Recenzie: Juramant de sange de Richelle Mead

Titlu : Juramant de sange
Seria : Academia Vampirilor
Autor : Richelle Mead
Numar de pagiini : 544
Traducerea: Adrian Deliu
 Editura : Leda
Genuri : YA, Fantasy
Obtinuta : Cumparata

Nu stiu cum as putea incepe aceasta recenzie. In primul rand, s-ar putea sa existe spoilere tinand cont ca nu este vorba despre o prima carte intr-o serie, ci despre a patra, asa ca daca nu ati citit primele trei carti, puteti sa nu bagati de seama aceasta recenzie.
Cum am mentionat pe Booktopia, aceasta carte m-a cam dezamagit, lucru care ma uimeste deoarece seria aceasta mi se pare una minunata, interesanta ce deschide portile unui nou mod de a privi vampirii. Sper ca este prima si ultima care m-a dezamagit.
"Trebuie sa recunosc ca am fost destul de dezamagita de acest volum. Prima jumatate a avut rolul de a umple timpul. Se putea sari peste destul de multe lucruri.". Asa m-am exprimat intr-o postare pe Booktopia si nu voi schimba nici un cuvant din ceea ce am spus. Dar sa incepem cu inceputul.
Juramant de sange continua de unde s-a incheiat a treia carte, Atingerea Umbrei, si anume de la plecarea lui Rose de la Academie. Datorita lui Mason aceasta stie unde anume trebuie sa ajunga, astfel expeditia ei o duce in Rusia.

Daca stam sa citim cu atentie cartea, aceasta este impartita in doua, sa zicem momente, inegale, acestea fiind viata lui Rose in Rusia si viata Lissei la Academie. Desi viata Lissei la Academie o putem observa tot datorita lui Rose cu ajutorul legaturii dintre cele doua, cum am fost obisnuiti in primele trei volume, aceasta participa doar ca spectator la ceea ce i se petrece Lissei. Ambele fete au problemele lor, mai mici sau mai mari. In cazul lui Rose probleme sunt cauzate de sentimentele pe care le are fata de Dimitri, de juramantul facut si de calatoria ei destul de primejdioasa. In cazul Lissei, problemele ei ar parea la inceput minore, aproape neexistente si nesemnificate fata de problemele lui Rose. Faptul ca prietena ei cea mai buna a ales pe altcineva in locul ei este doar una dintre problemele care o macina dar pe care le tine deoparte. Aparitia unei noi fete la Academie o ajuta, mai mult sau mai putin sa se destinda iar Regina Tatiana nu o ajuta deloc in tot ceea ce se intampla, ingreunandu-i viata cu problemele de la Curte. 
Dupa cum am mentionat mai sus, multe amanunte au rolul de a umple timpul. Am inteles ca autoarea nu putea sa ne treaca direct in actiune, ca trebuia sa ajungem sa aflam cum reuseste Rose sa obtina informatiile si ce este dispusa sa faca mai departe. Nu spun ca absolul tot ce s-a petrecut la inceput a fost scris degeaba, pentru ca nu este adevarat. Partea care m-a plictisit cel mai tare si care m-a facut sa vreau sa arunc cartea in partea opusa a camerei a fost reprezentata de zilele pe care si le-a petrecut Rose alaturi de familia lui Dimitri, dar si de datile in care isi amintea de el. Si credeti-ma, au fost multe. Am inteles ca isi aveau rolul lor, trebuia sa intelegem ca Dimitri a fost dragostea vietii ei si ca ii va fi greu sa-l omoare, desi i-a promis. Dar au fost prea multe amintiri. Multe dintre ele, daca nu chiar toate, aici nu pot fi suta la suta sigura pentru ca nu mai tin minte foarte bine din primele trei carti, au fost momente pe care deja le stiam, deci nu erau noutati.

