Quote

February TBR

Stiu ca am mai incercat acest lucru si in trecut si nu a functionat, dar mi-am zis ca trebuie sa mearga la un moment dat. Si mi-am zis ca daca fac o postare imi voi aminti si ma voi asigura ca voi citi ceea ce imi propun pe luna respectiva, macar in proportie de 50%.

Luna aceasta planuiesc sa citesc 6 carti si sunt incantata de toate.

Este vorba despre:

Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu. Pe aceasta am inceput-o acum o saptamana insa din cauza faptului ca nu m-am simtit bine si pentru ca am vrut o lectura ceva mai usoara, mi-am zis sa o pun jos putin.

Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda. Am auzit ca este interesanta si atat. Prefer sa nu stiu nimic despre ea pentru ca vreau sa-mi creez o idee pe parcursul lecturii. 

Hard change de Dawn Reeves. Este o carte politista si n-am mai citit de mult o astfel de carte, fara fantasy sau orice astfel de gen. Doar politist. Abia astept.

Limitele spiritului de Richelle Mead. Al cincilea volum din AV si abia astept sa citesc si acest volum, in ciuda faptului ca al patrulea m-a dezamagit. Recenzia la Juramant de sange o gasiti mai jos sau chiar aici.

Va reamintesc de concursul care inca este in desfasurare. Il gasiti aici si pana acum s-au inscris doar 3 persoane. Mai aveti timp pana vinerea viitoare sa participati si tot ce va pot spune este sa aveti curaj deoarece stiu ca in blogosfera noastra exista foarte multi talentati. 

Imi cer scuze pentru ca nu am fost activa (din nou!), insa dupa ce am fost marti cu colegii la diriginta acasa sa-i ducem tortul (a fost ziua ei si comanda o facusem de saptamana trecuta, deci nu mai aveam cum sa o anulam), am racit. Si de marti nu am mai iesit din casa si in loc sa-mi fie mai bine, mi-a fost mai rau. Abia acum ar da semne ca s-ar ameliora. Din cate am inteles este o viroza. Iar eu vreau sa ies afara cu prietenii!

Ehh, asta este. Cam atat am avut sa va spun. Sper ca voi o duceti mai bine decat mine.

Recenzie: Juramant de sange de Richelle Mead

Titlu : Juramant de sange
Seria : Academia Vampirilor
Autor : Richelle Mead
Numar de pagiini : 544
Traducerea: Adrian Deliu
 Editura : Leda
Genuri : YA, Fantasy
Obtinuta : Cumparata

Nu stiu cum as putea incepe aceasta recenzie. In primul rand, s-ar putea sa existe spoilere tinand cont ca nu este vorba despre o prima carte intr-o serie, ci despre a patra, asa ca daca nu ati citit primele trei carti, puteti sa nu bagati de seama aceasta recenzie.
Cum am mentionat pe Booktopia, aceasta carte m-a cam dezamagit, lucru care ma uimeste deoarece seria aceasta mi se pare una minunata, interesanta ce deschide portile unui nou mod de a privi vampirii. Sper ca este prima si ultima care m-a dezamagit.
"Trebuie sa recunosc ca am fost destul de dezamagita de acest volum. Prima jumatate a avut rolul de a umple timpul. Se putea sari peste destul de multe lucruri.". Asa m-am exprimat intr-o postare pe Booktopia si nu voi schimba nici un cuvant din ceea ce am spus. Dar sa incepem cu inceputul.
Juramant de sange continua de unde s-a incheiat a treia carte, Atingerea Umbrei, si anume de la plecarea lui Rose de la Academie. Datorita lui Mason aceasta stie unde anume trebuie sa ajunga, astfel expeditia ei o duce in Rusia.

