Cum nu ma pricep la discursuri va voi ura tuturor doar un la multi ani si sa aveti parte in 2014 de un an magnific, norocos, plind de momente frumoase si surprinzator (intr-un mod placut, normal).
Don't walk behind me, I may not lead. Don't walk in front of me, I may not follow. Just walk beside me and be my friend.
marți, 31 decembrie 2013
duminică, 29 decembrie 2013
Leapsa #5: Oldies but goodies
Buna. Pentru inceput as vrea sa-mi cer scuze pentru inactivitatea mea din aceasta perioada. Nu voi da vina pe scoala cum am mai facut-o pana acum pentru ca in saptamana ce a trecut am fost (normal) in vacanta. Tot ce va pot spune este ca am avut niste mici probleme de sanatate care din fericire au fost cauzate doar de stres si oboseala, si nimic mai grav, asa cum imi inchipuisem. Cine ar fi crezut ca stresul si oboseala pot fi chiar atat de ingrozitoare?
Oricum, nu prea am facut nimic interesant in aceasta vacanta, nici macar nu prea am citit pentru ca am avut o stare ingrozitoare. De fapt m-am apucat de citit doar ca nu am terminat cartea respectiva. Oricum, in timp ce ma uitam aseara la un film m-am gandit la o leapsa. Nu stiu daca a mai fost sau nu facuta pana acum, dar ma gandeam sa o impartasesc cu voi.
Leapsa aceasta are legatura, dupa cum spune si titlul, cu tot ceea ce este vechi, mai exact pana prin anii '90 sau putin dupa acestia.
Curiosi? Pai sa incepem!
1. Care sunt filmele tale vechi preferate si pe care le-ai urmari incontinuu, indiferent de noile aparitii si de ce?
Trebuie sa recunosc ca exista filme vechi care imi vor placea intotdeauna mai mult decat cele noi. Este adevarat ca prin anii '50-'60-'70 sau chiar mai devreme nu erau filme cu efecte atat de grozave ca in zilele noastre, dar dupa parerea mea nu efectele sunt cele care fac un film, ci ideea, actorii si bine inteles un director care stie ce vrea. Filmele mele preferate sunt cele ale lui Alfred Hitchcock. Nu le-am vazut pe toate dar cele pe care le-am vazut pana acum sunt extraordinare.
Pai, prefer stilul vestimentar din zilele noastre... oarecum. Ma refer la cele decente, normal. Nu stiu, stilurile vechi mi se par ....brrr, n-am cuvinte. Cel putin era disco a fost prea... colorata si mulata in acelasi timp daca intelegeti ce spun :)) Stiu si ca in zilele noastre exista mai multe stiluri vestimentare, dar eu una sunt in general comoda si ocazional imi place sa ma mai aranjez. Ok, asta se intampla in general cand este cald pentru ca iarna prefer sa stau confortabil si sa-mi fie bine :) Deci cum am mai spus, stilurile noi. Desi imi mai place si stilul in care se imbracau femeile in epoca victoriana. Nu m-as imbraca asa, dar asta nu inseamna ca nu imi place vestimentatia de atunci.
2. Asculti trupe sau cantareti vechi? Si daca da, ce trupe? Pot fi trupe/cantareti care fie au cantata doar in perioadele parintilor nostri sau care au fost fondate pe atunci si inca mai canta.
Iubesc trupele vechi. Si cantaretii. Probabil pentru ca nu ma dau in vant in general dupa melodiile din zilele noastre care se bazeaza prea mult pe bani si sex. Imi plac unele trupe si cantareti actuali, recunosc, dar in general acestia care s-au facut cunoscuti de vreo 2-3 ani cel putin. Oricum, revenind la intrebare, trupele pe care le ascult sunt Guns'N'Roses, Metallica, AC/DC, Bon Jovi, cateva melodii de Elvis Presley (chiar sunt dragute :d). Mai sunt si altii doar ca nu imi vin in minte momentan.
3. Stilul vestimentar. Daca ar fi sa alegi intre stilurile anilor vechi si noile stiluri, pe care le-ai alege?
Pai, prefer stilul vestimentar din zilele noastre... oarecum. Ma refer la cele decente, normal. Nu stiu, stilurile vechi mi se par ....brrr, n-am cuvinte. Cel putin era disco a fost prea... colorata si mulata in acelasi timp daca intelegeti ce spun :)) Stiu si ca in zilele noastre exista mai multe stiluri vestimentare, dar eu una sunt in general comoda si ocazional imi place sa ma mai aranjez. Ok, asta se intampla in general cand este cald pentru ca iarna prefer sa stau confortabil si sa-mi fie bine :) Deci cum am mai spus, stilurile noi. Desi imi mai place si stilul in care se imbracau femeile in epoca victoriana. Nu m-as imbraca asa, dar asta nu inseamna ca nu imi place vestimentatia de atunci.
4. Suntem obisnuiti cu noile carti care apar in fiecare zi, unele bune, altele mai putin bune. Si in general acestea ne plac mult mai mult decat cele vechi, clasicele, fie ele romanesti sau nu. Dar exista vreo carte veche, pe care obisnuiau sa o citeasca parintii vostri si care v-a placut si voua?
Cum spunea si titlul, oldies but goodies si aici discutam despre teme diferite din diferiti ani. Cartea care imi place este Ion. Da, cum ati auzit, Ion. Chiar nu ma asteptam sa imi placa atunci cand am citit-o pentru scoala, de fapt eram 100% sigura ca o voi uri, dar spre marea mea surprindere chiar mi-a placut. Nu stiu ce anume mi-a placut, insa stiu ca a avut acel ceva care in general lipseste la cartile romanesti (cel putin la cele citite de mine pana acum).
Pai cam aceasta este leapsa. Stiu, doar patru intrebari insa nu am avut prea multe inspiratie. Sper oricum sa va placa. O dau mai departe urmatoarelor persoane : Ale Criss, yukiblack, furelise, Ralu, Sabryy, Cioburi de vise, Bianca Ioana si cine mai doreste :)
Daca ati completat aceasta leapsa puteti sa imi lasati in comentariu link-ul pentru ca sunt foarte curioasa despre alegerile voastre :)
O seara placuta!
marți, 24 decembrie 2013
sâmbătă, 21 decembrie 2013
Recenzie : Doua adevaruri si o minciuna de Sara Shepard
Titlu : Doua adevaruri si o minciuna
Seria : Jocul minciunii
Autor : Sara Shepard
Numar de pagiini : 282
Editura : Leda
Genuri : YA
Tip coperta : Cartonata
Obtinuta : La schimb
Recenzia:
Emma inca incearca sa descopere cine a omorat-o pe Sutton si noile indicii duc catre Thayer, fratele lui Madeline. Toate datile pe care le petrece impreuna cu Thayer, care se presupune care ar fi fugit dar care este gasit in dormitorul lui Sutton o fac pe Emma sa-si puna diferite semne de intrebare. Care era relatia dintre cei doi? De ce a fugit Thayer? De ce o uraste Thayer pe Sutton atat de tare? Si de ce ar fi omorat-o?
Parerea mea:
Da... Mi-a luat cam doua luni sa termin de citit cartea asta asa ca nu va asteptati sa va dau cine stie ce explicatii cu privire la ea.
Acum ca stau si ma gandesc mai bine, nu inteleg ce anume mi-a placut la primele doua carti. Probabil inca eram in sevrajul serialului care chiar mi-a placut si nu m-a deranjat atat de tare modul in care scrie Sara Shepard, dar cartea aceasta (precum si primele doua) a fost oribila. Stiu, daca va veti citi primele doua recenzii veti vedea ca mi-au placut, insa acum ca stau si ma gandesc mai bine, nu, nu mi-au placut. Doar ca imi imaginam pur si simplu personajele din serial si actiunile lor cu cele din carti.
Seria Jocul Minciunii mi se pare o aberatie foarte mare. In fiecare carte exista un nou posibil criminal si absolut orice ar face, fie ca ar bea apa, fie ca s-ar apuca de alergat, absolut orice fel de comportament l-ar incrimina. Nu mai trebuie sa adaug faptul ca Sutton isi aminteste exact momentele rele despre personajul respectiv in aceeasi carte si aba pe la final realizeaza ca personajul X nu i-a facut nimic. Inteleg, toate acestea sunt pentru a crea o atmosfera misterioasa, dar mai scutiti-ma, devine un tipar absolut enervant.
Desi este cunoscuta, Sara Shepard nu mi se pare o scriitoare foarte buna, de fapt nu mi se pare buna deloc. Este adevarat, are idei care ar putea inflori foarte frumos, insa ei ii lipseste ceva, si anume talentul de a scrie.
Puctaj:
2/5
Seria : Jocul minciunii
Autor : Sara Shepard
Numar de pagiini : 282
Editura : Leda
Genuri : YA
Tip coperta : Cartonata
Obtinuta : La schimb
Recenzia:
Emma inca incearca sa descopere cine a omorat-o pe Sutton si noile indicii duc catre Thayer, fratele lui Madeline. Toate datile pe care le petrece impreuna cu Thayer, care se presupune care ar fi fugit dar care este gasit in dormitorul lui Sutton o fac pe Emma sa-si puna diferite semne de intrebare. Care era relatia dintre cei doi? De ce a fugit Thayer? De ce o uraste Thayer pe Sutton atat de tare? Si de ce ar fi omorat-o?
Parerea mea:
Da... Mi-a luat cam doua luni sa termin de citit cartea asta asa ca nu va asteptati sa va dau cine stie ce explicatii cu privire la ea.
Acum ca stau si ma gandesc mai bine, nu inteleg ce anume mi-a placut la primele doua carti. Probabil inca eram in sevrajul serialului care chiar mi-a placut si nu m-a deranjat atat de tare modul in care scrie Sara Shepard, dar cartea aceasta (precum si primele doua) a fost oribila. Stiu, daca va veti citi primele doua recenzii veti vedea ca mi-au placut, insa acum ca stau si ma gandesc mai bine, nu, nu mi-au placut. Doar ca imi imaginam pur si simplu personajele din serial si actiunile lor cu cele din carti.
