Recenzia: Maybe someday~ Colleen Hoover

Nume: Maybe Someday
Autor: Colleen Hoover
Soundtrack: http://www.maybesomedaysoundtrack.com/listen.php
Anul aparitiei: 2014
Pagini: 367

Descriere: At twenty-two years old, aspiring musician Sydney Blake has a great life: She’s in college, working a steady job, in love with her wonderful boyfriend, Hunter, and rooming with her good friend, Tori. But everything changes when she discovers Hunter cheating on her with Tori—and she is left trying to decide what to do next.
Sydney becomes captivated by her mysterious neighbor, Ridge Lawson. She can’t take her eyes off him or stop listening to the daily guitar playing he does out on his balcony. She can feel the harmony and vibrations in his music. And there’s something about Sydney that Ridge can’t ignore, either: He seems to have finally found his muse. When their inevitable encounter happens, they soon find themselves needing each other in more ways than one…

Recenzie:
"I will...never...regret you."
Imi este foarte greu sa vorbesc despre aceasta carte, nu pentru ca nu mi-a placut sau, din contra, pentru ca mi-a placut prea mult, ci pentru ca mi-a ajuns la suflet, iar cartile care-mi ajung la suflet imi ingreuneaza treaba, adica recenzarea lor. 
Pana la Maybe Someday citisem deja toate cartile lui Colleen si eram obisnuita cu stilul ei si modul ei de a trata anumite lucruri, dar aceasta carte  mi-a dovedit ca nu stiu nimic despre Colleen.  Am fost cucerita de la prima pagina si nu am mai putut sa o las din mana. Mi se mai intampla uneori sa citesc pana noaptea tarziua, dar aceasta carte m-a tinut treaza pana la ora 10:30 dimineata si nu regret deloc.
Dupa ce am terminat cartea am ramas pur si simplu WOW, pentru ca acesta este efectului lui Colleen asupra cititorilor: efectul WOW (imi place cum suna :)) )
Cand crezi ca situatia nu se poate inrautati mai mult Colleen are un cuvant de spus si iti arata ca este loc si de mai rau. Cand ajungi ca te obisnuiesti cu ideea, te obisnuiesti cu noua situatie in care se afla personajele si te gandesti ca nu mai este absolut nicio cale de scapar Colleen intervine din nou si schimba total mersul lucrurilor, dar nu face nimic fortat, parca totul e asa cum trebuie sa fie si in acelasi timp nu e si ajungi sa te gandesti cum mama naibi a reusit sa se gandeasca la asa ceva.  Apoi te gasesti din nou cu lacrimi pe fata si nici macar nu stii cand au inceput sa curga si te intrebi daca inima ta mai poate indura o alta cruditate.
In tot acest vartej de emotii incerci cu disperare sa gasesti o explicatie, sa gasesti un vinovat, dar nu vei gasi niciunul pentru ca asta este Colleen, o sa te aduca intr-o astfel de situatie in care nici tu nu mai stii cum sa iesi din vartejul in care te afli tu insuti. Inceri totusi sa dai vina pe personaje, nu sunt ele cele care intodeauna poarta vina? si incerci cu disperare sa le gasesti cusururi si defecte si vei gasi pentru ca au o multime, dar niciunul nu-ti va explica ce se intampla pentru ca toate aceste defecte parca foarmeaza o bula protectoare in jurul lor. 
Probabil nu stiti despre ce vorbesc si nici nu veti afla daca nu cititi macar o carte a lui Colleen. As fi vrut sa vorbesc despre finalul cartii, despre modul in care autoarea rasuuceste iar situatia si te lasa iarasi WOW si nu mai stii ce sa faci pe unde sa o apuci pentru ca inima ta nu mai poate indura, dar nu as fi schimbat nimic, absolut nimic. Iar Colleen are acest stil de a scrie care pur si simplu te prinde si nu mai poti iesi.
Si pe langa faptul ca ne-a darut aceasta carte minunata, Colleen Hoover impreuna cu Griffin Peterson au adus la viata cartea prin intermediul melodiilor compuse de Sydney si Ridge!