And that was all! Happy reading!
Se afișează postările cu eticheta Palavrageala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Palavrageala. Afișați toate postările
marți, 15 septembrie 2015
Lucruri din biblioteca mea care nu sunt cărţi
Am văyut această postare pe blogul lui Roxi, dar şi pe blogul Dianei şi mi s-a părut foarte interesantă, aşa că here I am ^^ Enjoy!
Aceasta este o micuță cuie pentru bijuterii, stătea aiurea prin casă și m-am gândit că i-ar sta bine în biblioteca mea. Acum am în ea acest lănțișor drăguț care are mai multe medalioane, în diferite culori și un inel care își schimbă culoarea în funcție de temperatura corpului ^^
Aicii am colecția mea micuță de broscuțe + un monstruleț portocaliu pe care l-am achiziționat vara asta, când am fost în vacanță ^^ Mai am aici și o scoică pe care a primit-o de la o prietenă foarte bună *eu nu am fost la mare* și un magnet drag mie pe care nu vreau să-l țin pe frigider că e prea departe :))
Nu am reușit să focalizez prea bine, dar acolo scrie SCÂNTEI! e de la The Kryptonite Sparks și o am de anul trecut, când am fost la o dezbatere de 3 zile, iar în una dintre seri această trupă a fost cea menită să ne distreze și e chiar faină, să ascultați câteva piese de la ei când aveți timp ^^ Acestă mică chestiuță din biblioteca mea stă ascunsă după carți :)) inițial nu aveam cărți acolo și se vedea foarte draguț, dar acum e acoperită în totalitate.
Aici este un turn Eiffel în miniatura, un strugurel de buze și o pereche de cercei :D de obicei sunt mai mulți cercei, dar acum s-au rătăcit doar doi ^^
*poza nu e prea clară* În dreapta se află un mic schelet, care ar trebui să se lipească de chestii, doar că nu se lipește de nimic :)) Un semn de carte tomnatic cu o frunză pe care îl am de la Booktopia, o cutiuță foarte simpatică în care mai țin diverse chestiuțe și lebede origami agățate :D se află peste tooot prin biblioteca mea.
Nici această poză nu e prea clară, dar am două steluțe origami, o altă lebădă și cutia de la telefonul meu, nu știu ce caută acolo, dar am apucat să o poziționez acolo și acolo a rămas :))
Și în final această chestiuță drăguță ^^ Este de fapt o cutiuță diy cu mai multe straturi și are lipite diverse poze pe ea, e foarte simpatică, am primit-o cadou de la my bff de ziua mea anul trecut și o adooor ^^
And that was all! Happy reading!
And that was all! Happy reading!
luni, 17 august 2015
100 de ani...si nu-i destul
Deschid ochii pentru o fractiune de secunda si-i inchid tematoare cat pot de repede inapoi "nu cred, nu cred, nu cred" e mantra pe care mi-o spun in gand in timp ce-mi tin ochii strans inchisi si fiecare muschi din corp incordat. As vrea sa cred ca e un vis, poate e un vis, dar nu, nu e, ma simt cat se poate de vie si-mi aud inima bubuindu-mi in urechi si sangele curgandu-mi prin vene, nu poate fi un vis, e mult prea clar totul pentru a fi un vis. Respir adanc si deschid ochii din nou, iar de aceasta data ii tin deschisi. Stiu unde ma aflu, dar mi-as dori sa nu stiu sau mai bine spus, mi-as dori sa nu trebuiasa sa stiu.
-Of, Dashner...ce-ai facut? blestem in gand ziua in care am pus mana pe cartile lui, acum trilogia aia frumoasa, superba, captivanta, plina de aventuri si emotii nu mai reprezinta doar un nume, acum asa ma simt, asa sunt...captiva-n labirint...
Imi iau un moment pentru a-l venera pe James Dashner si pe frumoasele lui carti pentru ultima oara. Imi pare rau ca acesta este sfarsitul bunei noastre relatii de pana acum si-mi pare rau ca nu o sa ma mai gandesc niciodata la el ca la omul care mi-a pus in mana cele mai frumoase carti, ci la omul care m-a pus in cel mai mare pericol.
-Of, James. De ce eu? in momentul in care rostesc aceste cuvinte sunt surprinsa sa observ un nou sentiment incoltind in inima mea, ma simt oarecum speciala, dintre toti oamenii, dintre toti cititorii, pe mine m-a ales...
-Oh, dar pentru ce sa fiu aleasa? si sentimentul dispare brusc, lasandu-mi un gol in inima acolo unde incoltise si-mi iau ramas bun "Adio, James, adio, Thomas!....adio, Captiv in labirint!"
Urmatoarea ora mi-o petrec incercand sa ies din acest labirind infernal, mi-o petrec blestemand fiecare fir de iarba si fiecare nou zid de care dau. Am ajuns la capatul rabdarii si ma trantesc jos, in locul in care eram. In acel moment ar fi putut veni chiar si cel mai infiorator monstru din lume la mine si nu mi-ar mai fi pasat, poate i-as fi spun in sila "Fa ce vrei cu mine si lasa-ma"...nu, oare ce vorbesc? Of, pana si ratiunea-mi este zdruncinata...normal ca as fugi mancand pamantul din calea lui si drept dovada un gandac se urca pe mine si incep sa fug de nebuna, speriata de moarte de o biata fiinta minuscula. Si realizez. Realitatea ma izbeste brutal in fata si raman panicata pe loc, in fuga mea nebuna m-am ratacit de tot...daca inainte aveam o vaga idee pe unde am fost si pe unde trebuie sa merg, acum nu mai stiu nimic, sunt ca un orb si-l blestem inca o data pe Dashner...
Ma panichez si simt o durere acuta in piept, imi vine sa plang si ma ustura ochii din cauza incercarilor mele de a nu ma lasa prada lacrimilor. Inchid ochii si-mi imaginez un camp verde cu flori, ma linisteste si ma simt mai bine. Aproape ma astept sa ma aflu pe acel camp verde cand deschid ochii, dar stiu ca e imposibil si drept dovada, cand ii deschid ma aflu tot in labirint, dar nu am timp sa meditez asupra acestui lucru pentru ca aud in departare niste sunete ciudate, par a fi niste sunete provocate de doua sabii si ma gandesc ca acolo unde sunt trebuie sa fie si oameni care sa le manuiasca si merg in directia de unde vine sunetul.