Seria Jocul Minciunii mi se pare o aberatie foarte mare. In fiecare carte exista un nou posibil criminal si absolut orice ar face, fie ca ar bea apa, fie ca s-ar apuca de alergat, absolut orice fel de comportament l-ar incrimina. Nu mai trebuie sa adaug faptul ca Sutton isi aminteste exact momentele rele despre personajul respectiv in aceeasi carte si aba pe la final realizeaza ca personajul X nu i-a facut nimic. Inteleg, toate acestea sunt pentru a crea o atmosfera misterioasa, dar mai scutiti-ma, devine un tipar absolut enervant.
Desi este cunoscuta, Sara Shepard nu mi se pare o scriitoare foarte buna, de fapt nu mi se pare buna deloc. Este adevarat, are idei care ar putea inflori foarte frumos, insa ei ii lipseste ceva, si anume talentul de a scrie.
Puctaj:
2/5
duminică, 8 decembrie 2013
Seriale
Avem teme, teste, ascultari, teze, si totusi ne mai gasim uneori timp sa vizionam si cate un serial, asa din cand in cand. Eu una chiar nu am putut rezista tentatie in ultimele saptamani si m-am reapucat de un sriale, si am inceput si doua noi. De fapt unul este nou, celalalt are momentan 3 sezoane. Este vorba despre:
Once Upon a Time
Vazusem anul trecut primele doua sezoane si daca nu ma insel, am facut si o postare despre serial. Ei bine, mi-am reamintit in urma cu ceva vreme ca serialul a reinceput in toamna si cat de grozav este! Sezonul 3 este atat de suuuuuuper, mai ales Peter Pan!
Once Upon a Time in Wonderland
Este un spin off al srialului Once Upon a Time si este vorba despre Alice. Povestea ei dupa povestea pe care o stim noi. Cum ea a crescut si a ajuns sa viziteze Tara Minunilor in continuu pentur a aduce dovezi tatalui ei si cum aceasta a ajuns sa se indragosteasca de... nu spun, doar uitati-va in caz ca nu ati facut-o pana acum.
Revenge
Serialul acesta are 3 sezoane si stiu de el cam de cand a aparut, doar ca atunci nu prea m-am dat in vant dupa primul episod, asa ca l-am lasat balta. Acum m-am gandit sa-i mai dau o sansa si pot spune ca este grooooozav. A da, am ieist din taramul basmelor, deci nimic supernatural nu este aici.
Este vorba despre Amanda, o tanara care se intoarce in orasul ei natal, sub numele Emily Thorns si care rvea sa se razbune pe toti cei care au ajutat de distrugerea tatalui ei. Mai multe nu va spun pentru ca as strica tot farmecul.
Cam atat. Voi la ce seriale va mai uitati, ce mi-ati mai recomanda. Oricum momentan am vazut doar cateva episoade din Revenge, deci mai am pana il voi termina, dar asa, sa-mi fac niste planuri :)
Sa aveti o seara placuta.
Tag #2: Reading Slump
Am inca o leapsa primita de la Ale Criss in urma cu ceva vreme. Multumesc mult draga >:D<
Chiar este o leapsa draguta, mai ales ca doar ce am iesit dintr-un reading slump.
1. Momentan, eşti într-un reading slump?
Desi am spus ca am iesit, inca mai exista mici semne de reading slump. Dar daca ar fi sa raspund cu da sau nu, atunci da, am iesit.
2. Când intri, de obicei, într-un reading slump şi cât îţi ia să treci peste?
De obicei intr-un intr-un reading slump dupa o perioada in care am citit foarte multe carti. Cat dureaza? Ei bine, nu prea am o durata anume. Cateva saptamani, poate ajunge si la doua-trei luni desi incerc sa mai citesc din cand in cand, in speranta de a-mi reveni. De obicei incep multe carti pentru a-mi readuce cheful de citit.
3. Care sunt metodele tale de a ieşi dintr-un reading slump?
Pe langa cel enuntat mai sus, mai poate fi si cititul recenziilor. Pentru ca acestea ma fac nerabdatoare cu privire la o anumita carte, si daca gasesc mai multe recenzii pentru aceeasi carte, ei bine trebuie sa o citesc pentru a vedea ce impresie imi va creea.
4. Altceva...?
Maine am teza :)
Nu am fost atat de activa in blogosfera incat sa stiu cine a mai facu sau nu aceasta leapsa, asa ca daca nu ati fact-o pana acum, ce mai asteptati?
Maine am teza :)
Nu am fost atat de activa in blogosfera incat sa stiu cine a mai facu sau nu aceasta leapsa, asa ca daca nu ati fact-o pana acum, ce mai asteptati?
miercuri, 4 decembrie 2013
In my mail #9
Heeeey! Sunt aici. Din nou. Nu credeati ca ne vom mai vedea, nu? Ehh, pe cine glumesc, normal ca va asteptati sa mai dau pe aici, adica este blogul meu. Da stiu, gluma tampita doar ca sunt obositaaaaaaa. Oricum, sa trecem la postarea noastra de astazi. Din aceasta seara :)
Am cumparat :
- Primele 3 volume din HP. Mai tineti minte cand am recunoscut ca nu am citit decat 2-3 volume din HP? Ei bine imi planificasem sa le cumpar si sale citesc curand si cum Libertatea a avut promotia asta sau cum vreti voi sa o numiti cu cartile HP, mi-am zis de ce nu? Stiuu, nu sunt decat 3, mai am de luat :)
- Volumele 3-6 din AV. Erau la un super pret, cum puteam sa ratez o astfel de oferta? Prin fundal veti vedea primele doua volume in editie de chiosc, si prima aprte dintr-unul si a doua din altul. Dar sincer acum, 10 lei un volum editie de librarie. Si nu le aveam (trecem peste acele doua aprti). Cum puteam sa rezist?
- Circul Noptii. Abia astept sa citesc cartea asta!
- Captiv - volumul 2 din Cercul Secret - l-am luat mai mult pentru a face taxa pentru transport gratuit. As fi putut lua al doilea volum din GK doar ca nu ma dau in vant dupa serie (cel putin dupa primul volum) si dintre el si Captiv, Captiv avea cele mai multe voturi din aprtea mea :)
Am primit pentru recenzie:
- Hidden Beneath de Lautyn April, continuarea cartii Into the deep. Am vorbit acum ceva vreme cu autoarea si observam ca nu mai primeam cartea si la un moment dat imi facusem griji ca s-a pierdut sau ceva de genul. Dar nu, a ajuns din fericire :)
Siiii, atat. Voi ce v-ati mai luat?
sâmbătă, 30 noiembrie 2013
Recenzie: Blue Exorcist de Kazue Kato
Titlu : Blue Exorcist/Ao no Exorcist
Seria : Blue Exorcist/Ao no Exorcist
Autor : Kazue Kato
Numar de pagiini : 200
Editura : VIZ Media LLC
Genuri : Manga, Fantasy, YA, Sequential Art
Tip coperta : Brosata
Obtinuta : Cumparata
Recenzia :
Rin a fost crescut impreuna cu fratele sau geaman, Yukio, de parintele Fujimoto. El este opusul fratelui sau geaman, care a fost dintotdeauna un elev model si care a ajuns cu o bursa la un liceu particular. Intr-o zi viata normala a lui Rin dispare. El afla ca este fiul celui mai puternic demon existent, Satana, si dintr-o data este fortat sa priveasca cu adevarat in jurul sau si sa afle ca lumea asa cum o stia el nu era cea adevarata. Demonii umbla printre oameni si de cand puterile lui Rin au aparut in ecuatie, acestia vin tot timpul dupa el.
Datorita faptului ca tatal sau l-a omorat pe Fujimoto, el promite ca se va razbuna si va distruge toti demonii existenti, chiar daca este nevoie sa se inscrie si el la liceul True Cross, liceul pe care fratele sau il frecventeaza, pentru a deveni un Exorcist.
Parerea mea :
Am cumparat si citit primul volum acum doi ani si cum nu aveam ce face astazi, mi-am propus sa-l recitesc. Nu pot explica extraordinar de multe tinand cont ca nu este vorba despre o carte propriu-zisa.
Volumul acesta are trei capitole, daca nu ma insel (nu le-am numarat). Prima oara cand am citit acest volum a fost dupa ce m-am uitat la anime, deci nu mi se paruse extraordinar de fascinant pentru ca erau cam aceleasi lucruri vazute deja. Insa acum, dupa ce am uitat marea majoritate din actiune a fost ca si cum nu-l mai vazusem, dau vazusem doar fragmente.
Oricum, in principal mi-a placut ideea si pur si simplu ador felul cum sunt desenate personajele.
Desi pune accent pe lucruri precum exorcismul si demonii, aceasta manga nu are tendinte religioase. Se amintesc difefire lucruri, dar nu incat sa duca cititorul cu gandul la o carte religioasa.
Desi practic este vorba despr elupta personajului cu demonii, aceasta nu duce lipsa de momente amuzante, astfel inca mare parte din aceasta exista tot felul de secvente care mai de care mai amuzante. Personajul principal, Rin, este genul de adolescent care nu se descurca bine cu scoala, insa care este intotdeauna pus pe glume si le este loial prietenilor pe care si-i face pe parcurs.. Totusi, precum in multe carti si filme, acesta in timpul luptelor este intotdeauna atent.
Exista tente de, sa zicem, romantism, intre acesta si o tanara abia intalnita, insa aceasta este numai din partea sa deoarece s-ar putea sa existe un triunghi amoros. Nu stiu sigur deoarece nu am citit alte capitole din restul volumelor.
Oricum, desi ar parea ca are caracteristici des intalnite in carti sau seriale, de care multi probabil s-au saturat, ca cele mentionate mai sus, ideea in sine mi se pare originala si modul cum a fost pusa nu deranjeaza cititorul. Daca sunteti fani ai manga-urilor, atunci puteti citi aceasta serie. O puteti gasi chiar si online.
