sâmbătă, 8 martie 2014

Sa fii diferit


Trebuie sa recunosc, nu ma consider un mare fan al psihologiei (ca si materie). Desi este interesanta, partea de teorie ma omoara intotdeauna, este prea stufoasa, are prea multe definitii care vor fi uitate pana in vara. Dar un lucru imi place. Imi deschide ochii, ma face sa-mi dau seama ca destul de multe lucruri le stiam deja, doar ca nu le acordasem eu destul de multa atentie. Nu le catalogasem cum trebuie. 


Unul dintre aceste lucruri este modul cum privim noi lumea. Nu exista oameni "prosti", "idioti", "frumosi", "urati", etc. Si totusi, desi unii stim aceste lucruri, tot la asta ne rezumam. Punem etichete. Dar sunt oare adevarate? Profesoara mea de psihologie ar spune ca nu, si sunt si eu de acord cu ea. Chiar nu exista astfel de persoane, insa avem tendinta de a le eticheta pentru ca sunt diferiti fata de noi sau fata de ceea ce ne-am obisnuit. 

Suntem invatati, inca de mici, anumite principii. Principii, probabil, neadevarate. Nu ma refer la principiile oferite de parintii nostri, ci de persoane cu care luam contact zilnic, persoane care ne "invata" lucruri. Daca va veti opri pe strada si va veti uita in jur, veti vedea ca in proportie de 90% din oamenii care trec pe langa voi sunt cei care "se potrivesc societatii" si 10% sunt cei care "nu se potrivesc societatii".

Majoritatea oamenilor prefera sa se ia dupa principiile societatii. Daca nu te iei dupa acestea, esti diferit si chiar o persoana care nu are ce cauta in aceasta societate. Practic, aceasta este gandirea multora. Nu conteaza ca tu esti o persoana descurcareata, care stie ce trebuie sa zica, cand trebuie, politicoasa si mai ai si alte calitati. Daca nu te potrivesti cu tiparul propus de societatea in care traim, nu ai ce cauta in ea. 


Daca esti o persoana introvertita, nesocibila, rusinoasa, si vine cineva la tine si iti spune "Nu ar trebui sa fii asa. Esti diferit fata de ceilalti." persoana respectiva ar avea tendinta sa incerce sa se schimbe. Acum nu spun ca ar fi rea o schimbare, dar privind dintr-un alt unghi acest lucru, persoana care a venit cu propunerea pentru schimbare ar fi putut sa o faca nu neaparat pentru ca ii pasa de tine, ci pentru ca nu concepe cum exista astfel de persoane. 

Stiu si eu. Exista multe astfel de persoane, dar daca ati sta si v-ati uita in jurul vostru, sunt mult mai multe persoane tupeiste, cu un caracter de nepatruns, care ar fi in stare sa calce pe cadavre pentru a ajunge unde doresc. 

Normal, sa fii diferit nu inseamna doar sa fii introvertit, poate insemna multe altele, insa acesta a fost doar un exemplu. 

Si totusi, sa fii diferit este un lucru bun, daca ma intrebati pe mine. Sa fii diferit inseamna sa ai curajul de a-ti arata adevarata ta fata, atunci cand ceilalti isi folosesc masca, sa fii diferit inseamna sa nu uiti ce fel de persoana esti. Sa fii diferit inseamna sa accepti sa faci o schimbare (daca tu simti ca ai nevoie de una), dar nu pentru cei din jur, ci pentru tine. Daca tu nu te simti in largul tau asa cum esti, atunci schimba-te, devin-o cum vrei, dar fa-o pentru tine. 

Daca X iti spune ca ar trebui sa slabesti, sa iti faci tatuaje, sa te vopsesti mov in dungi albastre in cap, sa-ti schimbi comportamentul, atunci nu o face! Asta nu este o schimbare pe care tu o vrei, ci pe care o vrea altcineva pentru tine, si daca X vrea ca tu sa fii asa, atunci este clar ca nu merita sa-ti petreci timpul cu el. Oamenii au tendinta in general de a te face sa te schimbi pentru ca nu esti ca ei. Nu iti pot pune o eticheta precisa. Este ceva rau in asta? Nu, nu este. Mai bine sa fii diferit, si sa fii tu, decat sa ai o eticheta precisa, sa ai un grup intreg de persoane, dar sa nu fii tu. 

2 comentarii:

  1. Anonim14:58

    Ai omis faptul că dacă spui ceea ce gândeşti eşti exclus, în general mi se întâmplă destul de des ca oamenii să mă creadă enervantă doar pentru că le arunc cu realitatea în faţă. Majoritatea trăiesc într-o cupolă fragilă, iar când vin eu *personaj negativ* şi le explic că nu trăim în castelul lui Barbie, lumea mă consideră insensibilă şi mă obligă să mă schimb.
    Oh, şi am observat că în societate în care trăim e un mare defect să fii sensibil *ceea ce e o mare prostie*
    Şi chestia cu timiditatea...nu pot să spun că sunt timidă, dar există perioade când nu vreau să vorbesc cu nimeni şi efectiv chiar mi se pare inutilă vorbăria multă, dar lumea nu poate să înţeleagă un astfel de moment , aşa că 'turma' se simte ofensată şi îţi cere *din nou* să te schimbi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiam eu ca am uitat ceva. Cunosc perfect sentimentul. La fel ca tine, sunt genul de persoana care spune ceea ce altii nu vor sa auda, deci toti ma considera egoista pentru ca ma gandesc doar la mine (desi nu vad ce este egoist ca spun chestiile respective), dar am inceput sa trec cu vederea peste aceste aspecte.
    Singurul lucru care nu imi place la mine este ca sunt emotiva. Am incercat de nenumarate ori sa ma schimb (si asta nu datorita celor din jur), insa nu am reusit. M-am impacat cu ideea, insa am invatat sa ascund emotivitatea asta.
    Nici eu nu sunt timida, eram inainte, insa am observat ca de cand am intrat la liceu m-am schimbat putin, insa m-am schimbat in ceva ce imi place mie.

    RăspundețiȘtergere

Suntem nerabdatoare sa va citim parerile! :)