Recenzie: Cautand-o pe Alaska ~ John Green

Titlu: Cautand-o pe Alaska
Autor: John Green
Editura: Trei
Colectia: Young Fiction
Traducator: Shauki Al-Gareeb
Nr pagini:  288
Anul aparitiei: 2014


Descriere:

Primul prieten.
Prima iubire.
Ultimele cuvinte.

ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut".
Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?"
DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

„Iar acum cred că e momentul prielnic să spun că era frumoasă. În întunericul de lângă mine, Alaska mirosea a sudoare şi a raze de soare şi a vanilie, iar în acea noapte luminată de o lună firavă vedeam doar silueta ei, excepţie făcând momentele în care fuma, când tutunul aprins al ţigării ei îi învăluia faţa într o lumină roşiatică. Dar, chiar şi pe întuneric, îi vedeam ochii — două smaralde arzătoare. Avea acel soi de privire pătrunzătoare care te făcea să i cedezi."

Recenzie:
Cred ca pana acum toata lumea, sau cel putin cea mai mare parte a populatiei, a auzit de John Green. Eu l-am cunoscut prin intermediul cartii "Sub aceeasi stea", care la momentul respectiv nu era atat de mediatizata. Nu as putea spune ca m-am indragostit de ea, dar cu siguranta mi-a placut stilul lui JG de a scrie.

Exista in viata momente in care simti ca pur si simplu nu mai poti duce batalia cu tine insuti, ca ai obosit si

ai nevoie de o pauza, dar viata nu-ti da ragazul de a-ti trage rasuflarea si te poarta dintr-o extrema in alta: iubire/ura, fericire/tristete, depresie/voiosie. Niciodata nu poti sti in care parte a monedei te vei afla, iar cantul nu e o solutie, cantul nu dureaza mult, doar da impresia unui echilibru intre cele doua fete opuse ca m-ai apoi sa-ti distruga propriul echilibru si sa te gasesti singur, gol si nestiutor intr-o lume pe care nu o mai recunosti. 
"Cautand-o pe Alaska" mi-a trezit diverse sentimente contradictorii, uneori eram revoltata pe Rotofei din cauza caracterului lui slab, uneori eram mandra de el ca reusea sa se integreze atat de usor intr-o lume pe care abia a intalnit-o. Dar acestea au fost doar sentimente platonice, pentru ca personajul care m-a intrigat cu adevarat a fost Alaska si trebuie sa spun ca daca nu ar fi existat ea in aceasta carte probabil ca as fi aruncat-o la gunoi imediat dupa ce as fi citit-o si l-as fi blestemat pe John Green pentru o stupizenie de carte, dar Alaska a existat si sincera sa fiu m-am regasit mult in caracterul ei pentru ca si eu sunt schimbatoare si indecisa si am momente in care sunt fericita fara motiv si momente in care nu am chef de nimic si uneori cel mai stupid motiv poate sa-mi strice buna dispozitie. Bineinteles ca nu am intentii sinucigase, precum nici Alaska nu cred ca avea, chiar daca replica ei a lasat acest lucruru sa se inteleaga "Voi fumati ca sa treaca timpul, eu fumez ca sa mor" .
Nu vreau sa dau spoilere, asa ca nu ma voi adanci mai mult in explicatii, dar cei care ati citit "Sub aceeasi stea" sau oricare alta carte a lui John Green stiti ca el nu se ascunde in spatele minciunilor, spune adevarul asa cum e si prezinta viata cu cruzimea realitatii, iar eu una il iubesc pentru asta. Cartile din ziua de astazi se termina toate cu "Au trait fericiti pana la adanci batraneti", pe cand cartile lui J.G. se termina cu "Viata le-a dat un sut in fund"  (scuzati-mi expresia) ceea ce ii aduce un plus de originalitate.
Cartea lasa o multime de intrebari la sfarsit, nu ti le explica ea, nu-ti gaseste ea raspunsul, ea doar iti arunca intrebarile si te lasa sa te chinui singur in aflarea lor.  Iar aceast lucru face cartea si mai originala, te lasa sa te gandesti la ea zile intregi, poata saptamani sau luni in cautarea raspunsurilor si e posibil sa nu le afli niciodata, dar simplul fapt ca intrebarile sunt acolo iti poate schimba perceptia asupra vietii.
"Cautand-o pe Alaska" nu e genul de carte care sa-ti schimbe viata, e genul de carte care te obliga sa ti-o schimbi singur!