Punctaj :
5/5
PS: Sper, sper, ca maine sa vin cu recenzia de la Doua adevaruri si o minciuna. Asta daca voi reusi sa o termin :)
Seria : Blue Exorcist/Ao no Exorcist
Autor : Kazue Kato
Numar de pagiini : 200
Editura : VIZ Media LLC
Genuri : Manga, Fantasy, YA, Sequential Art
Tip coperta : Brosata
Obtinuta : Cumparata
Recenzia :
Rin a fost crescut impreuna cu fratele sau geaman, Yukio, de parintele Fujimoto. El este opusul fratelui sau geaman, care a fost dintotdeauna un elev model si care a ajuns cu o bursa la un liceu particular. Intr-o zi viata normala a lui Rin dispare. El afla ca este fiul celui mai puternic demon existent, Satana, si dintr-o data este fortat sa priveasca cu adevarat in jurul sau si sa afle ca lumea asa cum o stia el nu era cea adevarata. Demonii umbla printre oameni si de cand puterile lui Rin au aparut in ecuatie, acestia vin tot timpul dupa el.
Datorita faptului ca tatal sau l-a omorat pe Fujimoto, el promite ca se va razbuna si va distruge toti demonii existenti, chiar daca este nevoie sa se inscrie si el la liceul True Cross, liceul pe care fratele sau il frecventeaza, pentru a deveni un Exorcist.
Parerea mea :
Am cumparat si citit primul volum acum doi ani si cum nu aveam ce face astazi, mi-am propus sa-l recitesc. Nu pot explica extraordinar de multe tinand cont ca nu este vorba despre o carte propriu-zisa.
Volumul acesta are trei capitole, daca nu ma insel (nu le-am numarat). Prima oara cand am citit acest volum a fost dupa ce m-am uitat la anime, deci nu mi se paruse extraordinar de fascinant pentru ca erau cam aceleasi lucruri vazute deja. Insa acum, dupa ce am uitat marea majoritate din actiune a fost ca si cum nu-l mai vazusem, dau vazusem doar fragmente.
Oricum, in principal mi-a placut ideea si pur si simplu ador felul cum sunt desenate personajele.
Desi pune accent pe lucruri precum exorcismul si demonii, aceasta manga nu are tendinte religioase. Se amintesc difefire lucruri, dar nu incat sa duca cititorul cu gandul la o carte religioasa.
Desi practic este vorba despr elupta personajului cu demonii, aceasta nu duce lipsa de momente amuzante, astfel inca mare parte din aceasta exista tot felul de secvente care mai de care mai amuzante. Personajul principal, Rin, este genul de adolescent care nu se descurca bine cu scoala, insa care este intotdeauna pus pe glume si le este loial prietenilor pe care si-i face pe parcurs.. Totusi, precum in multe carti si filme, acesta in timpul luptelor este intotdeauna atent.
Exista tente de, sa zicem, romantism, intre acesta si o tanara abia intalnita, insa aceasta este numai din partea sa deoarece s-ar putea sa existe un triunghi amoros. Nu stiu sigur deoarece nu am citit alte capitole din restul volumelor.
Oricum, desi ar parea ca are caracteristici des intalnite in carti sau seriale, de care multi probabil s-au saturat, ca cele mentionate mai sus, ideea in sine mi se pare originala si modul cum a fost pusa nu deranjeaza cititorul. Daca sunteti fani ai manga-urilor, atunci puteti citi aceasta serie. O puteti gasi chiar si online.
Punctaj :
5/5
PS: Sper, sper, ca maine sa vin cu recenzia de la Doua adevaruri si o minciuna. Asta daca voi reusi sa o termin :)
joi, 28 noiembrie 2013
Ani de liceu cu tehnologie
Ooooo, strange title.
Heei! N-am mai postat de saptamana trecuta si postul acesta este despre... liceu! Yaaay! Si nu, nu este vorba despre Liceenii sau ceva asemanator. Este vorba despre anii nostri de liceu.
Voi incepe prin a spune ca liceul chiar este o perioada a vietii noastre mult mai interesanta decat oricare alta de pana acum. Probabil ca boboceii nu imi vor acorda multa dreptate, dar nu va faceti griji. Si eu am fost anul trecut ca voi si chiar imi place liceul. Normal, ca oricare elev ma plang de profesori, de ore si de orice pot legat de liceu, insa tot este frumos (exceptie facand temele).
PS: Chiar si matematica in anumite circumstante. Stiu, stiu, sunt nebuna. Chiar daca ma plang ca am patru ore pe saptamana si ca uneori profa mai ne ia o ora ba de sport, ba de fizica pentru a face in continuare matematica, prefer mate in loc de mai multe ore de franceza, geografie sau istorie. Nu stiu cum rezista cei de la uman cu materiile astea, desi cred ca asta se intreaba si cei de la uman de noi, cei de la real :)
PS: Chiar si matematica in anumite circumstante. Stiu, stiu, sunt nebuna. Chiar daca ma plang ca am patru ore pe saptamana si ca uneori profa mai ne ia o ora ba de sport, ba de fizica pentru a face in continuare matematica, prefer mate in loc de mai multe ore de franceza, geografie sau istorie. Nu stiu cum rezista cei de la uman cu materiile astea, desi cred ca asta se intreaba si cei de la uman de noi, cei de la real :)
M-am gandit la asta chiar astazi. M-am gandit ca generatia noastra este mult mai norocoasa decat cea a parintilor nostri pentru ca noi putem pastra foarte multe memorii datorita tehnologiei. Chiar le-am spus catorva colege in urma cu cateva saptamani ca ar fi frumos ca la cea mai mica prostie pe care o facem, cea mai mica si neinsemnata gluma intre noi, sau doar cand ne vine noua asa cheful sa cantam si sa facem orice altceva, sa ne apucam si sa ne facem poze sau sa ne filmam. Pentru ca desi pare un lucru prostesc, toate aceste lucruri sunt chiar valoroase, pentru ca pe viitor ne vor aminti ce frumos era la liceu, si ce copilarosi eram atunci, chiar daca ne spuneam noua insine ca am crescut, ca nu mai suntem copii.
Probabil vor fi cateva persoane care vor spune ca multe lucruri ne vor ramane intiparite in memorie, ca acelea sunt cele mai valoroase lucruri ale noastre. Ca suntem obsedati de aceasta tehnologie. Si probabil ca au dreptate. Insa memoria nu ne va permita sa ne amintim toate momentele hazlii, toate glumele intre noi (eu chiar nu am o memorie foarte buna in anumite privinte, uit si ce prostii spun, iar colege sunt cele care imi aduc aminte; ele ma citeaza si eu sunt ceva de genu "heeei, imi pare tare cunoscuta asta, dar nu stiu de unde", iar ele "stiiii, asta ai spus-o tu"). Revenind la subiect, macar astfel ne putem folosi de tehnologie intr-un fel, sa zicem, folositor. Pentru ca mie imi place ideea ca peste ani sa ma uit la aceste poze si filmulete si sa rad si sa plang ca imi este dor de acele vremuri.
Stiu ce credeti. Ca aceasta imagine s-ar putea sa ma contrazica putin, dar nu. Prin aceasta imagine ma refer la faptul ca nu vreau sa mai cresc. Sincer, daca as putea as ramane la varsta aceasta, fara griji, fara stres (inafara scolii, desigur).
Stiu ce credeti. Ca aceasta imagine s-ar putea sa ma contrazica putin, dar nu. Prin aceasta imagine ma refer la faptul ca nu vreau sa mai cresc. Sincer, daca as putea as ramane la varsta aceasta, fara griji, fara stres (inafara scolii, desigur).
Cam atat. Un post destul de ciudat, stiu, insa chiar nu m-am putut abtine :)
marți, 19 noiembrie 2013
Sunt aici, nu sunt aici
Hey, hey, hey!
Va place titlul, nu-i asa? :>
Va mai aduceti aminte de mine de ultima oara de cand am postat? Probabil ca nu :))
Chiar ma simt ca si cum nu as mai fi postat de o eternitate desi sunt doar... cateva saptamani *feels ashamed and goes in the emo corner*
Oricuuuuum, voi ce mai faceti copilasi? Bine? Cum este scoala? Ati mai facut si altceva inafara de teme, invatat, teme, invatat? Daca da, spuneti-mi si mie cum reusiti pentru ca eu nu pot. Daca am timp liber prefer sa ma uit la un serial (un episode, maxim doua) sau sa stau si sa leneveeeeeesc.
Am avut un minunat weekend de trei zile care din pacate s-a terminat si eu ma strofoc sa termin de citit Doua adevaruri si o minciuna si acum ca nu mai sunt "spalata pe creier" datorita serialulul The lying game, ma intreb "Ce naiba a fost in capul meu de mi-au placut cartile alea?" De vreo doua saptamani incerc sa o citesc si abia am ajuns la jumatate.
Maine sunt de servici pe scoala si sper sa nu mai patesc ca anul trecut cand toti s-au gasit fix in ziua aia sa vine si sa ma enerveze pe mine cu tot felul de chestii. Poate de data asta voi avea noroc *crosses fingers*
Aaaaaa, am dat teza la info! Saptamana trecuta chiar. Mai am doar trei teze din fericire. Sper totusi sa le termin pe toate trei inainte de vacanta, nu dupa *cough* proful de romana *cough*
Presupun ca poate observati cat de vesele si hiperactiva sunt prin modul de a trece de la o idee la alta. Sau poate nu, dar eu una asa ma simt, desi am avut 7 ore (trebuia sa am 8, dar naaa) - nu, nu va ganditi la prostii, nu am chiulit, eu nu chiulesc. Desi am primit absenta la a doua ora de sport pentru ca m-am dus in clasa dar am fost nevoita de imprejurari. A trebuit sa-mi fac tema la engleza pentru ca uitasem ca am tema. De fapt uitasem ca am engleza astazi si mi-am amintit abia cand mi-am aruncat cartile prin geanta.
Absenta primita degeaba pentru ca nu am facut engleza. Norocul meu.
Wow, am un post atat de... ciudat.