Cu cat ma apropii mai mult, cu atat sunt mai fascinata, inima imi bate cu putere si imi simt corpul ca pus in priza, eman energie simt asta, simt un soi de viata-n mine pe care nu l-am mai simtit niciodata pana atunic, e fascinant ce se intampla cu propriul meu trup si mai fascinant de atat e ceea ce vad cand fac coltul...Sunt intradevar doi oameni dar sunt imbracati ciudat, ca in evul mediu poate, nu-mi dau seama foarte bine, dar nu par sa ma observe nici macar cand ii salut sau cand ajung la un metru de ei. Ma indepartez si cercetez imprejurimile in cautarea unei alte persoane, cand deodata cineva mi se adreseaza:
-Ei nu te pot vedea, dar spune-mi mie ce doresti si poate te ajut. se uita la mine rabdator, asteptand sa-i spun ce doresc si ma hotarasc sa ma incredere in el, e un batranel mai rotofei cu barba lunga si alba si o basma ciudata pe cap...
-De ce nu ma pot vedea? sunt chiar eu surprinsa de intrebarea mea, tot ce vreau sa stiu e cum sa ies de aici, nu sa pun intrebari neimportante si dubioase...
-Sunt caractere fictionale, normal ca nu te vad, ei stiu si vad numai ce vreau eu ca ei sa stie, nu e logic? Credeam ca toata lumea stie deja asta..
Sunt derutata, ce vrea sa spuna cu aceste cuvinte, ce sa fie logic si evident, nu inteleg. Imi deschid gura sa cer lamuriri cand il imi spune pe fuga:
-Imi pare rau, domnisoara, trebuie sa plec, s-a terminat capitolul. Ne vedem cand il scriu pe urmatorul! Mi-a parut bine de cunostinta, eu sunt George R.R. Martin.
Si cu aceste cuvinte dispare si el si cele doua asa zise caractere. Eu am ramas singura in mijlocul campiei, cu gura cascata, nemaifiind atat de sigura daca dorm sau nu. Si apoi ma izbeste un gand: am stat langa George R.R. Martin!!! omg, as fi putut fi moarta pana acum!! aproape lesin la acest gand, Martin este unul dintre cei mai cunoscuti autori si eu nu am putut fi in stare sa-l recunosc...ce fel de cititoare sunt eu? Ma invart, cercetand din nou imprejurarile, in cautarea frumosului John Snow, dar nu e de gasit si ma bosumflu la gandul ca mi-am ratat aceasta sansa.
Ma reintorc in labirint si intru pe urmatorul culoar care ma duce la un alt camp deschis si acolo vad niste copii care arunca cu oua intr-o casa in mijlocul zilei...am un deja-vu, am un deja-vu sii am o revelatie.
-Sub aceeasi stea! strig in gura mare, fericita ca mi-am amintit din ce carte e secventa, personajele sunt atat de diferite fata de cele din film...par mai naturale, imi spun in gand.
-Ai citit cartea? ma intreaba o voce de barbat si ma intorc sa vad sursa vocii. E...e... e chiar John Green in persoana....eu....nu cred. John se uita la mine si incepe sa rada, imi da un pahar cu apa si ma pune sa stau jos. Nu sunt in stare sa spun nimic si nu-mi vine sa cred ca am o asemenea ocazie, "Multumesc, James" imi spun acum in gand "Multumesc".
-Eu nu mai pot sa raman, imi zice, in urmatoarele minute trebuie sa o omor pe Alaska si trebuie sa fiu acolo cand se dezlantuie haosul. Mi-a parut bine sa te cunosc, cititorule. si dispare, asa, puuf, pur si simplu.
Nu-mi vine sa-mi cred ochilor, dar deja sunt convinsa ca nu visez, ca asta chiar mi se intampla. Stai! A spus cumva ca o omoara pe Alaska??? Nuuu!! Abia am inceput sa citesc cartea si imi placea de ea si acum o sa moara?? "Sadic ca intotdeauna, totusi o placere sa te citesc, John" vorbesc iarasi singura si plec din nou spre labirint.
In fata urmatorului culoar stau si ma gandesc daca sa intru sau nu, simt o vibratie ciudata venind de acolo, dar intru oricum si sunt surprinsa sa-l vad pe Alexandru Voicescu, in persoana, chiar el si nu-mi dau seama care e personajul si care e autorul pentru ca e divizat in doi indivizi identici, unul mai intunecat decat celalalt si imi amintesc de Malad si de drumul spre sine al autorului si imi dau seama ca intrerup mersul lucrurilor, asa ca ies la fel de repede pe cum am intrat. Imi pun mana pe inima si incerc sa-i calmez bataile, sunt in regula.
Imi iau inima in dinti si intru pe urmatorul culoar, ultimul si fericirea ma navaleste aproape instantaneu. De aceasta data le am in fata pe Ami Kaufman si Megan Spooner, tes impreuna o panza cu modelul unei contelatii, iese absolut minunat, iti fura ochii. Ma zaresc amandoua si imi fac semn sa ma apropii, sa le ajut la tesut si desi habar nu am cum sa fac asta, in momentul in care pun mana pe panza, incepe sa se teasa singura, intr-un mod armonios. Cele doua autoare imi spun ca se pregatesc pentru un nou volum din serie si sunt atat de entuziasmata sa ajut, nu am mai fost niciodata asa fericita si ii multmesc din nou lui Dashner, acum realizez ca mi-a facut un bine.
Tot vorbind, le povestesc cum am ajuns acolo, iar ele se uita cu compasiune la mine, sunt tare dragute. si ma indruma spre un castel, mi-au spus ca de acolo pot ajunge din nou acasa, asa ca imi iau la revedere si le urmez indicatiile.
Kate Morton. Kate Morton. Kate Morton. Sunt intr-un castel creat de Kate Morton, recunosc foarte bine structura si atmosfera si tot, am avut timp sa ma obisnuiesc cu ele, din minunatele ei cati, iar acum inima imi trepideaza de emotie si de incantare. Oh, Kate Morton, nici nu stii de cat timp astept sa te intalnesc...