Daca stam sa citim cu atentie cartea, aceasta este impartita in doua, sa zicem momente, inegale, acestea fiind viata lui Rose in Rusia si viata Lissei la Academie. Desi viata Lissei la Academie o putem observa tot datorita lui Rose cu ajutorul legaturii dintre cele doua, cum am fost obisnuiti in primele trei volume, aceasta participa doar ca spectator la ceea ce i se petrece Lissei. Ambele fete au problemele lor, mai mici sau mai mari. In cazul lui Rose probleme sunt cauzate de sentimentele pe care le are fata de Dimitri, de juramantul facut si de calatoria ei destul de primejdioasa. In cazul Lissei, problemele ei ar parea la inceput minore, aproape neexistente si nesemnificate fata de problemele lui Rose. Faptul ca prietena ei cea mai buna a ales pe altcineva in locul ei este doar una dintre problemele care o macina dar pe care le tine deoparte. Aparitia unei noi fete la Academie o ajuta, mai mult sau mai putin sa se destinda iar Regina Tatiana nu o ajuta deloc in tot ceea ce se intampla, ingreunandu-i viata cu problemele de la Curte. 
Dupa cum am mentionat mai sus, multe amanunte au rolul de a umple timpul. Am inteles ca autoarea nu putea sa ne treaca direct in actiune, ca trebuia sa ajungem sa aflam cum reuseste Rose sa obtina informatiile si ce este dispusa sa faca mai departe. Nu spun ca absolul tot ce s-a petrecut la inceput a fost scris degeaba, pentru ca nu este adevarat. Partea care m-a plictisit cel mai tare si care m-a facut sa vreau sa arunc cartea in partea opusa a camerei a fost reprezentata de zilele pe care si le-a petrecut Rose alaturi de familia lui Dimitri, dar si de datile in care isi amintea de el. Si credeti-ma, au fost multe. Am inteles ca isi aveau rolul lor, trebuia sa intelegem ca Dimitri a fost dragostea vietii ei si ca ii va fi greu sa-l omoare, desi i-a promis. Dar au fost prea multe amintiri. Multe dintre ele, daca nu chiar toate, aici nu pot fi suta la suta sigura pentru ca nu mai tin minte foarte bine din primele trei carti, au fost momente pe care deja le stiam, deci nu erau noutati.

Rose in aceasta carte chiar m-a dezamagit. Prietenii ei incercau sa dea de ea pentru a o ajuta, insa ea nu-i lasa aproape pentru nimic in lume, si mai presus de asta chiar s-a injosit in cel mai oribil mod in care s-ar putea injosi un dhampir. Adevarata actiune s-a petrecut atunci cand Rose a inceput sa-si revina in fie, cat de cat, si impreuna cu un grup de dhampiri din orasul natal al lui Dimitri s-au dus la o vanatoare de strigoi. Dupa saptamani in care aceasta a incercat sa obtina informatii despre el, a reusit sa-l gaseasca si astfel a ajuns intr-o situatie nu prea frumoasa.
Nu voi intra in detalii cu privire la situatia respectiva, tot ce pot spune este ca aici Rose s-a injosit cel mai tare si i-a luat foarte mult sa realizeze ce face cu adevarat pentru a reusi sa evadeze din mainile lui Dimitri.

Revenind la Lissa, la fel ca si Rose, aceasta nu o duce cu mult mai bine, ceea ce la inceput parea sa ma uimeasca deoarece sa fim sinceri acum, Rose era in Rusia, vaan strigoi, a mai ajuns si captiva strigoiului Dimitri si incerca sa se gandeasca daca sa ramana cu el sau sa-l omoare. Chiar nu-mi puteam da seama ce ar putea fi mai rau de atat, sau macar pe unde pe aproape de acelasi nivel. Ei bine, am realizat acest lucru atunci cand Lissa nu mai era chiar Lissa, aceasta incepand sa se lasa prada distractiilor adolescentine, petreceri, alcool, baieti, minciuni, lucruri care nu o caracterizau pe ea. La fel cum pentru Rose exista un plan maret, nu chiar pe placul fetei, asa s-a intamplat si cu Lissa.
La fel cum Rose m-a dezamagit, asa s-a intamplat si cu Lissa. Se pare ca totusi exista o legatura mai presus de toate acestea intre ele doua, deoarece daca una pare sa ma dezamageasca, se intampla la fel si cu cealalta. Si desi stiu ca nu era ceea ce-si doreau ele cu adevarat, golul lasat de despartirea lor precum si multe altele le-au facut mai slabe, tot puteau incerca sa treaca peste perdeaua de inselaciuni care le acopereau.

Va voi lasa cu cateva citate. Ca de fiecare data in aceste carti, imi place sa aleg replicile amuzante deoarece ele sunt cele care detensioneaza momentele. Si de obicei sunt spuse de Adrian. Apropo, si aici puteti gasi spoilere, zic si eu asa.

"-Eu sunt ca vinul de calitate. Devin din ce in ce mai bun pe masura ce trece timpul. Inca n-am ajuns la nivelul maxim.
 -Am impresia ca, dupa o vreme, doar te invechesti, zise Avery, parand neconvinsa de comparatia cu vinul." (Adrian si Avery)

"-Si, adauga el, pot sa-i vizitez pe altii in visele lor.
Christian ridica un brat.
-Stop. Simt ca va urma un comentariu despre cum te viseaza toate femeile. Stii, abia am mancat." (Adrian si Christian)

"-Bat, am zis pe ruseste. Habar n-aveam echivalentul pe ruseste la tepusa. I-am aratat spre inelul de argint pe care-l purtam pe deget si am facut un geste de schifuit. Bat, am repetat. Unde?
Se uita la mine, cuprins de o evidenta nedumerire, dupa care ma intreba, intr-o engleza perfecta:
-Dar de ce vorbiti asa?" (Rose si un om)

"-Of, Doamne, am zis. Sunt fata Zmeului. Zmeu Juniora. Zmeita, chiar." (Rose despre tatal ei)

"-Nu tocmai. Am facut aluzii inadecvate, cu frecvente insistente pentru nuditate. Dar niciodata nu te-am invitat la o intalnire asa cum trebuie. Si, daca ma mai ajuta memoria, chiar ai promis c-o sa-mi dai o sansa dupa ce-mi golesti contul din banca.
-Inca nu l-am golit, am replicat, razand." (Adrian si Rose)

Punctaj:
Sincer, oscileaza intre 3 si 4, asa ca ii voi acorda 3.5/5.

