duminică, 27 octombrie 2013

Recenzie : Allegiant de Veronica Roth


Titlu : Allegiant
Seria : Divergent
Autor : Veronica Roth
Numar de pagiini : 544
Editura : Harper Collins Children's Book's
Genuri : Young Adult, Distopie
Tip coperta : -
Obtinuta : Cumparata

Inainte de a-mi incepe recenzia, tin sa anunt ca aceasta va contine si spoilere (atat din primele carti cat si din aceasta). Astfel, voi avea un buton care va ascunde recenzia cu spoilere (din Allegiant), insa cele din primele doua carti nu stiu cat de mult le pot evita. Mai trebuie sa spun ca s-ar putea sa nu fie cea mai buna recenziea mea, pentru ca nici macar nu stiu de unde sa incep.

Recenzia :

Dupa ce filmarea pentru care Tris a fost nevoita sa se lupte si sa minta, a fost difuzata, intrebarile au inceput sa se inmulteasca. Cine este persoana aceea si ce legatura ar putea avea cu Tris? Raspunsul la aceste intrebari este menit sa apara mai tarziu, pentru ca guvernarea factiunilor a luat sfarsit iar Evelyn este acum la conducere, lucrurile nu incep deloc sa se imbunatateasca. Cat de usor i-ar putea fi unei comunitati sa isi schimbe sistemul de guvernare dupa ce generatii intregi acestia au fost obisnuiti sa comunice numai cu oamenii asemenea lor.
Intre toate aceste schimbari, Evelyn incepe sa reaminteasca oamenilor de Jeanine, si astfel se creeaza grupul Allegiantilor, grupul care doreste sa revina la factiuni. Din acest grup fac parte si Tris, Tobias, Christina, Peter, Uriah si Zeke. Iar acest grup urmeaza sa plece in afara orasului pentru a afla cum este cu adevarat viata dupa barierele orasului, asta daca exista cu adevarat viata acolo.
Insa descoperirea nu aduce intotdeauna numai lucruri bune, asa cum nici adevarul nu prevesteste furtuna de sentimente coplesitoare. Grupul acesta urmeaza sa afle ca motivele pentru care au fost aruncati in Chicago si lasati acolo sa traiasca in modul in care au facut-o a fost cu totul altul fata de cel explicat in filmul pus. Si vestile sunt cu atat mai coplesitoare cu cat increderea acordata este pusa la incercare.

Parerea mea :

Incep cu inceputul. De fapt, finalul. Acel final nu poate fi posibil. M-a omorat! Nu credeam ca pana la urma asa se va intampla. Bine, mint. Credeam, doar ca speram ca poate totusi, totusi, voi avea o sansa sa nu mi se franga inima in halul acesta. Cartea asta ma omoara in cel mai ingrozitor mod. Nu doar pentru ca este ultima carte din una din trilogiile mele preferate, ci si pentru modul in care s-a sfarsit.
Majoritatea actiunii este amplasata in afara orasului, unde micul grup afla adevaratele motive pentru care familiile lor, generatiile dinaintea lor au fost puse sa locuiasca in Chicago. Aflam ca a fi Divergent nu este de fapt un lucru rau. A fi Divergent este de fapt un lucru bun, pentru ca asta insemana ca genele lor sunt pure, si nu afectate. Nu voi intra in multe amanunte pe baza acestui subiect, cel putin nu aici unde am spus ca voi incerca sa nu dezvalui foarte multe spoilere.

“She taught me all about real sacrifice. That it should be done from love... That it should be done from necessity, not without exhausting all other options. That it should be done for people who need your strength because they don't have enough of their own.”

Tris afla despre mama ei, despre cine era ea de fapt si cum a ajuns aceasta sa locuiasca impreuna cu tatal ei in Abgenatie.

“We are not people who touch each other carelessly; every point of contact between us feels important, a rush of energy and relief.”

“I think you're still the only person sharp enough to sharpen someone like me.”

Ce pot spune ca mi-a mai placut au fost momentele dintre Tris si Tobias, care mi s-au parut mai putine fata de cele din Insurgent, ceea ce m-a intristat, tinand cont ca *cough* sfarsitul *cough*. Mi-a placut ca relatia lor nu este una care o gasesti in aproape toate cartile. Mi-a placut ca Tris isi spune punctul de vedere atunci cand apare acea scurte gelozie, despre care nu voi vorbi.
Ceea ce nu mi-a placut a fost faptul ca cele doua perspective semanau perfect. Uitam intotdeauna ca un capitol este din perspectiva lui Tobias, si altul din perspectiva lui Tris. Inteleg perfect de ce a trebuit scrisa din doua perspective, insa modul in care au fost scrise nu a diferentiat capitolele, si uneori uitam al cui capitol este.

“I didn't know that idiocy caused people to just start spontaneously bleeding from the nose.”

Au fost si foarte multe momente amuzante, multe replici intre personaje care mai detensionau momentele.

SPOILERE.





Punctaj :

5/5

4 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti zic sincer ca ce cand mi-ai omorat-o pe Tris acu cateva posturi citesc cu teama recenziile sa nu aflu si altele . Pe asta insa n-am curaj sa o citesc:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit primele doua volume si abia astept sa citesc alliagant desi ama auzit ca se intampla ce va naspa .. :"(

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim14:30

    Este adevarat ca Tris moare? :( :'(

    RăspundețiȘtergere

Suntem nerabdatoare sa va citim parerile! :)