Cand intru in castel nimeresc direct in sufragerie, unde toti autorii pe care ii intalnisem mai devreme, plus altii pe care nu am apucat sa ii cunosc, stateau la masa si se infruptau din delicatesele aflate in fata lor. Cu gurile pline ma invita toti fericiti la masa, se pare ca au rar musafiri si se bucura de fiecare data cand unul le nimereste pragul. Dupa cateva minute ma dezghet si incep sa vorbesc cu toti, intr-o maniera familiara, imi sunt toti dragi si nu mi-ar mai veni sa plec.
-Oh, dar de ce te-ai intristat, draga mea? ma intreaba Kate si nu e nevoie sa-i raspund, cred ca a mai trecut de catev ori prin asta. Sa stii ca te poti intoarce oricand aici, pe Strada fictiunii, noi suntem bucurosi de oaspeti mereu si avem suficienta mancare cat pentru o intreaga armata. Nu te intrista acum, ne vedem si maine, daca vrei. spune Kate si toti incuviinteaza la unison, sunt niste oameni fantastici si iubesc lecturile tuturor! Si realizez ca as putea petrece chiar si 100 de ani in preajma acestor oameni minunati si nu mi-ar fi de ajuns, dar ma bucur acum , cat inca pot de tot ce ma inconjoara
-Of, Dashner...ce-ai facut? blestem in gand ziua in care am pus mana pe cartile lui, acum trilogia aia frumoasa, superba, captivanta, plina de aventuri si emotii nu mai reprezinta doar un nume, acum asa ma simt, asa sunt...captiva-n labirint...
Imi iau un moment pentru a-l venera pe James Dashner si pe frumoasele lui carti pentru ultima oara. Imi pare rau ca acesta este sfarsitul bunei noastre relatii de pana acum si-mi pare rau ca nu o sa ma mai gandesc niciodata la el ca la omul care mi-a pus in mana cele mai frumoase carti, ci la omul care m-a pus in cel mai mare pericol.
-Of, James. De ce eu? in momentul in care rostesc aceste cuvinte sunt surprinsa sa observ un nou sentiment incoltind in inima mea, ma simt oarecum speciala, dintre toti oamenii, dintre toti cititorii, pe mine m-a ales...
-Oh, dar pentru ce sa fiu aleasa? si sentimentul dispare brusc, lasandu-mi un gol in inima acolo unde incoltise si-mi iau ramas bun "Adio, James, adio, Thomas!....adio, Captiv in labirint!"
Urmatoarea ora mi-o petrec incercand sa ies din acest labirind infernal, mi-o petrec blestemand fiecare fir de iarba si fiecare nou zid de care dau. Am ajuns la capatul rabdarii si ma trantesc jos, in locul in care eram. In acel moment ar fi putut veni chiar si cel mai infiorator monstru din lume la mine si nu mi-ar mai fi pasat, poate i-as fi spun in sila "Fa ce vrei cu mine si lasa-ma"...nu, oare ce vorbesc? Of, pana si ratiunea-mi este zdruncinata...normal ca as fugi mancand pamantul din calea lui si drept dovada un gandac se urca pe mine si incep sa fug de nebuna, speriata de moarte de o biata fiinta minuscula. Si realizez. Realitatea ma izbeste brutal in fata si raman panicata pe loc, in fuga mea nebuna m-am ratacit de tot...daca inainte aveam o vaga idee pe unde am fost si pe unde trebuie sa merg, acum nu mai stiu nimic, sunt ca un orb si-l blestem inca o data pe Dashner...
Ma panichez si simt o durere acuta in piept, imi vine sa plang si ma ustura ochii din cauza incercarilor mele de a nu ma lasa prada lacrimilor. Inchid ochii si-mi imaginez un camp verde cu flori, ma linisteste si ma simt mai bine. Aproape ma astept sa ma aflu pe acel camp verde cand deschid ochii, dar stiu ca e imposibil si drept dovada, cand ii deschid ma aflu tot in labirint, dar nu am timp sa meditez asupra acestui lucru pentru ca aud in departare niste sunete ciudate, par a fi niste sunete provocate de doua sabii si ma gandesc ca acolo unde sunt trebuie sa fie si oameni care sa le manuiasca si merg in directia de unde vine sunetul.
Cu cat ma apropii mai mult, cu atat sunt mai fascinata, inima imi bate cu putere si imi simt corpul ca pus in priza, eman energie simt asta, simt un soi de viata-n mine pe care nu l-am mai simtit niciodata pana atunic, e fascinant ce se intampla cu propriul meu trup si mai fascinant de atat e ceea ce vad cand fac coltul...Sunt intradevar doi oameni dar sunt imbracati ciudat, ca in evul mediu poate, nu-mi dau seama foarte bine, dar nu par sa ma observe nici macar cand ii salut sau cand ajung la un metru de ei. Ma indepartez si cercetez imprejurimile in cautarea unei alte persoane, cand deodata cineva mi se adreseaza:
-Ei nu te pot vedea, dar spune-mi mie ce doresti si poate te ajut. se uita la mine rabdator, asteptand sa-i spun ce doresc si ma hotarasc sa ma incredere in el, e un batranel mai rotofei cu barba lunga si alba si o basma ciudata pe cap...
-De ce nu ma pot vedea? sunt chiar eu surprinsa de intrebarea mea, tot ce vreau sa stiu e cum sa ies de aici, nu sa pun intrebari neimportante si dubioase...
-Sunt caractere fictionale, normal ca nu te vad, ei stiu si vad numai ce vreau eu ca ei sa stie, nu e logic? Credeam ca toata lumea stie deja asta..
Sunt derutata, ce vrea sa spuna cu aceste cuvinte, ce sa fie logic si evident, nu inteleg. Imi deschid gura sa cer lamuriri cand il imi spune pe fuga:
-Imi pare rau, domnisoara, trebuie sa plec, s-a terminat capitolul. Ne vedem cand il scriu pe urmatorul! Mi-a parut bine de cunostinta, eu sunt George R.R. Martin.
