nu poti gasi un singur argument care sa o distruga.  
Citind capitolele in ordinea lor cronologica iti poti da seama de schimbarile de stare ale lui, poti sa-ti dai seama ce zbucium interior intens are, cum pretuieste clipa si o traieste cu adevarat, cum pune suflet in orice. In unele capitole era dur cu sine, cu viata, cu oamenii care-l inconjoara, in altele ii iubea pe toti. in altele mai avea putin si urla la luna de durere, iar prin talentul sau desavarsit de scriitor te face sa simti acele lucruri ca si cum ar fi ale tale, nu ale lui, ca si cum ai citi jurnalul tau, nu pe al lui. E fantastic ce poate face acest om.
Va spun ca aceasta carte nu se citeste oricum, nu o iei cu tine in tren sau intr-o cafenea, nu o citesti in timp ce astepti sa vina metroul, ai nevoie de liniste pentru ca nu poti citi o poveste atat de profunda in galagie, sufletul tau trebuie sa inteleaga, Tudor vorbeste cu sufletul si mintea ta in cele mai profunde moduri, iar galagia zapaceste cuvintele si le duce intr-o alta directie, poate pe langa urechea ta, iar aceasta carte va fi doar una dintre multe altele, ceea ce nu poate fi adevarat. Sufletul tau trebuie sa vibreze, mintea ta trebuie sa absoarba totul, tu trebuie sa o citesti!
”Citiți. Citiți tot. Citiți tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultați doar pe profesori. Citiți orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. ”