Dar oricum, voi cum o mai duceti? Ati dat tezele? Daca nu, atunci cand le veti da?
Aaaa, si va las o melodie atat de superbaaaaaaa - momentan este si pe VH1, canalul meu preferat de muzica, btw. O stiam de cateva saptamani, dar acum mi-am amintit de ea. Este su-per-ba. Doi dintre cantaretii mei preferati o conta :)
duminică, 27 octombrie 2013
Soundtrack-ul cartii #3
Doar ce mi-am amintit de aceasta rubrica si am observat ca aceasta este a treia postare, iar primele doua reprezinte Divegrent si Insurgent. Ei bine da, ati ghicit, aceasta este pentru Allegiant. Sunt atat de multe melodii care mi-am trecut prin minte atunci cand citeam cartea.
Stiu, stiu, v-am exasperat, dar nu va faceti griji, pe 5 noiembrie va fi publicata a treia carte din trilogia Legend, Champion. Va voi innebuni cu aceea :))
Stiu, stiu, v-am exasperat, dar nu va faceti griji, pe 5 noiembrie va fi publicata a treia carte din trilogia Legend, Champion. Va voi innebuni cu aceea :))
Recenzie : Allegiant de Veronica Roth
Titlu : Allegiant
Seria : Divergent
Autor : Veronica Roth
Numar de pagiini : 544
Editura : Harper Collins Children's Book's
Genuri : Young Adult, Distopie
Tip coperta : -
Obtinuta : Cumparata
Inainte de a-mi incepe recenzia, tin sa anunt ca aceasta va contine si spoilere (atat din primele carti cat si din aceasta). Astfel, voi avea un buton care va ascunde recenzia cu spoilere (din Allegiant), insa cele din primele doua carti nu stiu cat de mult le pot evita. Mai trebuie sa spun ca s-ar putea sa nu fie cea mai buna recenziea mea, pentru ca nici macar nu stiu de unde sa incep.
Recenzia :
Dupa ce filmarea pentru care Tris a fost nevoita sa se lupte si sa minta, a fost difuzata, intrebarile au inceput sa se inmulteasca. Cine este persoana aceea si ce legatura ar putea avea cu Tris? Raspunsul la aceste intrebari este menit sa apara mai tarziu, pentru ca guvernarea factiunilor a luat sfarsit iar Evelyn este acum la conducere, lucrurile nu incep deloc sa se imbunatateasca. Cat de usor i-ar putea fi unei comunitati sa isi schimbe sistemul de guvernare dupa ce generatii intregi acestia au fost obisnuiti sa comunice numai cu oamenii asemenea lor.
Intre toate aceste schimbari, Evelyn incepe sa reaminteasca oamenilor de Jeanine, si astfel se creeaza grupul Allegiantilor, grupul care doreste sa revina la factiuni. Din acest grup fac parte si Tris, Tobias, Christina, Peter, Uriah si Zeke. Iar acest grup urmeaza sa plece in afara orasului pentru a afla cum este cu adevarat viata dupa barierele orasului, asta daca exista cu adevarat viata acolo.
Insa descoperirea nu aduce intotdeauna numai lucruri bune, asa cum nici adevarul nu prevesteste furtuna de sentimente coplesitoare. Grupul acesta urmeaza sa afle ca motivele pentru care au fost aruncati in Chicago si lasati acolo sa traiasca in modul in care au facut-o a fost cu totul altul fata de cel explicat in filmul pus. Si vestile sunt cu atat mai coplesitoare cu cat increderea acordata este pusa la incercare.
Parerea mea :
Incep cu inceputul. De fapt, finalul. Acel final nu poate fi posibil. M-a omorat! Nu credeam ca pana la urma asa se va intampla. Bine, mint. Credeam, doar ca speram ca poate totusi, totusi, voi avea o sansa sa nu mi se franga inima in halul acesta. Cartea asta ma omoara in cel mai ingrozitor mod. Nu doar pentru ca este ultima carte din una din trilogiile mele preferate, ci si pentru modul in care s-a sfarsit.
Majoritatea actiunii este amplasata in afara orasului, unde micul grup afla adevaratele motive pentru care familiile lor, generatiile dinaintea lor au fost puse sa locuiasca in Chicago. Aflam ca a fi Divergent nu este de fapt un lucru rau. A fi Divergent este de fapt un lucru bun, pentru ca asta insemana ca genele lor sunt pure, si nu afectate. Nu voi intra in multe amanunte pe baza acestui subiect, cel putin nu aici unde am spus ca voi incerca sa nu dezvalui foarte multe spoilere.
“She taught me all about real sacrifice. That it should be done from love... That it should be done from necessity, not without exhausting all other options. That it should be done for people who need your strength because they don't have enough of their own.”
Tris afla despre mama ei, despre cine era ea de fapt si cum a ajuns aceasta sa locuiasca impreuna cu tatal ei in Abgenatie.
“We are not people who touch each other carelessly; every point of contact between us feels important, a rush of energy and relief.”
“I think you're still the only person sharp enough to sharpen someone like me.”
Ceea ce nu mi-a placut a fost faptul ca cele doua perspective semanau perfect. Uitam intotdeauna ca un capitol este din perspectiva lui Tobias, si altul din perspectiva lui Tris. Inteleg perfect de ce a trebuit scrisa din doua perspective, insa modul in care au fost scrise nu a diferentiat capitolele, si uneori uitam al cui capitol este.
“I didn't know that idiocy caused people to just start spontaneously bleeding from the nose.”
Au fost si foarte multe momente amuzante, multe replici intre personaje care mai detensionau momentele.
SPOILERE.
Ideea cu Genele Pure si Genele Afectate mi s-a parut o idee buna. Adica trebuia sa existe un motiv pentru care oamenii sunt atat de diferiti, si faptul ca in urma cu mai bine de opt generatii a existat un Razboi al Puritatii (asa cred ca s-ar traduce) care pana la urma a fost cauzat tot de cei cu Genele Pure, m-a facut sa inteleg ca actiunea este amplasata cu mai mult de vreo 60 de ani in viitor.
Au murit atat de multe persoane in cartea asta, de unele mi-a parut rau, asa cum au fost Tris si Uriah, iar de altele nici nu m-a interesat. Faptul ca ei doi au murit mi-a stricat toata viziunea asupra cartii. Inainte de a citi Allegiant eram sigura ca imi voi dori la un moment dat sa recitesc trilogia, insa acum nu mai sunt sigura. Pentru ca desi imi dau seama ca moartea lui Tris a fost un final bun pentru carte, tot este dureros sa afli ca personajul tau preferat, unul dintre putinele personaje care sunt cu adevarat puternice si care nu stau si isi plang de mila non-stop.
Intotdeauna mi-a placut la Tris faptul ca este un personaj puternic, care s-ar sacrifica pentru persoanele iubite, asa cum a facut pentru Caleb. Si intotdeauna mi-a placut ca desi incerca sa para puternica, aceasta avea momentele ei grele, asa cum are orice persoana, dar care incearca sa le ascunda.
Relatia lor pare atat de reala. Nu este genul care te duce cu gandul la fericiti pana la adanci batraneti. Fiecare are un orogliu, si fiecare este in stare de orice. Nu este genul de dragoste oarba, asa cum am gasit intotdeauna in carti. Relatia lor este una, cred ca pot spune normala, tinand cont circumstantele date, si Veronica Roth a stiut cum sa incruce apele, cum sa arate ca intr-o relatie nu intotdeauna cei doi stau fericiti si canta catnece de dragoste si alte chestii de genul.
Mama lui Tris, mama lui Tris! Mi-a placut atat de mult sa aflu trecutul ei. Am ramas uimita atunci cand am aflat ca de fapt ea nu era din Chicago, ci dintr-un alt oras. Si am ramas si mai uimita cand am aflat in ce familie a trait, prin ce a trecut. Pe parcursul locrurilor pe care le aflam despre ea, gandeam la fel ca si Tris. Oare parintii ei au tinunt unul la altul, sau nu?
Ma bucur atat de mult ca Tris l-a iertat pe Caleb, insa inca sunt trista ca aceasta a murit in locul lui.
Si in ultimul rand ma bucur ca Tobias s-a impacat cu mama lui. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca Evelyn l-a ales pe Tobias in locul conducerii orasului. Macar de atat sa aibe si el parte.
“I suppose a fire that burns that bright is not meant to last.”
Au murit atat de multe persoane in cartea asta, de unele mi-a parut rau, asa cum au fost Tris si Uriah, iar de altele nici nu m-a interesat. Faptul ca ei doi au murit mi-a stricat toata viziunea asupra cartii. Inainte de a citi Allegiant eram sigura ca imi voi dori la un moment dat sa recitesc trilogia, insa acum nu mai sunt sigura. Pentru ca desi imi dau seama ca moartea lui Tris a fost un final bun pentru carte, tot este dureros sa afli ca personajul tau preferat, unul dintre putinele personaje care sunt cu adevarat puternice si care nu stau si isi plang de mila non-stop.
“Sometimes I still forget to look for the gentler parts of her. For so long all I saw was the strength, standing out like the wiry muscles in her arms or the black ink marking her collarbone with flight.”
Intotdeauna mi-a placut la Tris faptul ca este un personaj puternic, care s-ar sacrifica pentru persoanele iubite, asa cum a facut pentru Caleb. Si intotdeauna mi-a placut ca desi incerca sa para puternica, aceasta avea momentele ei grele, asa cum are orice persoana, dar care incearca sa le ascunda.
“I fell in love with him. But I don't just stay with him by default as if there's no one else available to me. I stay with him because I choose to, every day that I wake up, every day that we fight or lie to each other or disappoint each other. I choose him over and over again, and he chooses me.”
Relatia lor pare atat de reala. Nu este genul care te duce cu gandul la fericiti pana la adanci batraneti. Fiecare are un orogliu, si fiecare este in stare de orice. Nu este genul de dragoste oarba, asa cum am gasit intotdeauna in carti. Relatia lor este una, cred ca pot spune normala, tinand cont circumstantele date, si Veronica Roth a stiut cum sa incruce apele, cum sa arate ca intr-o relatie nu intotdeauna cei doi stau fericiti si canta catnece de dragoste si alte chestii de genul.