Si cu aceste cuvinte dispare si el si cele doua asa zise caractere. Eu am ramas singura in mijlocul campiei, cu gura cascata, nemaifiind atat de sigura daca dorm sau nu. Si apoi ma izbeste un gand: am stat langa George R.R. Martin!!! omg, as fi putut fi moarta pana acum!! aproape lesin la acest gand, Martin este unul dintre cei mai cunoscuti autori si eu nu am putut fi in stare sa-l recunosc...ce fel de cititoare sunt eu? Ma invart, cercetand din nou imprejurarile, in cautarea frumosului John Snow, dar nu e de gasit si ma bosumflu la gandul ca mi-am ratat aceasta sansa.
Ma reintorc in labirint si intru pe urmatorul culoar care ma duce la un alt camp deschis si acolo vad niste copii care arunca cu oua intr-o casa in mijlocul zilei...am un deja-vu, am un deja-vu sii am o revelatie.
-Sub aceeasi stea! strig in gura mare, fericita ca mi-am amintit din ce carte e secventa, personajele sunt atat de diferite fata de cele din film...par mai naturale, imi spun in gand.
-Ai citit cartea? ma intreaba o voce de barbat si ma intorc sa vad sursa vocii. E...e... e chiar John Green in persoana....eu....nu cred. John se uita la mine si incepe sa rada, imi da un pahar cu apa si ma pune sa stau jos. Nu sunt in stare sa spun nimic si nu-mi vine sa cred ca am o asemenea ocazie, "Multumesc, James" imi spun acum in gand "Multumesc".
-Eu nu mai pot sa raman, imi zice, in urmatoarele minute trebuie sa o omor pe Alaska si trebuie sa fiu acolo cand se dezlantuie haosul. Mi-a parut bine sa te cunosc, cititorule. si dispare, asa, puuf, pur si simplu.
Nu-mi vine sa-mi cred ochilor, dar deja sunt convinsa ca nu visez, ca asta chiar mi se intampla. Stai! A spus cumva ca o omoara pe Alaska??? Nuuu!! Abia am inceput sa citesc cartea si imi placea de ea si acum o sa moara?? "Sadic ca intotdeauna, totusi o placere sa te citesc, John" vorbesc iarasi singura si plec din nou spre labirint.
In fata urmatorului culoar stau si ma gandesc daca sa intru sau nu, simt o vibratie ciudata venind de acolo, dar intru oricum si sunt surprinsa sa-l vad pe Alexandru Voicescu, in persoana, chiar el si nu-mi dau seama care e personajul si care e autorul pentru ca e divizat in doi indivizi identici, unul mai intunecat decat celalalt si imi amintesc de Malad si de drumul spre sine al autorului si imi dau seama ca intrerup mersul lucrurilor, asa ca ies la fel de repede pe cum am intrat. Imi pun mana pe inima si incerc sa-i calmez bataile, sunt in regula.
Imi iau inima in dinti si intru pe urmatorul culoar, ultimul si fericirea ma navaleste aproape instantaneu. De aceasta data le am in fata pe Ami Kaufman si Megan Spooner, tes impreuna o panza cu modelul unei contelatii, iese absolut minunat, iti fura ochii. Ma zaresc amandoua si imi fac semn sa ma apropii, sa le ajut la tesut si desi habar nu am cum sa fac asta, in momentul in care pun mana pe panza, incepe sa se teasa singura, intr-un mod armonios. Cele doua autoare imi spun ca se pregatesc pentru un nou volum din serie si sunt atat de entuziasmata sa ajut, nu am mai fost niciodata asa fericita si ii multmesc din nou lui Dashner, acum realizez ca mi-a facut un bine.
Tot vorbind, le povestesc cum am ajuns acolo, iar ele se uita cu compasiune la mine, sunt tare dragute. si ma indruma spre un castel, mi-au spus ca de acolo pot ajunge din nou acasa, asa ca imi iau la revedere si le urmez indicatiile.
Kate Morton. Kate Morton. Kate Morton. Sunt intr-un castel creat de Kate Morton, recunosc foarte bine structura si atmosfera si tot, am avut timp sa ma obisnuiesc cu ele, din minunatele ei cati, iar acum inima imi trepideaza de emotie si de incantare. Oh, Kate Morton, nici nu stii de cat timp astept sa te intalnesc...
Cand intru in castel nimeresc direct in sufragerie, unde toti autorii pe care ii intalnisem mai devreme, plus altii pe care nu am apucat sa ii cunosc, stateau la masa si se infruptau din delicatesele aflate in fata lor. Cu gurile pline ma invita toti fericiti la masa, se pare ca au rar musafiri si se bucura de fiecare data cand unul le nimereste pragul. Dupa cateva minute ma dezghet si incep sa vorbesc cu toti, intr-o maniera familiara, imi sunt toti dragi si nu mi-ar mai veni sa plec.
-Oh, dar de ce te-ai intristat, draga mea? ma intreaba Kate si nu e nevoie sa-i raspund, cred ca a mai trecut de catev ori prin asta. Sa stii ca te poti intoarce oricand aici, pe Strada fictiunii, noi suntem bucurosi de oaspeti mereu si avem suficienta mancare cat pentru o intreaga armata. Nu te intrista acum, ne vedem si maine, daca vrei. spune Kate si toti incuviinteaza la unison, sunt niste oameni fantastici si iubesc lecturile tuturor! Si realizez ca as putea petrece chiar si 100 de ani in preajma acestor oameni minunati si nu mi-ar fi de ajuns, dar ma bucur acum , cat inca pot de tot ce ma inconjoara
vineri, 19 iunie 2015
Sarbatorind vacanta cu un targ de carte
Long time no see!
Revenire in forta sau nu, sa stiti ca am fost plecata cu treburi "lecturicesti", cu care acum ca sunt gata ma pot lauda si voua. Ei bine, am fost ocupata cu un TARG DE CARTE. Da, da, ati auzit foarte bine, un targ de carte. M-am hotarat eu asa frumusel sa organizez un targ in scoala mea, ca tot vine vara si trebuiesc ceva carti noi in biblioteca.