Music Time!

- palavrageala ;

Initial aveam un titlu mai lung. 24 ianuarie, raceala si final de semestru.

Ieri a fost 24 ianuarie (da, stiu, I'm Capitan Obvious) si nu stiu cum descurg lucrurile la voi in orase, insa la mine totul decurge ceva de genul acesta: Dimineata activitati, atelieri si apoi un spectacol realizat de elevi, impreuna cu cativa profesori. Normal, liceul meu si inca unul nu fac ore pentru ca se numesc Unirea si Cuza (spun normal pentru ca din cate stiu restul liceelor tot fac ore). Si de la o anumita ora elevii care doresc isi imbraca robele de absolvire si cutreiera frumos strazile orasului, strigand bucurosi numele liceului, prescurtarea acestuia, alte slogane si bat ritmul liceului (aici vorbesc despre liceul meu).

Eu una m-am hotarat sa fac asta pentru ca vroiam sa vad cum este sa marsaluiesti asa pana la absolvire si mi s-a parut distractiv si unic, mai ales ca atunci cand eram mica vedeam liceeni (in principal cele doua licee mentionate mai sus) care strigau "Unirea" si "Cuza". Asta se intampla cand eram eu micuta, insa anii au trecut si alte licee au inceput sa vine in robe in parc a-si scanda numele (nu ca as avea probleme cu asta).

Oricum, anul trecut nu am participat si chiar mi-a parut rau, insa stiu ca in urmatorii doi ani nu voi mai lua parte la asa ceva, decat daca vremea va fi favorabila (desi nu stiu cat de favorabila poate fi la finalul lunii ianuarie).

Am asteptat in parc nu stiu pe cine sa soseasca pentru a tine un discurs. Trebuie sa mentionez ca am stat si am cam degerat vreo ora pana mi-am zis ca nu mai rezist, nimic in lume nu merita asa ceva. Asa ca am rugat un coleg care oricum vroia sa se duca la liceu sa-si duca roba, si sa mi-o lase si mie. 

Cu ce m-am ales din aceasta minunata zi? Cu febra si sinuzita. Eu in general nu fac febra. Cred ca in cei 17 ani ai mei am facut de maxim 6-7 ori febra. 

Ce am invatat din asta? Ca mai bine stau acasa la caldura decat afara in frig. 

Acum stau acasa, imi vine sa dorm incontinuu, nu am pofta de nimic, nu vreau sa citesc, ba imi e frig, ba imi e cald, capul ma doare ingrozitor. 

La final, semestrul! Ce frumos ca se incheie, ar fi fost si mai frumos daca nu mi-ar fi stricat mediile vreo doua profesoare pentru ca asa le-a venit lor. Acum sincer, nu mi se pare normal ca atunci cand o profesoara este nervoasa sa-si verse nervii pe elevi, ascultandu-i din chestii pe care nici nu le-a predat si punandu-le note mici. Frate, ai nervi? Atunci du-te si lasa-ne in pace. Noi nu ne chinuim un semestru intreg ca tu la final sa te gasesti sa ne strici mediile. 

Paaaai, cam atat am avut de spus. Voi ce ati mai facut? 

Apropo, nu uitati de concurs :)

Concurs de creatie

Buna dragilor! Astazi voi da startul unui nou concurs, de aceasta data sponsorizat de Libraria Online Libris, librarie de unde puteti achzitiona carti online in romana, dar si carti in engleza. 

Premiul este cartea Prea multa fericire - Alice Munro (Nobel 2013).

Probabil ca va intrebati ce trebuie sa faceti pentru a participa la acest concurs. Nimic mai simplu!

Cum spune si titlul postarii, este un concurs de creatie. Cum ne dorim cu totii sa vina mai repede zapada, m-am gandit sa porniti de la titlul "Aripi de zapada" si sa dati frau liber imaginatiei. Poate fi atat poezie, cat si proza. 

Reguli:

-sa fiti abonati prin GFC la blog

-sa dati like pe Facebook la Libris

-pentru poezie:  trebuie sa aibe minim trei strofe, maxim sase

-pentru proza: minim o pagina de Word, maxim doua

-sa lasati comentariu la aceasta postare cu creatiile vostre si cu datele la cerintele de mai sus
-se vor lua in calcul si greselile gramaticale, de ortografie, etc

Cea mai originala si bine realizata creatie va castiga premiul pus la bataie.

