Recenzie: Suflet pierdut ~ Silviu Urdea

Titlu: Suflet pierdut
Autor: Silviu Urdea
Editura: Herg Benet
Colectia: Imprint Karth, Roman.
Anul aparitiei: 2014
Descriere: 
Mihail, un tânăr care trăiește o intensă poveste de dragoste alături de Emma, primește într-o dimineață cea mai neagră veste posibilă: iubita lui a murit în urma unui tragic, dar ciudat accident de maşină. Din acel moment viaţa lui nu va mai fi niciodată la fel. Investigând, află că accidentul fusese precedat de o serie de dispariții misterioase, care par să aibă un numitor comun. Împreună cu cei mai buni doi prieteni ai săi și alături de inspectorul Constantin, Mihail încearcă în final să descopere identitatea celui care, într-un vehicul fantomă, a fost ultimul care a văzut-o pe Emma în viață…
Trailer:


Recenzie:
V-ati pus vreodata intrebarea "Cum ar fi sa pierdem tot ce ne defineste ca oameni?"? Eu una nu mi-am pus aceasta intrebare pana sa citesc "Suflet pierdut" si aceasta intrebare m-a macinat cateva zile intregi, dar raspunsul nu a vrut sa apara. Presupun ca aceasta este una din intrebarile a caror raspuns nu-l vom afla niciodata, de aceea mi se pare si minunat faptul ca Silviu a reusit sa scrie o carte in care sa incorporeze si acest subiect dificil. Cei dintre voi care mai scrieti sau compuneti presupun ca stiti cat de greu este sa vorbesti despre un subiect abstract, de aceea munca lui Silviu trebuie apreciata chiar si pentru acest unic fapt.
Trebuie sa recunosc faptul ca mi-am dorit foarte mult aceasta carte datorita soaptelor de prin jurul meu si a agitatiei de prin blogosfera in privinta acestei carti, dar in momentul in care am avut-o in mana mi-a fost greu sa ma apuc de ea, atat din cauza lipsei timpului cat si a fricii de a nu ramane dezamagita. Stiti cum e vorba din popor, dupa ce te-ai ars cu bors, sufli si-n smantana. Dar si cand mi-am luat inima-n dinti si am inceput-o, nu am mai putut sa o las din mana. "Suflet pierdut" e o combinatie intre mai multe genuri: horror, mister, politist si un pic mai estompat, de dragoste. Inceputul cartii pur si simplu m-a pus in priza, dupa primele pagini voiam mai mult, voiam sa stiu ce urma sa se intample si sincer, desi scrie si in descriere clar ca Emma a murit, eu am vrut sa cred ca nu, ma incapatanam sa cred ca Silviu Urdea vrea sa ne fraiereasca, dar nu a fost asa, iar acest lucru a adus o nota de realism cartii.
Citind aceasta carte am trecut prin 3 etape: in prima etapa mi-a placut cartea, mi s-a parut fascinanta, in a doua, mi s-a parut banala din cauza replicilor personajelor si a actiunii cumva prea bruste, apoi in a treia etapa mi-a placut din nou. Pe parcursul cartii se observa cum autorul evolueaza, scrie din ce in ce mai bine si mai captivant, acest lucru ma face sa cred ca o rescriere a acestei carti ar fi infinit mai buna, acest lucru nu inseamna ca originalul nu-mi place, dupa cum am spus cartea m-a captivat si mi s-a parut absolut geniala din punct de vedere al ideii.
Personajele cartii sunt destul de bine conturate, fara a se insista foarte mult asupra lor, desi in anumite locuri, in prima parte, par superficiale, lucru remediat totusi in partea a doua a cartii.
Evitand anumite aspecte care m-au deranjat, dar care sunt destul de usor de ignorat, cartea a fost una foarte buna si v-o recomand, de aceea prin iarna voi face un concurs si voi oferi aceasta carte drept premiu (daca sunt doritori).
In final ii multumesc lui Silviu Urdea pentru aceasta sansa si abia astept sa-i citesc urmatoarele creatii! Lectura placuta tuturor!