Acum, trecand la ceea ce voiam de fapt sa va spun, va anunt ca sunt foarte, foarte mandra ca am reusit sa organizez un targ de carte, nici nu va imaginati ce bucurie m-a navalit cand am vazut dragi colegi asezand carti pe masa spre vanzare si nu va puteti inchipui ce bucurie si mai mare m-a navalit cand am vazut alti dragi colegi venind si plimbandu-se printre standuri si cumparand cate o carte, doua. Va recomand sa incercati si voi candva sa faceti un targ. O sa intelegi ce spun eu aici.
La targ, am facut si o tombola frumoasa, cu premii in carti oferite de Editura Adenium, dragii de ei, mi-au sustinut cauza si, chiar daca i-am anuntat pe ultima suta de metri, mi-au trimis repejor un pachetel cu cateva cartulii pentru iubitorii de lectura. Cand m-am trezit cu cartile in mana nu ma putem gandi decat la cat de minunati pot fi oamenii astia! Pe langa carti am avut surpriza sa gasesc in pachetel si semne de carte tareee frumoase si cateva calendare cu O inima de broscuta. Am apucat sa rasfoiesc si eu putin cartile si cred ca actualii lor detinatori se vor bucura tare mult de ele. Ma bate gandul sa le comand si eu, dar tare greu e cu buzunarele goale, voi poate, mai norocosi ca mine, ati facut economii pana acum si va permiteti sa rasfoiti pagina lor si sa alegi o carte, doua, zece, ca toate-s bune si frumoase si nu te poti abtine sa nu apesi butonul de adaugat in cos...ca asa suntem toti iubitorii de lectura...nu ne oprim la una sau doua, noua ne trebuie mult material de "studiu". Am totusi si eu cateva carti de la Adenium, o recenzie o puteti gasi aici, si urmeaza sa citesc "Destin incarcerat", care-mi face de mult cu ochiul, dar timpul asta, bata-l vina...Pe langa Editura Adenium, si draga Editura Litera a dat dovada de solidaritate si de o inima mare, mare, mare, trimitand si ei un pachetel de carti, care nu a ajuns inca, dar va ajunge el curand. Voi face si atunci o postare cu dragele carti <3 pe care le pastrez pentru un alt eveniment, poate tot targ, cine stie ce idei imi mai vin pana in toamna.
Eu va pup si va invit la urmatorul meu targ de carte! Pana atunci, nu uitati sa vizitati Editura Adenium si multumiti-le pentru bunatatea de care au dat dovada, cumparand o carticica frumoasa de la ei cu care sa va delectati pe timpul verii.
vineri, 5 iunie 2015
"Winter is coming" and I need some help
Cu totii stim ca nu iarna e cea care se apropie, dar, la fel ca cei din Rondul de Noapte, am nevoie de ajutor, iar voi sunteti singurii care mi-l pot oferi. Acum, lasand la o parte toate referirile la Game of thrones, va voi spune despre cel mai recent proiect al meu. Este un proiect pentru scoala si a trebuit sa realizez impreuna cu cativa elevi un filmulet despre o anumita problema din scoala. Am facut tot ceea ce depindea de noi:
Acum este partea in care intrati voi in asa numita competitie. Ce trebuie sa faceti voi? Trebuie sa votati. Este simplu, nu? Puteti vota in fiecare zi (doar o singura data pe zi) pana la data de 18 iunie 2015, iar noi avem mare, mare nevoie de ajutorul vostru. Pentru noi, fiecare vot conteaza si ne urca mai sus in clasament.
Intrati AICI, AICI sau AICI si veti putea vota.
- am identificat problema
- am gasit o solutie
- ne-am mobilizat
- am organizat o campanie
- am realizat un filmulet
- l-am incarcat pe site
Acum este partea in care intrati voi in asa numita competitie. Ce trebuie sa faceti voi? Trebuie sa votati. Este simplu, nu? Puteti vota in fiecare zi (doar o singura data pe zi) pana la data de 18 iunie 2015, iar noi avem mare, mare nevoie de ajutorul vostru. Pentru noi, fiecare vot conteaza si ne urca mai sus in clasament.
Intrati AICI, AICI sau AICI si veti putea vota.
luni, 1 iunie 2015
Revenire in forta + CONCURS
In primul rand vreau sa va urez tuturor (copii, adolescenti, adulti) un sincer "La multi ani!" pentru ca astazi este ziua tuturor si vreau ca toata lumea sa auda macar o data in aceasta zi aceste trei cuvinte.
In al doilea rand, dupa cum bine stiti, 1 iunie nu semnifica numai ziua copiilor, ci si venirea verii, asa ca, fiind dubla sarbatoare m-am hotarat sa facem un mic CONCURS pentru a va spori bucuria si odata cu acest concurs vrem sa dam startul revenirii noastre in forta, pentru ca de azi inainte vom incerca sa fim ceva mai active si sa va neglijam cat mai putin posibil.
Asadar, nu va mai tin in suspans si va spun ca premiul acestui concurs este cartea Octopussy scrisa de Cristina Boncea, a carei recenzie va aparea curand pe blog, dar va mai tin putin in suspans. Cartea are si semnatura autoarei, cu o dedicatie speciala pentru cel ce o va castiga.
Si cum astazi ma simt generoasa, pe langa aceasta carte, castigatorul (ales prin random.org) va mai avea o surpriza + daca vor fi mai mult de 15 participanti o sa mai aleg un castigator, care va avea parte de un premiu surpriza.
Eu as spune :"Asta da revenire in forta!"
Acuuuuum, regulile concursului (sunt foarte simple):
Tot ce aveti de facut e sa-mi lasati un comentariu in care sa-mi recomandati o carte. Simplu, nu?
Pentru intrari in plus (optional):
1. Like paginii noastre de facebook (aici)
2. Share pe orice retea de socializare doriti. Fiecare share valoreaza o intrare in plus. (lasati-mi link pentru fiecare share)
3. Urmariti-ne prin GFC (2 intrari in plus)
4. Votati blogul Anddeea (aici)
Daca alegeti sa faceti si una sau toate cerintele optionale, nu uitati sa lasati in comentarii toate datele necesare.