“My parents did love each other. Enough to forsake plans and factions. Enough to defy “faction before blood.” Blood before faction--no, love before faction, always."
Mama lui Tris, mama lui Tris! Mi-a placut atat de mult sa aflu trecutul ei. Am ramas uimita atunci cand am aflat ca de fapt ea nu era din Chicago, ci dintr-un alt oras. Si am ramas si mai uimita cand am aflat in ce familie a trait, prin ce a trecut. Pe parcursul locrurilor pe care le aflam despre ea, gandeam la fel ca si Tris. Oare parintii ei au tinunt unul la altul, sau nu?
“Caleb," I say, "I love you."
His eyes gleam with tear as he says, "I love you, too, Beatrice.”
His eyes gleam with tear as he says, "I love you, too, Beatrice.”
Ma bucur atat de mult ca Tris l-a iertat pe Caleb, insa inca sunt trista ca aceasta a murit in locul lui.
Si in ultimul rand ma bucur ca Tobias s-a impacat cu mama lui. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca Evelyn l-a ales pe Tobias in locul conducerii orasului. Macar de atat sa aibe si el parte.
Punctaj :
5/5
vineri, 25 octombrie 2013
"Champion" Quotes
Mai sunt doua saptamani pana la lansarea ultimei carti dintr-o alta trilogie pe care o indragesc, si anume Legend. Si va anunt inca de pe acum ca nu am terminat inca Allegiant. Sunt cam pe la jumatate si sper ca in aceasta seara sa o termin, asta daca nu vin de la liceu moarta de oboseala (desi asa am venit si zilele trecute si acest lucru nu m-a impiedicat sa citesc macar cateva pagini).
Revenind la Champion, va voi lasa mai jos cateva citate din aceasta carte.
“Inside that smile, I think I see glimpses of a different man who once existed.”
"What makes you think they’re so loyal to the Republic?"
"Let me lead them," I say. "And you’ll get your loyalty."
“After months of political bargaining, after days of war and death, I am starting to suspect everything and everyone.”
“It’s been almost a year. What’s wrong with me? Why can’t I just move on?”
"What’s this?"
"A butter knife."
Day scowls at it, running a finger along its rounded edge. “This,” he mutters, “is not a knife.”
“I shoot her a quick smile. “Have some faith, sweetheart. The people love me.”
“I feel sorry for you," I say quietly. "Because you’re so weak.”Cele cu albastru sunt din perspectiva lui Day, cele cu mov din perspectiva lui June si cea cu verde cred ca tot din perspectiva lui June, insa nu sunt 100% sigura (nu s-ar fi anuntat ca ar fi mai mult de doua perspective, insa am lasat asa).
joi, 24 octombrie 2013
Recomandare de Halloween + Muzica
Intocmai cum spune si titlul, ma gandeam sa va recomand cateva carti pentru Halloween :)
Daca va plac cartile de groaza, sau macar thrillele, atunci probabil ca v-ati facut o lista de carti, sau sunteti in cautarea unora.
Va pot recomanda cartile din colectia Goosebumps, care sunt absolut geniale! Nu am mai citit de mult o carte din seria asta (de vreo patru-cinci ani chiar) si mi-am amintit curand de ele (motivul pentru care nu le-am mai citit a fost pentru ca mi-am interzis parintii; cica eram prea mica pentru a citi carti de groaza)
Aveti o lista mare de carti din aceasta colectie si mai jos v-am lasat trei carti care tin minte ca mi-au placut foarte mult.
Planuiesc sa citesc fie o carte din aceasta colectie, fie In puterea noptii de Dean Koontz. Desi cred totusi ca voi alege una din cartile Goosebumps pentru ca sunt ceva mai scurte si vreau sa o termin weekend-ul acesta :)
Si va las si cu cateva melodii pe care le-am ascultat non-stop (toate sunt abia aparute, sau aparute de curand, deci... )
miercuri, 23 octombrie 2013
marți, 22 octombrie 2013
Si... incepe
Hei, copilasi. Stiu ca aseara am postat "mica" ema dezamagire in legatura cu detaliul pe care l-am aflat despre Allegiant. Si stiu ca am spus ca nu-mi mai doresc atat de tare sa citesc aceasta carte. Si totusi, am mintit. Pentru ca acum imi doresc mai mult ca orice sa citesc aceasta carte, asa ca mi-am luat varianta ebook. Cu altr cuvinte, in loc sa acord mai mult timp testelor in aceasta saptamana, si nici macar cartii Anna Karenina de Tolstoi, asa cum mi-am propus, voi citi Allegiant.
Stiti care este totusi problema? Nu voi citi aceasta carte cu entuzism si fericire, si poate un mic strop de tristete pentru ca reprezinta finalul. Dar acum imi voi petrece timpul citind aceasta carte plina de tristete, asteptand ingrozitorul moment.
Imi este atat de greu sa ma opresc si sa nu citesc epilogul. Intotdeauna am avut obiceiul de a citi ultima pagina a unei carti, sau macar cateva randuri, asa, din pura curiozitate. Ehhh. Voi veni curand cu recenzia.
Imi este atat de greu sa ma opresc si sa nu citesc epilogul. Intotdeauna am avut obiceiul de a citi ultima pagina a unei carti, sau macar cateva randuri, asa, din pura curiozitate. Ehhh. Voi veni curand cu recenzia.
Leapsa #4: Because feelings matter
Heeei! Am primit aceasta leapsa de la minunata Ale Criss. Fara a mai spune ceva, trecem la intrebari :)
1. Ce carte te-a făcut să te simţi încrezător legat de tine sau de viaţa ta?
Into the deep de Lauryn April. Am observat o mica asemanare intre mine si personajul principal - nu va faceti griji, nu citesc gandurile :)). La fel am avut si eu un grup de prieteni, destul de popular la vremea aceea, si la fel am fost dezamagita de ei.
2. Ce carte te-a făcut să placi sau să te ataşezi de personaje?
E usor sa te iubesc. Cum sa nu te poti atasa de personajele acestei carti?
3. Ce carte te-a făcut să te simţi nerăbdător/curios?
Ingerul mecanic. Am fost atat de nerabdatoare sa ma apuc de aceasta carte, si eram si curioasa cu privire la ea tinand cont ca am auzit foarte multe lucruri bune, insa imi e teama sa nu fiu dezamagita. Inca nu am terminat-o.
4. Ce carte te-a făcut să te simţi iritat?
Micutele mincinoase. Au fost atatea momente enervante si doar de umplutura in primele trei carti incat am simtit ca pur si simplu innebunesc acolo. Desi imi doresc sa citesc al patrulea volum, ceva ma tine sa tot aman acest moment.
5. Ce carte te-a dezamăgit?
High Witch. Am avut ceva asteptari, doar ca trebuia sa realizez ca in mai putin de 100 de pagini nu poti contura o poveste care sa contina atat relatia dintre personaje, cat si ideea nuvelei in sine. Dar veti afla mai multe in curand cand voi scrie recenzia.
6. Ce carte te-a făcut să te simţi confuz?
Vrajitor si Vrajitoare. Nici in momentul de fata nu imi pot da seama daca mi-a placut cu adevarat sau nu.
7. Ce carte te-a făcut să te simţi satisfăcut?
Invierea de Lev Tolstoi. Am citit cartea asta in clasa a noua si profesorul de romana mi-a spus ca este o carte destul de grea, lucru ce m-a speriat putin. Insa mie una nu mi s-a parut grea. A avut un subiect atat de interesant si bine pus la punct, inca m-a facut sa realizez ce autorul bun a fost Tolstoi.
8. Ce carte te-a făcut să te simţi foarte ataşat de personajul principal?
Legend. Este vorba despre cele doua personaje. June si Day. Sunt niste personaje atat de complexe si atat de minunate. Este greu sa nu te atasezi de ei.
Nu stiu cine a mai facut sau nu aceasta leapsa, asa ca o dau tuturor celor care au citit acest post si care nu au facut-o inca :)
Nu stiu cine a mai facut sau nu aceasta leapsa, asa ca o dau tuturor celor care au citit acest post si care nu au facut-o inca :)
luni, 21 octombrie 2013
Sadness
Moooooor. Mooooor. Mooooooor.
Tocmai am facut greseala vietii mele si am citit o recenzie a cartii Allegiant. Da, am facut aceasta oribila greseala, care acum ma face sa nu-mi mai doresc sa citesc cartea pentru ca am aflat un amanunt sfasietor.
Nu, nu va faceti griji, nu va voi spune despre ce amanunt vorbesc, dar sincer, incep sa nu-mi doresc sa mai cites a treia carte.
Cum a inceput totul?
Am vrut sa citesc o recenzie, non spoiler, insa fara sa vreau am apasat pe sectiunea spoilers si, si, si, viata mea s-a sfarsit. Imi dau seama ca cei care ati citit primele doua carti veti fi putin speriati de aceasta "stire", dar nu m-am putut abtine. A trebuit sa vorbesc pentru ca altfel m-as apuca si as plange prin casa (nu ca nu imi vine si asa).
Ok, poate mint, inca vreau sa citesc cartea, insa va fi diferit tinand cont ca stiu un detaliu de la final.
Totusi, am invatat un lucru. Voi fi foarte atenta sa nu cumva sa citesc recenziile cu spoilere.
duminică, 20 octombrie 2013
Vorbarie :)
Hey, hey, hey! Ce mai faceti? Nu ne-am mai auzit de mult. Cat timp a trecut? 2 saptamani?... Scuuuuuze! Chiar vreau sa fiu activa pe blog, insa pur si simplu nu am idei si nici timp. De trei saptamani sunt racita, si chiar cand credeam ca imi revin, am racit mai tare. Vineri am lipsit de la ore, si desi am avut foarte mult timp liber, felul in care m-am simtit nu m-a ajutat cu nimic. Am asa o stare tampita, de genul vreau sa fac ceva, dar nu vreau sa fac acel ceva, daca ma intelegeti. Nu stiu, probabil este de la raceala. Saptamana asta am muuulte teste. Observ ca la mine atunci cand un profesor vrea sa ne dea test, toti vor. Ceva de genul "Dar eu sunt mai prost sau ce? Normal ca va dau si eu test." Parca ar fi o intrecere.