Data de participare: 22.01.2014-5.02.2014

Mult succes!

Recenzie : Regatul Umbrelor de Leigh Bardugo

Titlu : Regatul Umbrelor
Seria : Grisha
Autor : Leigh Bardugo
Numar de pagiini : 344
Traducerea: Laurentiu Dulman
Editura : Trei
Genuri : YA, Fantasy
Obtinuta : Cumparata

" Magnific. Epopeic. Irezistibil. Magic.

Falia Umbrei, un tinut invaluit in bezna, populat de monstri, distruge treptat Ravka, o natiune altadata mareata. Alina, o fata orfana, singuratica, descopera ca poseda o putere unica, ce o face sa patrunda in lumea elitei magice a regatului - Grisha. Ar putea ea sa destrame vraja demonica a Faliei Umbrei, eliberandu-si tara?

Intunecatul, o fiinta cu o putere de seductie teribila, este conducatorul Grishei. Daca isi va implini destinul, Alina va fi nevoita sa descopere cum sa se foloseasca de harul sau si cum sa reziste atractiei periculoase pe care o simte fata de temutul stapan. Insa in timp ce-si contempla viitorul naucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al sau din copilarie. "

Intotdeauna mi-au placut cartile care ne introduc intr-o noua lume, cu totul diferita de a noastra. Este fascinant sa descoperi noi lucruri despre acea lume, si totusi sa observi ca desi lumea aceea este diferita fata de a ta, gandirea si comportamentul oamenilor raman la fel.
Regatul Umbrelor este o carte minunata. Nu spun acum ca va fi pe placul tuturor, nici o carte nu va fi pe placul tuturor, dar iubitorii de fantasy si paranormal o voi indragi cu siguranta. Este diferita fata de toate cartile citite pana acum si reprezinta un prim volum uluitor. Recunosc, am fost tentata sa citesc aceasta carte inainte de a fi tradusa la noi, si ma bucur ca nu am facut-o pentru ca m-as fi incurcat cu unele denumiri mai tare decat m-am incurcat in primele pagini.

Este genul de carte care te indeamna sa o citesc, indiferent daca ai sau nu timp liber. Mie asa mi s-a intamplat. Am citit de curiozitate vineri in jur de 60 de pagini si in loc sa ma apuc sa citesc pentru scoala, am continuat lectura aceasta.
Ne este prezentata Alina Starkov, o tanara orfana care nu are calitati. Nu este frumoasa, nu este in centrul atentiei, si nici macar glumeata. Opusul prietenului ei cel mai bun, Mal. Amandoi fac parte din Arama Intai si urmeaza sa plece in cea mai riscanta misiune a lor, traversarea Faliei. Un loc plin de intuneric si foarte periculos datorita reaturilor locuiesc acolo.

Dar dupa aceasta misiune viata ei ia o intorsatura ciudata. Afla ca este o Grisha.

Dar ma intai de toate, ce este o Grisha? Sunt niste oameni speciali, ce pot face diferite lucruri. Pot vindeca, se pot "juca" cu focul la propriu, pot manipula apa. Necunoscatorii spun ca ei sunt niste vrajitori in timp ce ei spun ca doar apeleaza la Mica Stiinta.

Dar Alina nu poate face aceste lucruri. Ea are o putere mai presus de cele enuntate si curand se gaseste in atentia tuturor, a Intunecatului, a Regelul, dar si a celor care o vor moarta.

Autoarea a reusit sa creeze o carte minunata. Este acel gen de carte care pur si simplu te face sa vizualizezi scenele, ca si cum ai vedea un film. A conturat niste personaje foarte realiste, desi vorbim despre o carte fantasy, unde nu prea exista realism. Personaje care pe parcurul cartii evolueaza treptat, dar care nu uita de unde au pornit.

Per total cartea mi-a placut extraordinar de mult si abia astept sa citesc al doilea volum.
Daca sunteti fani ai genului, va sugerez sa puneti cat mai repede mana pe carte pentru ca nu stiti ce ratati. O poveste frumoasa, un taram nou, personaje minunate care te uimesc de fiecare data si lipsa cliseelor sunt doar cateva lucruri care pot descrie aceasta carte.

Citate:

• Avea par carunt si ciufulit, iar gatul ii era brazdat de o cicatrice infioratoare - cineva incercase sa i-l taie.  Mi-am petrecut urmatoarele doua ore blestemandu-l pe cel care incercase pentru ca nu facuse o treaba mai buna.
•  - Dar poate daca as avea un amplificator cu care sa exersez...

           -Doar stii ca nu merge asa.
           -Stiu?

Punctaj:
5/5