Concursul se va desfasura pana pe 1 iulie! Mult succes!
In al doilea rand, dupa cum bine stiti, 1 iunie nu semnifica numai ziua copiilor, ci si venirea verii, asa ca, fiind dubla sarbatoare m-am hotarat sa facem un mic CONCURS pentru a va spori bucuria si odata cu acest concurs vrem sa dam startul revenirii noastre in forta, pentru ca de azi inainte vom incerca sa fim ceva mai active si sa va neglijam cat mai putin posibil.
Asadar, nu va mai tin in suspans si va spun ca premiul acestui concurs este cartea Octopussy scrisa de Cristina Boncea, a carei recenzie va aparea curand pe blog, dar va mai tin putin in suspans. Cartea are si semnatura autoarei, cu o dedicatie speciala pentru cel ce o va castiga.
Si cum astazi ma simt generoasa, pe langa aceasta carte, castigatorul (ales prin random.org) va mai avea o surpriza + daca vor fi mai mult de 15 participanti o sa mai aleg un castigator, care va avea parte de un premiu surpriza.
Acuuuuum, regulile concursului (sunt foarte simple):
Tot ce aveti de facut e sa-mi lasati un comentariu in care sa-mi recomandati o carte. Simplu, nu?
Pentru intrari in plus (optional):
1. Like paginii noastre de facebook (aici)
2. Share pe orice retea de socializare doriti. Fiecare share valoreaza o intrare in plus. (lasati-mi link pentru fiecare share)
3. Urmariti-ne prin GFC (2 intrari in plus)
4. Votati blogul Anddeea (aici)
Daca alegeti sa faceti si una sau toate cerintele optionale, nu uitati sa lasati in comentarii toate datele necesare.
Concursul se va desfasura pana pe 1 iulie! Mult succes!
sâmbătă, 15 noiembrie 2014
Scuze+ Castigatorii concursului de fidelitate
Trecand la partea a doua a acestei postari, vreau sa-mi cer din nou scuze, caci am intarziat foarte mult in anuntarea castigatorilor la concursul de fidelitate.
Pentru cartea "Atractia" am avut 4 inscrisi:
-Romina Gianina- 71 puncte
-Ana-Maria Iacob Strungaru-120 de puncte
-Andreea Ilie-6 puncte
-yukiblack-6 puncte
Pentru cartea "Dragostea in vremea copilului din Mahlsadt" am avut tot 4 inscrisi:
-alexa ioana-40 puncte
-Alexandru Baban- 1 punct
-Madeline Mckaler- 6 puncte
-Emanuela Bercaru-1 punct
Pentru ca este o diferenta destul de mare intre locul al doilea de la "Atractia" si primul loc de la "Dragostea in vremea copilului din Mahlsadt" am decis ca Romina Gianina sa primeasca cea de-a doua carte. Prin urmare, Ana-Maria Iacob Strungaru si Romina Gianina sunt rugate sa ne lase datele lor prin formularul ce-l gasiti la "contact". Eu ii voi expedia premiul Anei, iar Andreea Rominei.
Felicitari si lectura placuta, fetelor! >:D<
*Update: Romina Gianina, castigatoarea initiala a cartii "Dragostea in vremea copilului din Mahlsadt" a hotarat sa-i ofere premiul ei participantei alexa ioana, prin urmare, alexa ioana, te rog mult, sa ne lasi date tale. Lectura placuta si o zi cat mai frumoasa!
sâmbătă, 17 mai 2014
absenta, oboseala si... mai e cineva pe aici? ;
Nu voi incepe cu scuzele de rigoare cu privire la absenta mea pe blog deoarece presupun ca stiti cu totii cum e luna mai. Fie ca sunteti in clasele a 8-a sau a 12-a, fie ca sunteti in clase care nu se pregatesc (inca!) de examene. Puteti sari peste vaicarelile mele (in mare parte) necititnd ceea ce scrie intre ... .
Luna asta este plina de teze, cum este de altfel la toti, presupun. Am dat deja doua teze la inceputul lunii mai, mate si informatica, mai am la biologie saptamana urmatoare si pe 2 iunie (iunie!!) teza la romana. Pe langa asta, toti profesorii si-au amintit deodata ca vaaai! Nu avem destule note! De parca ar fi vina noastra! Spre exemplu la fizica. Profesoara nu asculta in oral (cel putin la clasa noastra) si ne da teste. Primul test l-a dat prin martie si a adus testele in aprilie, si al doilea test l-am dat miercuri. Nu e ca si cum mai sunt doar 5 saptamani de scoala. Si va mai trebui sa dam unul!
Sunt complet obosita, terminata, oricat de mult as incerca sa dorm (in weekend) mi se pare ca nu este de ajuns pentru ca ma simt la fel de epuizata. Profesoara de matematica ne ia singurele noastre ore usoare pentru a ne preda... materia de a 11-a! Ca stiti, sa nu v-o mai predau atunci. Profesorul de romana, care are proasta obisnuinta de a ne chema sambata la societatea lui (din fericire nu toate sambetele) ne-a spus saptamana trecuta ca sambata (trecuta) avem societate si ajungem noi acolo, vorbim, stam (de mentionat ca m-am trezit la 8 pentru ca la 9 sa fiu acolo) si ce aflam? Profesorul de romana a anulat societatea pentru ca afara ploua si nu poate uda aparatura! Pe bune?!? A mai plouat si a mai adus aparatura, deci de ce nu ar fi putut-o face si atunci? Atata vreme cat eu m-am deranjat sa-mi misc fundu' pana la liceu, sambata, la ora 9 dimineata, ora la care as fi putut dormi, asa ar fi putut si el sa vada cum aduce plasma aia nenorocita.
Singurul motiv pentru care merg la nenorocirea aia de societate este ca sa nu-mi strice media, alfet mi-as petrece si eu sambata intr-un mod mult mai productiv, cum ar fi sa dorm.