Si, si, si mi-am facut un butonas pentru blog. Nu este el cine stie ce, dar pentru o prima incercare merge. Nu prea ma inteleg eu cu generatorul html, dar va las imaginea :)
Cine doreste sa o puna este bine venit, si daca vreti sa pun si eu butonul vostru pe blog, trebuie doar sa-mi lasati un comentariu :)
Siii cam atat. Raceala nu prea ma lasa sa ma gandesc si la alte subiecte de discutie.
Siii cam atat. Raceala nu prea ma lasa sa ma gandesc si la alte subiecte de discutie.
Si intrebarea specifica fiecarui final de post. Voi ce ati mai facut? :)
sâmbătă, 5 octombrie 2013
Recenzie : The Transfer de Veronica Roth
Titlu : The Transfer
Seria : Divergent
Autor : Veronica Roth
Numar de pagiini : 34
Editura : Katherine Tegen Books
Genuri : Young Adult, Distopie
Tip coperta : -
Obtinuta : Cumparata
Recenzia :
Aceasta nuvela urmareste una dintre etapele vietii lui Tobias, chiar prima din cele mai importante, si anume alegerea propriei factiuni. Facem cunostinta cu un Tobias in varsta de saisprezece ani care locuieste impreuna cu tatal sau abuziv, un Tobias care nu stie ce inseamna sa ia propriile decizii, un Tobias care nu cunoaste nici macar viata din propria factiune.
Datorita modului tatalui sau de a-l trata si de a-l pedepsi, acesta este ajunge sa faca una dintre cele mai grele alegeri ale vietii sale. Sa ramana in factiunea din care provine si sa continue sa indure ceea ce a indurat de cand s-a nascut, sau sa aleaga o alta factiune si ia totul de la capat.Desi alegerea pare una usoara, aceasta ii da multe dificultati lui Tobias.
Parerea mea :
Este adevarat ca aceatsa nuvela nu spune foarte multe despre Tobias. Nu ne aduce la cunostinta extraordinar de mult despre el, insa este si greu deoarece in 34 de pagini nu poti spune multe despre un personaj.Si totusi mie mi s-a parut ca Veronica a spus destule. Nu sunt neaparat noutati, insa sunt exprimate si relatate in asa fel incat sa nu iti pese daca stiai deja acest lucru sau nu. Pentru ca reprezinta viata unui personaj indragit.
In comparatie cu Four, instructorul neinduplecat din Divergent, Tobias din The Transfer este doar un pusti care nu a avut o copilarie normala, nici macar fata de copiii Abnegati. Traind cu un tata abuziv, facem cunostinta cu un Tobias ranit, atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere psihic. Toate temerile si modurile de comportament ale lui Four in Divergent si Insurgent sunt rezultatul tatalui sau.
In The Transfer ni se aduce la cunostinta faptul ca si Four a fost candva doar un copil, un copil care nu a avut destul noroc incat sa creasca cu o familie iubitoare. Si faptul ca a avut aceasta familie destramata (mama pe care a crezut-o moarta) si abuziva (tatal) au dus ca acest tanar sa nu stie ce inseamna cu adevarat viata, nici macar prin prisma unui Abnegat.
In The Transfer afla cum de Tobias a ajuns sa poarte numele Four. Ceea ce mie mi-a placut foarte mult pentru ca inca de cand am aflat ca numele sau reprezinta numarul temerilor, nu am putut decat sa ma intreb cum de nimeni din Neinfricare nu ii stie adevaratul nume. Cum isi spunea pana sa intre in pasajul fricii. Si am aflat.
Per total a fost o lectura placuta si incitanta, desi scurta.
Citate :
5/5
Seria : Divergent
Autor : Veronica Roth
Numar de pagiini : 34
Editura : Katherine Tegen Books
Genuri : Young Adult, Distopie
Tip coperta : -
Obtinuta : Cumparata
Recenzia :
Aceasta nuvela urmareste una dintre etapele vietii lui Tobias, chiar prima din cele mai importante, si anume alegerea propriei factiuni. Facem cunostinta cu un Tobias in varsta de saisprezece ani care locuieste impreuna cu tatal sau abuziv, un Tobias care nu stie ce inseamna sa ia propriile decizii, un Tobias care nu cunoaste nici macar viata din propria factiune.
Datorita modului tatalui sau de a-l trata si de a-l pedepsi, acesta este ajunge sa faca una dintre cele mai grele alegeri ale vietii sale. Sa ramana in factiunea din care provine si sa continue sa indure ceea ce a indurat de cand s-a nascut, sau sa aleaga o alta factiune si ia totul de la capat.Desi alegerea pare una usoara, aceasta ii da multe dificultati lui Tobias.
Parerea mea :
Este adevarat ca aceatsa nuvela nu spune foarte multe despre Tobias. Nu ne aduce la cunostinta extraordinar de mult despre el, insa este si greu deoarece in 34 de pagini nu poti spune multe despre un personaj.Si totusi mie mi s-a parut ca Veronica a spus destule. Nu sunt neaparat noutati, insa sunt exprimate si relatate in asa fel incat sa nu iti pese daca stiai deja acest lucru sau nu. Pentru ca reprezinta viata unui personaj indragit.
In comparatie cu Four, instructorul neinduplecat din Divergent, Tobias din The Transfer este doar un pusti care nu a avut o copilarie normala, nici macar fata de copiii Abnegati. Traind cu un tata abuziv, facem cunostinta cu un Tobias ranit, atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere psihic. Toate temerile si modurile de comportament ale lui Four in Divergent si Insurgent sunt rezultatul tatalui sau.
In The Transfer ni se aduce la cunostinta faptul ca si Four a fost candva doar un copil, un copil care nu a avut destul noroc incat sa creasca cu o familie iubitoare. Si faptul ca a avut aceasta familie destramata (mama pe care a crezut-o moarta) si abuziva (tatal) au dus ca acest tanar sa nu stie ce inseamna cu adevarat viata, nici macar prin prisma unui Abnegat.
In The Transfer afla cum de Tobias a ajuns sa poarte numele Four. Ceea ce mie mi-a placut foarte mult pentru ca inca de cand am aflat ca numele sau reprezinta numarul temerilor, nu am putut decat sa ma intreb cum de nimeni din Neinfricare nu ii stie adevaratul nume. Cum isi spunea pana sa intre in pasajul fricii. Si am aflat.
Per total a fost o lectura placuta si incitanta, desi scurta.
Citate :
- “My name is Four,” I say. “Call me ‘Stiff’ again and you and I will have a problem.”
- “Don’t worry about me handling the pain," I say. "I’ve had a lot of practice.”
- “You're the one who has to live with your choice, everyone else will get over it, move on, no matter what you decide. But you never will”
5/5
Vorbarie de weekend #1
Hey, hey, hey! Este sambata iar eu una nu am postat nimic in decursul acestei saptamani si nici nu am fost activa in vreun mod pe blog. Ce rezulta din ceea ce am spus? Ca sunt un mincinoasa incurabila si ca nu m-am tinut de cuvant atunci cand am spus ca voi incerca sa fiu mai activa pe blog.
Adica, nu sunt neaparat mincinoasa, pentru ca de incercat, am incercat. Doar ca nu am vrut sa fac diferite postari in care sa spun ce mai puteti precomanda si alte chestii din astea pentru ca scopul principal al acestul blog nu este acela de a face reclama (nici macar nu incerc sa fac reclama in vreun fel) ci acela de a-mi expune ideile si tot ce imi mai trece mie prin cap. Vedeti destule reclame si la televizor, nu cred ca vreti sa mai vedeti si pe aici. Adica probabil voi face in curand o postare cu niste carti absolut geniale care am vazut ca urmeaza sa apara la editura Trei, dar asta doar pentru ca sunt extrem de entuziasmata de aparitia lor.
Oricum, cum a fost sapatamana voastra? A mea a fost ciudata. Adica am fost racita (nu ca nu as mai fi si acum) si momentan am luat o scurta pauza de la temele mele "minunate". Peste cateva ore urmeaza sa plec u o colega la festival. Avem festival in oras, ca naaa, ne respectam :> Vineri am avut opt ore. Opt ore! Vineri! Dar macar profesoara de informatica ne-a ascultat mie si colegei mele rugile si ne-a mutat grupa noastra luni si marti si cealalta grupa miercuri si vineri. Am o profesoara de informatica absolut minunata!
Acuuuum, dupa cum probabil stiti sau nu, eu de la mijlocul verii am fost intr-un reading slump. Stiti, acel oribil moment al vietii cand pur si simplu nu aveti chef sa citit nimic. Adica am citit cateva carti in acest timp si desi am citit Legend, care mi-a placut extrem de mult, tot nu m-a salvat de la acel reading slump.Si vreti sa stiti ceva? Tocmai am scapat de el. Exact cand urmeaza sa primesc multe carti de citit pentur scoala. Nu-mi putea trece mai repede. Ugghhhh. Macar mi-a trecut totusi.
Si astazi am terminat The Transfer care este absolut geniala.Scurta, dar geniala. Pentru ca etse vorba despre Four. Four! Vin mai pe seara cu recenzia :)
Ooo, si va prezint biroul meu in momentul de fata.
Avem aici tema la info, la engleza, ceva fizica, si manualul de franceza. Caietul este probabil ceva mai ascuns. Daaaaa, teme! "Ce dor mi-a fost de ele"! Ugghh!