Rose in aceasta carte chiar m-a dezamagit. Prietenii ei incercau sa dea de ea pentru a o ajuta, insa ea nu-i lasa aproape pentru nimic in lume, si mai presus de asta chiar s-a injosit in cel mai oribil mod in care s-ar putea injosi un dhampir. Adevarata actiune s-a petrecut atunci cand Rose a inceput sa-si revina in fie, cat de cat, si impreuna cu un grup de dhampiri din orasul natal al lui Dimitri s-au dus la o vanatoare de strigoi. Dupa saptamani in care aceasta a incercat sa obtina informatii despre el, a reusit sa-l gaseasca si astfel a ajuns intr-o situatie nu prea frumoasa.
Nu voi intra in detalii cu privire la situatia respectiva, tot ce pot spune este ca aici Rose s-a injosit cel mai tare si i-a luat foarte mult sa realizeze ce face cu adevarat pentru a reusi sa evadeze din mainile lui Dimitri.

Revenind la Lissa, la fel ca si Rose, aceasta nu o duce cu mult mai bine, ceea ce la inceput parea sa ma uimeasca deoarece sa fim sinceri acum, Rose era in Rusia, vaan strigoi, a mai ajuns si captiva strigoiului Dimitri si incerca sa se gandeasca daca sa ramana cu el sau sa-l omoare. Chiar nu-mi puteam da seama ce ar putea fi mai rau de atat, sau macar pe unde pe aproape de acelasi nivel. Ei bine, am realizat acest lucru atunci cand Lissa nu mai era chiar Lissa, aceasta incepand sa se lasa prada distractiilor adolescentine, petreceri, alcool, baieti, minciuni, lucruri care nu o caracterizau pe ea. La fel cum pentru Rose exista un plan maret, nu chiar pe placul fetei, asa s-a intamplat si cu Lissa.
La fel cum Rose m-a dezamagit, asa s-a intamplat si cu Lissa. Se pare ca totusi exista o legatura mai presus de toate acestea intre ele doua, deoarece daca una pare sa ma dezamageasca, se intampla la fel si cu cealalta. Si desi stiu ca nu era ceea ce-si doreau ele cu adevarat, golul lasat de despartirea lor precum si multe altele le-au facut mai slabe, tot puteau incerca sa treaca peste perdeaua de inselaciuni care le acopereau.

Va voi lasa cu cateva citate. Ca de fiecare data in aceste carti, imi place sa aleg replicile amuzante deoarece ele sunt cele care detensioneaza momentele. Si de obicei sunt spuse de Adrian. Apropo, si aici puteti gasi spoilere, zic si eu asa.

"-Eu sunt ca vinul de calitate. Devin din ce in ce mai bun pe masura ce trece timpul. Inca n-am ajuns la nivelul maxim.
 -Am impresia ca, dupa o vreme, doar te invechesti, zise Avery, parand neconvinsa de comparatia cu vinul." (Adrian si Avery)

"-Si, adauga el, pot sa-i vizitez pe altii in visele lor.
Christian ridica un brat.
-Stop. Simt ca va urma un comentariu despre cum te viseaza toate femeile. Stii, abia am mancat." (Adrian si Christian)

"-Bat, am zis pe ruseste. Habar n-aveam echivalentul pe ruseste la tepusa. I-am aratat spre inelul de argint pe care-l purtam pe deget si am facut un geste de schifuit. Bat, am repetat. Unde?
Se uita la mine, cuprins de o evidenta nedumerire, dupa care ma intreba, intr-o engleza perfecta:
-Dar de ce vorbiti asa?" (Rose si un om)

"-Of, Doamne, am zis. Sunt fata Zmeului. Zmeu Juniora. Zmeita, chiar." (Rose despre tatal ei)

"-Nu tocmai. Am facut aluzii inadecvate, cu frecvente insistente pentru nuditate. Dar niciodata nu te-am invitat la o intalnire asa cum trebuie. Si, daca ma mai ajuta memoria, chiar ai promis c-o sa-mi dai o sansa dupa ce-mi golesti contul din banca.
-Inca nu l-am golit, am replicat, razand." (Adrian si Rose)

Punctaj:
Sincer, oscileaza intre 3 si 4, asa ca ii voi acorda 3.5/5.