Okay, ati trecut de vaicarelile mele. Ideea este ca nu voi fi prea prezenta pana... cred ca pana se termina liceul. Nu de alta dar pe 13, 14 si 15 iunie am excursie (prima mea excurie de cand sunt la liceu si asta doar pentru ca dirigai mele ii este lene sa caute cazare si transport; cand a fost vorba sa facem excursie ea era ceva de genu "Va descurcati voi" - nu intru in detalii). As zice ca dupa teze sunt un om liber, dar cred ca as minti. Atata vreme cat nu stiu ce idei le mai vin profesorilor, nu ma pot pronunta. S-ar putea ca saptamana viitoare sa vedeti vreo 2 recenzii pe blog, poate chiar duminica-luni, desi nu sunt chiar atat de sigura. Cred ca si paragraful asta ar fi trebuit adaugat in sectiunea de vaicareala...
Inca ceva, incerc de ceva timp (vreo doua saptamani probabil?) sa fac si eu leapsa de pe tumblr. Doar ca mi-e prea lene sa mai raspund la intrebari, desi nu mai am chiar asa de multe. Posibil, doar posibil, sa vedeti un astfel de post saptamana viitoare.
Cam atat. Sper sa mai vin din cand in cand cu cate ceva, desi sansele sunt destul de slabe. Va pup!
...
Luna asta este plina de teze, cum este de altfel la toti, presupun. Am dat deja doua teze la inceputul lunii mai, mate si informatica, mai am la biologie saptamana urmatoare si pe 2 iunie (iunie!!) teza la romana. Pe langa asta, toti profesorii si-au amintit deodata ca vaaai! Nu avem destule note! De parca ar fi vina noastra! Spre exemplu la fizica. Profesoara nu asculta in oral (cel putin la clasa noastra) si ne da teste. Primul test l-a dat prin martie si a adus testele in aprilie, si al doilea test l-am dat miercuri. Nu e ca si cum mai sunt doar 5 saptamani de scoala. Si va mai trebui sa dam unul!
Sunt complet obosita, terminata, oricat de mult as incerca sa dorm (in weekend) mi se pare ca nu este de ajuns pentru ca ma simt la fel de epuizata. Profesoara de matematica ne ia singurele noastre ore usoare pentru a ne preda... materia de a 11-a! Ca stiti, sa nu v-o mai predau atunci. Profesorul de romana, care are proasta obisnuinta de a ne chema sambata la societatea lui (din fericire nu toate sambetele) ne-a spus saptamana trecuta ca sambata (trecuta) avem societate si ajungem noi acolo, vorbim, stam (de mentionat ca m-am trezit la 8 pentru ca la 9 sa fiu acolo) si ce aflam? Profesorul de romana a anulat societatea pentru ca afara ploua si nu poate uda aparatura! Pe bune?!? A mai plouat si a mai adus aparatura, deci de ce nu ar fi putut-o face si atunci? Atata vreme cat eu m-am deranjat sa-mi misc fundu' pana la liceu, sambata, la ora 9 dimineata, ora la care as fi putut dormi, asa ar fi putut si el sa vada cum aduce plasma aia nenorocita.
Singurul motiv pentru care merg la nenorocirea aia de societate este ca sa nu-mi strice media, alfet mi-as petrece si eu sambata intr-un mod mult mai productiv, cum ar fi sa dorm.
...
Okay, ati trecut de vaicarelile mele. Ideea este ca nu voi fi prea prezenta pana... cred ca pana se termina liceul. Nu de alta dar pe 13, 14 si 15 iunie am excursie (prima mea excurie de cand sunt la liceu si asta doar pentru ca dirigai mele ii este lene sa caute cazare si transport; cand a fost vorba sa facem excursie ea era ceva de genu "Va descurcati voi" - nu intru in detalii). As zice ca dupa teze sunt un om liber, dar cred ca as minti. Atata vreme cat nu stiu ce idei le mai vin profesorilor, nu ma pot pronunta. S-ar putea ca saptamana viitoare sa vedeti vreo 2 recenzii pe blog, poate chiar duminica-luni, desi nu sunt chiar atat de sigura. Cred ca si paragraful asta ar fi trebuit adaugat in sectiunea de vaicareala...
Inca ceva, incerc de ceva timp (vreo doua saptamani probabil?) sa fac si eu leapsa de pe tumblr. Doar ca mi-e prea lene sa mai raspund la intrebari, desi nu mai am chiar asa de multe. Posibil, doar posibil, sa vedeti un astfel de post saptamana viitoare.
Cam atat. Sper sa mai vin din cand in cand cu cate ceva, desi sansele sunt destul de slabe. Va pup!
joi, 13 martie 2014
palavrageala & co ;
Nu stiu de voi, dar eu inca de la finalul saptamanii trecute am o stare atat de minunata incat nici macar multitudinea de teme nu ma poate indispune, cel putin nu pentru mult :)
La finalul acestei luni, mai exact pe 28 este balul martisorului pe care il astept cu nerabdare. Parca as fi din nou in clasa a IX-a si as merge pentru prima data la bal :)) Mi-am exasperat colegele cu minunata mea rochie, asa cum m-au exasperat si ele pe mine. Suntem un trio de exceptie, ce pot spune.
Si mi-am facut deja niste planuri pentru finalul anului scolar si pentru inceputul vacantei de vara. La mine in oras anul acest are loc a doua editie a festivalului Vin' la teatru. Timp de vreo 3 zile au loc peise de teatru puse in scena de absolventi ai Facultatii de Actorie (presupun, adica stiu ca au facut actoria, dar nu stiu exact numele institutului :)). Intrarea la aceste piese este libera si anul trecut au avut niste piese minunate! Oricum, m-am oferit impreuna cu alte cateva colege voluntar pentru acest eveniment si voi ajuta la... la ce, nu stiu exact. Oricum, mi-am zis ca va fi un lucru dragut asa ca nu strica sa ma bag si eu.