Cum a fost saptamana voastra? Ce noutati mai aveti?
joi, 26 septembrie 2013
In my mail #8
Hei! Hei! Hei! Stiu ca nu am prea fost activa pe blog in ultima vreme, scuuuuze! Doar ca ... ok, nu am prea multe motive. Scoala nu reprezinta principalul motiv pentur care nu am fost eu pe aici asa de mult ca inainte. Nu mi-a ocupat chiar atat de mult din timp, inca. Doar ca... nu prea m-am simtit eu in stare sa scriu. Voi incerca sa imi mai revin, pentur ca oricum am atatea lucruri de zis! Doar ca mi-e prea lene sa stau sa scriu :))
Revenind la post, am adunat cateva carti pe parcursul acestei luni si a lunii trecute, doar ca nu extraordinar de multe si asta pentru ca incerc sa nu cheltui chiar asa de mult. Momentan :)
Am cumparat :
Insomnia de Charlie Huston - am gasit-o in Carrefour la uimitorul pret de 4 lei si nu am putut rata ocazia. Trist este ca nu mai aveau titluri care sa ma intereseze asa de tare incat sa-mi mai iau si altele.
In puterea noptii de Dean Koontz - mi-am luat-o cand am fost la mare. Am mai citit o singura carte de Dean Koontz pana acum si aceasta este Casa Tunetului care mi-a placut enooorm (am citit-o acum cativa ani si vreau sa o recitesc in curand). Asa ca m-am gandit sa mai citesc si alte carti scrise de el.
La schimb:
Doua adevaruri si o minciuna de Sara Shepard - am primit-o la schimb de la yukiblack. Nu ma dau neaparat in cant dupa seria asta, doar ca sunt curioasa.
Pentru recenzie :
Anatomy of a boyfriend si Anatomy of a single girl de Daria Snadowsky.
High Witch de Mona Hanna.
Castigata :
House of Secrets de Chris Columbus & Ned Vizzini.
Si, binetinteles, poza de grup aferenta,
Dar stati! Mai e!
Cartea de care sunt incantata ca am cumparat-o (si pe care nu am vrut sa o pun in primul set pentru ca merita sa fie in lumina reflectoarelor de una singura) este... *tobele, va rog*
The Transfer de Veronica Roth! Yaaaay! Inca nu am apucat sa o citesc toata, insa abia astept sa o teeeermin. Foooooour! Fooooour!
Ok, acum am terminat :)
Voi ce v-ati mai cumparat/ati mai primit?
sâmbătă, 21 septembrie 2013
Ce este o carte buna?
Aceste articol este in cadrul concursului lansat de Libraria Online Libris, librarie unde puteti gasi carti atat in limba romana, cat si in limba engleza. Tot ce trebuie sa faceti este sa raspuneti la intrebarea "Ce este o carte buna."
-Buna! Am auzit ca tie iti place sa citesti. Imi poti recomanda si mie o carte buna?
O carte buna.
-Da, ti-as recomanda cu cea mai mare placere, insa nu exista o singura carte buna. Toate cartile sunt bune.
-Toate? Nu cred! Nu are cum! Am mai citit carti pana acum si nu mi-au placut toate.
-Normal ca nu.
-Normal ca nu? Cum adica? Ma incurci! De ce spui ca toate cartile sunt bune, ca mai apoi sa spui ca nu este asa?
-N-am spus asta.
-Ba da.
-Nu, nu am spus. Am spus doar ca toate cartile sunt bune. Normal, nu toate vor fi pe placul tuturor cititorilor, aici intervin diferite criterii. Pentru o persoana o carte buna inseamna o carte ce poate transmite diferite emotii, o carte care te face sa plangi, te face sa iubesti, te face sa razi si iar te face sa plangi. Pentru alta persoana poate reprezenta o carte care te tine in acelasi ritm de la inceput, care nu iti creaza diferite sentimente contradictorii.
-Tot nu inteleg.
-Lasa-ma sa iti explic altfel. Daca ti-as recomanda o carte care mie mi s-a parut buna, minunata, care la final m-a lasat cu inima franta si plina de ardoare. Care m-a facut sa spun "Vreau si eu o astfel de poveste". Care m-a facut sa ma pierd in scurta linie a orizontului dintre real si imaginar. Daca dupa toate aceste dezvaluiri te-as lasa cu mari asteptari la cartea respectiva si pe tine te-ar dezamagi, tu ce ai crede despre acea carte?
-Ca nu este una buna, ca nu a putut sa imi puna in miscare imaginatia.
-Exact.
-Pai si asta ce inseamna?
-Inseamna ca o carte buna nu este reprezentata de parerile bune ale multor oameni, de recenziile bune ale acesteia sau de punctajul pe care il primeste. "O carte buna" este mai mult o expresie si aceasta expresie are foarte multe definitii care depind de ceea ce ii place unei persoane. Definitia mea la expresia "o carte buna" este urmatoarea. O carte buna este cartea care ma lasa cu inima franta pentru ca s-a sfarsit. O carte buna reprezinta cartea in care personajele sunt atat de bine conturate incat mi le imaginez aproape de mine. Sunt prietenii mei vechi si noi, despre care stiu multe si putine in acelasi timp. O carte buna ma face sa uit ca ceea ce citesc nu este realitatea mea, ci realitatea autorului. O carte buna semnifica atat de multe lucruri incat nici nu pot fi explicate. O carte buna te face sa vrei sa o citesti si azi, si saptamana viitoare si tot restul vietii tale. Chiar daca ai mai citit-o o data, tot te vei simti ca la prima lectura. Asta este definitia mea la aceasta expresie. Care este a ta?
luni, 16 septembrie 2013
Mireasa hotomana de Margaret Atwood
“O naraţiune şlefuită cu verva, umorul, inteligenţa şi pătrunderea psihologică tipice pentru Atwood” – Salman Rushdie
Miniona Tony Fremont, inteligentă şi ciudată, cu talentul de a rosti cuvintele de-a-ndăratelea ─ de fapt, ea este Ynot Tnomerf, o stângace care în copilărie a fost obligată să folosească mâna dreaptă, şi de aici sentimentul ei că se află de cealaltă parte a oglinzii ─, predă la facultate istoria militară, un subiect masculin prin excelenţă şi plin de agresivitate.
Charis este o hippy vegetariană cu un suflet pur, pasionată de cristale, cândva purtând numele de Karen, care a rămas un eu ascuns, rănit şi plin de amărăciune… şi poate ceva mai violent.
Roz, bogată, şic şi zgomotoasă, dar naivă şi nesigură, are propria ei companie şi conduce un Rolls.
Aparent, cele trei nu au nimic în comun – şi totuşi, ceva le leagă: Zenia, o femme fatale cu origini străine, charismatică, lacomă şi manipulatoare, cu care au fost colege la universitate şi care, în perioade diferite, a intrat în viaţa lor, aplicând asupra lor, rând pe rând, schemele ei malefice. Le-a câştigat simpatia, le-a trădat încrederea şi le-a exploatat slăbiciunile, iar rezultatul constant au fost pierderi financiare, distrugerea relaţiilor cu bărbaţii din viaţa celor trei, pierderea încrederii de sine, sentimentul trădării. Înainte de a le seduce bărbaţii, ea le-a sedus mental pe cele trei, adaptându-şi poveştile trecutului şi nevoilor emoţionale ale fiecăreia, şi mimând vulnerabilitatea. Doar mai târziu şi-a afirmat Zenia lipsa de empatie: „Asta nu e cea mai utilă parte a trupului”, declară ea la un moment dat, referindu-se la inimă.
Acum însă Zenia este moartă, făcută bucăţele într-o explozie în Beirut, şi cele trei prietene se simt în siguranţă, simt că îşi pot vedea liniştite de viaţă. Sau cel puţin aşa cred ele… până în ziua când o Zenia încă seducătoare îşi face apariţia în restaurantul unde îşi iau împreună prânzul.
Romanul lui Margaret Atwood este un basm contemporan, scris cu maliţiozitate; o lectură captivantă, plină de vervă, inteligenţă şi pătrundere, o deconstrucţie a legăturilor care există între femei – iubire, gelozie, furie, dispreţ, răzbunare, prietenie; o sondare a profunzimilor răului, făcută cu o notă de umor. Cât despre personajul care dă titlul cărţii, o aluzie feminizată la povestea fraţilor Grimm ─, ea este clasica „cealaltă femeie”, răspunsul la fanteziile bărbaţilor şi temerile femeilor, malefică într-un fel misterios şi atemporal, şi totuşi atât de maleabilă în multele ei faţete, încât devine aproape mitică. Atwood creează un monstru perfect credibil ─ căci fiecare dintre noi a cunoscut, cândva, o Zenia.
„Merită toate superlativele de la hilar la înţelept. Un adevărat tur de forţă, spiritual şi original, plin de suspans şi inteligenţă.” – Booklist
„Nimeni nu cartografiază psihicul femeii aşa cum o face Margaret Atwood…” – Newsweek
„Studiul lui Atwood asupra impulsurilor care fac din viaţă un chin debordează de imaginaţie, ingeniozitate şi inteligenţă.” – Peter Kemp
„Amuzant, profund, emoţionant… Intriga lui Atwood e măiastră, iar umorul ei e tăios, sexy şi aspru.” – Washington Post
Cartea are 640 pagini, formatul 13×20 cm, ediţia este cartonată şi preţul de listă 54,90 lei. La precomandă beneficiaţi de 25% reducere şi transport gratuit.
Miniona Tony Fremont, inteligentă şi ciudată, cu talentul de a rosti cuvintele de-a-ndăratelea ─ de fapt, ea este Ynot Tnomerf, o stângace care în copilărie a fost obligată să folosească mâna dreaptă, şi de aici sentimentul ei că se află de cealaltă parte a oglinzii ─, predă la facultate istoria militară, un subiect masculin prin excelenţă şi plin de agresivitate.
Charis este o hippy vegetariană cu un suflet pur, pasionată de cristale, cândva purtând numele de Karen, care a rămas un eu ascuns, rănit şi plin de amărăciune… şi poate ceva mai violent.
Roz, bogată, şic şi zgomotoasă, dar naivă şi nesigură, are propria ei companie şi conduce un Rolls.