Si am o tona de vesti mari sa va dau, dar inca nu a sosit timpul :))
Si am mai mentionat cumva de bal? :))
Si scoala, cu scoala este chiar ok, adica am inceput super bine, sper sa o tin in continuare asa. Adica pana si la testele surpriza ma descurc, desi inainte la astfel de teste eram chiar surprinsa (ok, si acum sunt surprinsa de ele). Gen am dat saptamana trecut test surpriza la romana din Morometii si am luat 9. Sunt un geniu, ce pot spune :))
Oooo, ooo, ooo, si am disecat un ochi! Un ochi! Stiu ca am spus ca vreau sa devin medic legist, si in geenral n-am nimic cu alte parti ale corpului, dar ochii, ochii! Cand mi-a adus mama ochiul eram ceva de genu "Ewwww, eu nu pun mana pe asa ceva." dar in clasa chiar mi-a placut sa disec ochiul, oricat de ciudat si sadic ar suna :))
Voi? Cum mai e in general?
Va las si o melodie.
Ador melodia asta, o ascult non-stop!
luni, 24 februarie 2014
din seria palavrageala;
M-am intors, din nou, cu ceva palavrageala. Probabil acesta este singurul post pe care il veti vedea pe aici in viitorul apropiat. De ce? Pentru ca pana in Saptamana altfel voi fi total ocupata. Nu, nu cu olimpiade, nu mi-am dat silinta chiar atat de tare si nu am trecut nici la engleza, nici la romana (la romana nici nu as fi vrut sa trec, singurul motiv pentru care am mers a fost pentru ca m-a cam obligat proful). Oricum, e tare, nu? Sunt la profil de real dar merg la olimpiade la materii de uman.
Anyway, revenind la subiect. De ce nu voi posta chestii noi, inafara de postari gen aceasta (si probabil recenzii)? Pentru ca pe langa teme si invatat trebuie sa invat coregrafii! Cred ca am mai spus asta intr-o postare anterioara. Si ma dor piciorusele mele :(( Sper ca va iesi bine, pentru ca eu una ma simt ca si cum as avea un peste in panataloni de fiecare data cand dansez :)
Si, si, si abia astept finalul lunii marite, pentru ca este balul primaverii. Si mi-a placut anul trecut si vreau sa merg si anul acesta, si anul acesta mi-am propus sa merg la balurile altor licee :)
Aaaa, si inca ceva foarte amuzant. La psihologie profa ne-a spus ca nu ne va mai da teste. Pe noi astia de la real ne va mai lasa in pace si pentru a intelege lectiile mai bine vom face un gen de jocuri. Si astazi ne-a pus sa iesim in fata clasei si sa ii spunem unde ne vedem noi cam peste 15 ani. Si uitati cum a decurs "momentul" meu:
Eu: Paaaai, voi fi medic legist...
Profa: Aaaa, da? Dar vad ca foarte multi de la voi vor sa devina medici. Am la cine sa apelez.
Eu: Nu la mine, totusi.
Profa: Voi ajunge si la tine :))
Eu: Atunci va voi lasa o carte de vizita :))
Ma rog, si am mai spus si altceva pe acolo, doar ca nu mai era legat de cariera.
Siii, cam atat! Ce noutati mai aveti? O duceti bine? Cei care sunteti a 8-a, 11-a si a 12-a ati inceput deja cu simularile? Daca da, cum sunt?:) Sunt destul de curioasa de simularile de bac :d
sâmbătă, 25 ianuarie 2014
- palavrageala ;
Initial aveam un titlu mai lung. 24 ianuarie, raceala si final de semestru.
Ieri a fost 24 ianuarie (da, stiu, I'm Capitan Obvious) si nu stiu cum descurg lucrurile la voi in orase, insa la mine totul decurge ceva de genul acesta: Dimineata activitati, atelieri si apoi un spectacol realizat de elevi, impreuna cu cativa profesori. Normal, liceul meu si inca unul nu fac ore pentru ca se numesc Unirea si Cuza (spun normal pentru ca din cate stiu restul liceelor tot fac ore). Si de la o anumita ora elevii care doresc isi imbraca robele de absolvire si cutreiera frumos strazile orasului, strigand bucurosi numele liceului, prescurtarea acestuia, alte slogane si bat ritmul liceului (aici vorbesc despre liceul meu).
Eu una m-am hotarat sa fac asta pentru ca vroiam sa vad cum este sa marsaluiesti asa pana la absolvire si mi s-a parut distractiv si unic, mai ales ca atunci cand eram mica vedeam liceeni (in principal cele doua licee mentionate mai sus) care strigau "Unirea" si "Cuza". Asta se intampla cand eram eu micuta, insa anii au trecut si alte licee au inceput sa vine in robe in parc a-si scanda numele (nu ca as avea probleme cu asta).
Oricum, anul trecut nu am participat si chiar mi-a parut rau, insa stiu ca in urmatorii doi ani nu voi mai lua parte la asa ceva, decat daca vremea va fi favorabila (desi nu stiu cat de favorabila poate fi la finalul lunii ianuarie).
Am asteptat in parc nu stiu pe cine sa soseasca pentru a tine un discurs. Trebuie sa mentionez ca am stat si am cam degerat vreo ora pana mi-am zis ca nu mai rezist, nimic in lume nu merita asa ceva. Asa ca am rugat un coleg care oricum vroia sa se duca la liceu sa-si duca roba, si sa mi-o lase si mie.
Cu ce m-am ales din aceasta minunata zi? Cu febra si sinuzita. Eu in general nu fac febra. Cred ca in cei 17 ani ai mei am facut de maxim 6-7 ori febra.
Ce am invatat din asta? Ca mai bine stau acasa la caldura decat afara in frig.
Acum stau acasa, imi vine sa dorm incontinuu, nu am pofta de nimic, nu vreau sa citesc, ba imi e frig, ba imi e cald, capul ma doare ingrozitor.
La final, semestrul! Ce frumos ca se incheie, ar fi fost si mai frumos daca nu mi-ar fi stricat mediile vreo doua profesoare pentru ca asa le-a venit lor. Acum sincer, nu mi se pare normal ca atunci cand o profesoara este nervoasa sa-si verse nervii pe elevi, ascultandu-i din chestii pe care nici nu le-a predat si punandu-le note mici. Frate, ai nervi? Atunci du-te si lasa-ne in pace. Noi nu ne chinuim un semestru intreg ca tu la final sa te gasesti sa ne strici mediile.
Paaaai, cam atat am avut de spus. Voi ce ati mai facut?
Apropo, nu uitati de concurs :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)