Aparent, cele trei nu au nimic în comun – şi totuşi, ceva le leagă: Zenia, o femme fatale cu origini străine, charismatică, lacomă şi manipulatoare, cu care au fost colege la universitate şi care, în perioade diferite, a intrat în viaţa lor, aplicând asupra lor, rând pe rând, schemele ei malefice. Le-a câştigat simpatia, le-a trădat încrederea şi le-a exploatat slăbiciunile, iar rezultatul constant au fost pierderi financiare, distrugerea relaţiilor cu bărbaţii din viaţa celor trei, pierderea încrederii de sine, sentimentul trădării. Înainte de a le seduce bărbaţii, ea le-a sedus mental pe cele trei, adaptându-şi poveştile trecutului şi nevoilor emoţionale ale fiecăreia, şi mimând vulnerabilitatea. Doar mai târziu şi-a afirmat Zenia lipsa de empatie: „Asta nu e cea mai utilă parte a trupului”, declară ea la un moment dat, referindu-se la inimă.
Acum însă Zenia este moartă, făcută bucăţele într-o explozie în Beirut, şi cele trei prietene se simt în siguranţă, simt că îşi pot vedea liniştite de viaţă. Sau cel puţin aşa cred ele… până în ziua când o Zenia încă seducătoare îşi face apariţia în restaurantul unde îşi iau împreună prânzul.
Romanul lui Margaret Atwood este un basm contemporan, scris cu maliţiozitate; o lectură captivantă, plină de vervă, inteligenţă şi pătrundere, o deconstrucţie a legăturilor care există între femei – iubire, gelozie, furie, dispreţ, răzbunare, prietenie; o sondare a profunzimilor răului, făcută cu o notă de umor. Cât despre personajul care dă titlul cărţii, o aluzie feminizată la povestea fraţilor Grimm ─, ea este clasica „cealaltă femeie”, răspunsul la fanteziile bărbaţilor şi temerile femeilor, malefică într-un fel misterios şi atemporal, şi totuşi atât de maleabilă în multele ei faţete, încât devine aproape mitică. Atwood creează un monstru perfect credibil ─ căci fiecare dintre noi a cunoscut, cândva, o Zenia.
„Merită toate superlativele de la hilar la înţelept. Un adevărat tur de forţă, spiritual şi original, plin de suspans şi inteligenţă.” – Booklist
„Nimeni nu cartografiază psihicul femeii aşa cum o face Margaret Atwood…” – Newsweek
„Studiul lui Atwood asupra impulsurilor care fac din viaţă un chin debordează de imaginaţie, ingeniozitate şi inteligenţă.” – Peter Kemp
„Amuzant, profund, emoţionant… Intriga lui Atwood e măiastră, iar umorul ei e tăios, sexy şi aspru.” – Washington Post
Cartea are 640 pagini, formatul 13×20 cm, ediţia este cartonată şi preţul de listă 54,90 lei. La precomandă beneficiaţi de 25% reducere şi transport gratuit.
joi, 12 septembrie 2013
Vorbarie
Hey! Hey! Hey!
Dupa cum probabil ati observat, am cam fost absenta in ultima saptamana si asta pentru ca vine acel oribil moment al anului, acel moment cand linistea ne este curmata de inceperea scolii.
Si am avut de terminat niste teme, plus ca m-am mai uitat la cateva filme :)
Adevarul este ca eu una nu sunt pregatita sa incep scoala, din nou. Nu vreau sa-i aud pe profesori cum ne spun ca bac-ul bate la usa si ca noi vom fi bata pana atunci daca nu le dam atentie. Nu vreau sa o aud pe profa de fizica vorbind despre cat de minunata este fizica si despre faptul ca daca vrem sa mergem la medicina putem alege sa dam examen la fizica si nu chimie. Cred ca am auzit acest discurs incontinuu. Parca ar fi setata pe chestia asta.
Mi-e teama sa aflu ce profesoara voi avea anul acesta la chimie. Sunt fericita ca voi avea doar trei ore de romana pe saptamana pentru ca la noi ora se imparte astfel : 45% religie, 45% politica, 5% alte materii si 5% romana.
Singurul lucru pe care abia astept sa-l fac cand incep scoala este sa ma duc la profa de bio si sa-i spun ca anul acesta vreau sa merg la olimpiada si sa-mi dea lista de manuale de pe care voi avea de invatat. Yaaaay!
Abia astept sa incep si ora de religie. Siiincer! Proful de religie este cel mai tare si mai amuzant profesor pe care-l am. Omul asta este prea haios. N-as fi crezut ca mi-ar placea ora de religie atat de mult. Nu ca am ceva cu religia, doar ca mi se pare o materie inutila la liceu. Singurul lucrur la care este folositoare este acela ca ai o materie in plus la care ai medie mare. Asta, of course, daca nu ai un profesor retardat care te pune sa-ti inveti lectia. Nu ca ar fi cazul la noi. Sistemul de notare la religie este urmatorul.
Profu: X!
X: Prezent!
Profu: Foarte bine, ai un 10.
Daca ar fi la fel si la desen si muzica. Ok, inteleg. La liceele de arte normal ca desenul si muzica conteaza. Adica, arte! Arte! Dar un liceu cu profiluri de real si uman, nu prea inteleg. Poate oarecum la profil de uman. Dar eu sunt pe real. Si sa-mi dea profesoara sa fac icoana pe sticla sau sa ma apuc sa citesc o piesa de unde sa reproduc costumatiile oamenilor mi se pare o chestie exagerata. Parerea mea. Ok, s-ar putea sa regret ca nu le voi mai face cand voi ajunge in a 11-a, insa pana atunci mai am un an si voi continua sa ma frustrez.
Daaa... cred ca incep sa ma comport ca un copil mic care nu a primit ce a vrut :))
Paaaai, cam atat :)
Voi ce ati mai facut? Ce mai ziceti?
luni, 9 septembrie 2013
Through the Zombie Glass
Inspired by the childhood classic Alice in Wonderland, this harrowing and romantic story features teen zombie slayer Alice Bell who has lost so much—family, friends, her home. After a strange new zombie attack, Alice fears she may be losing her mind as well. A terrible darkness blooms inside her, urging her to do wicked things. The whispers of the dead assault her ears and mirrors seem to come frighteningly to life. She’s never needed her team of zombie slayers more—including her boyfriend, Cole—than she does now. But as Cole strangely withdraws and the zombies gain new strength, Ali knows one false step may doom them all.
Second book in the White Rabbit Chronicles .
vineri, 6 septembrie 2013
Filme de groaza
Cautam pe Youtube un film de groaza, de fapt trailer-ul acestuia, si am gasit muuult mai multe. Mie una imi plac foarte mult filmele de groaza, de foarte mult timp, doar ca in ultima vreme nu prea m-am mai uitat la acest gen de filme. Oricum, observ ca anul 2013 vine cu multe filme horror. Va voi lasa mai jos cateva din cele pe care le-am gasit si care mi-au captat atentia.
Insidious: Chapter 2. Dupa titlul si dupa ce am vazut trailer-ul imi imaginez ca mai exista si un Chapter 1. Nu am inteles foarte multe din trailer si nici nu am cautat nimic despre film. Tot ceea ce s-a lasat sa se intelegaga este faptul ca familia respectiva este bantuita, ca fantomele respective doresc sa le ia copilul.
The Conjuring. Este despre familia Warren, o familie cunoscuta pentru experientele paranormale. Filmul se bazeaza pe o poveste adevarata, astfel incat familia Warren a existat si in realitate.
The Purge. Intr-un oras din SUA toti oamenii sunt draguti unii cu altii, se ajuta intre ei si nu exista certuri intre vecini, lucruri care practic ar fi anormale in alte orase. Dar ce este si mai anormal este faptul ca o seara pe an, mai exact timp de 12 ore, legea nu mai inseamna nimic. Oamenii au voie sa se omoare intre ei fara a le fi frica de lege. O familie in schimb, nu doreste sa ia parte la acest eveniment si in fiecare an se blocheaza in propria locuinta. Atunci cand fiul familiei salveaza un om, lucrurile devin rele atat pentru respectiva persoana, cat si pentru locuitorii casei respective.
Apartment 1303. Povestea tipica a unei tinere care se muta intr-un apartament blestemai si plin de fantome. Se mai adauga si colocatarii ciudati. Oricum, trailer-ul pare interesant.
Si ataaat.
Ati vazut vreun film din cele mentionate? Daca da, ce parere ati avut despre el?
joi, 5 septembrie 2013
marți, 3 septembrie 2013
Vand/Schimb carti
Ma uitam prin biblioteca si am gasit cateva carti care le am de ceva vreme, dar pe care nu le-am citit niciodata sau le-am citit doar o data. Unele dintre ele sunt dubluri, deci nu sunt cartile pe care le-am citit eu.
S-ar putea ca lista totusi sa nu pasioneze pe multi deoarece nu sunt carti prea cunoscute, dar va las mai jos cu titlurile si preturile. Cum spune si titlul, sunt interesata si de schimb de carti, nu doar de vanzare :)
- Colectia Zodiac - 10 lei/bucata - necitite
- Printesa rasfatata de Cathy Hopkins
- Ieri invizibila, astazi o stea de Cathy Hopkins
- Trust : A new Beginning de Cristiane Serruya - citita o data ; varianta ARC si cu autograf pe numele meu, sper sa nu va deranjeze; 32 lei ; negociabil
- The almond tree de Michelle Cohen Corasanti - 28 lei - necitita ; negociabil
- Hotel Universal de Simona Sora - cu autograf ; 23 lei - necitita
- Morti pana la apus de Charlaine Harris - editie de chiosc ; 5 lei - necitita
- Bloody Valentine de Melissa De La Cruz - editie de chiosc ; 5 lei - necitita
- Ashleys, O noua senzatie in scoala de Melissa De La Cruz ; editie de chiosc ; 5 lei - necitita
Acestea sunt titlurile, s-ar putea sa mai adaug pe parcurs. Puteti rezerva o carte, dar nu mai mult de o saptamana fara a-mi da raspunsul final.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)