Ce preferati? Cartii stand-alone, trilogii sau serii mai lungi?
Am gasit astfel de intrebari pe inetrnet si sa fiu sincera, mi se pare o intrebarea chiar foarte buna.
Eu una personal prefer seriile mai lungi. De ce? Pentru ca nu-mi place sa termin o carte, imi place ca povestea personajelor sa continue. Este adevarat ca unele carti ne lasa pe noi sa ne imaginam cum vor sfarsi personajele respective, insa atunci cand termin o carte sau o trilogie simt un mic gol.
Nici trilogiile nu prea imi plac (desi am citit si citesc in continuare foarte multe). Prima carte este de obicei preferata mea, pentru ca aceasta este cea care face introducerea in lumea personajelor, si stiu ca mai sunt doua carti pana la finalul trilogiei. La a doua carte deja simt acel gol, pentru ca aceasta carte va avea un impact puternic asupra actiunii, vor exista schimbari majore, care de obicei afecteaza mult personajele principale. In acelasi timp simt si ca este linistea dinaintea furtunii. Care furtuna? Nu ma refer la actiunea propriu-zisa aici, ci la faptul ca daca termin aceasta carte, mai am una. Una pana ajung la final. Una pana ce povestea personajelor mele preferate se va sfarsi. Si la final este ultima carte. Cartea decisiva, care iti va spune finalul personajelor si ce se va mai intampla cu ele. Aici poti sa ai ghinionul ca sfarsitul sa nu fie unul care sa-ti placa neaparat, si simti ca ai suferit cu personajele tale preferate degeaba.
Seriile mai lungi sunt perfecte. Pentru ca stii ca mai ai pana ajungi la final. Pentru ca simti ca mai este foarte mult pana ce autorul/autoarea va incheia mult indragita ta serie. Simti ca va fi o vesnicie pana atunci. Dar nici aici nu ai sanse mari de izbanda. Pentru ca daca iubesti seria aceea atat de mult, o vei devora intr-un timp scurt, chiar mai scurt decat i-a luat persoanei respective sa scrie doar o carte.
Dar hai sa o luam de la inceput. Stiu, am vorbit pana acum despre ele, dar simt ca am atatea de zis, incat nu ma pot abtine.
Stand-alone. Cartile acestea au de obicei o poveste destul de simpla, cu personaje de obicei nu foarte bine conturate. Normal. De ce s-ar deranja autorul sa contureze atat de bine personajul dintr-un stand-alone pentru ca oricum nu va duce mai departe povestea. Prefera sa-i fie simplu.
Si totusi exista stand-alone-uri care au personaje bine conturate si o poveeste atat de minunata, cu nuante de realitate, care iti raman adanc intiparite in inima, care te fac sa te simti ca ai citit nu o carte, ci o intreaga serie.
Trilogie. Simplu, nu? Trei carti, structurate in felul urmator. Prima este cea de introducere, cea in care personajele nu numai ca sunt conturate bine, ci si faptul ca ele incep sa evolueze din aceasta carte. De obicei finalul primei carti reprezinta inceputul actiunii propriu-zise, actiunea care va materializa ideea autorului si va pune in miscare imaginatia cittiorului. A doua carte este actiunea in sine. Nu mai seamana cu prima. In timp ce in prima se punea baza pe evolutia personajelor, aici se pune accent pe modul cum schimba ei lumea din prima carte. De obicei aceasta carte este plina de actiune, nu te lasa sa respiri bine ca un personaj face ceva fie nesabuit, fie nu. A treia carte. Finalul. Aici personajele nu mai sunt conturate. Aici lumea nu se mai schimba. E deja schimbata. Aici nu se reaminteste de unde au pornit personajele si unde au ajuns. Nu se arata puterile lor.Si se duce lupta finala. De obicei ultimele pagini ne arata cum sunt personajele dupa marea lupta, cum s-au descurcat si ce idei au pentru viitor. In anumite carti ultimul capitol ne duce n ani in viitor pentru a sti ce au realizat personajele in acest timp.
Seria. Poate avea de la patru carti pana la...pana vrea autorul sa inceteze. De obicei personajele se dezvolta pe parcursul seriei, acestea la final fiind opusul celor care au fost la inceput. Nu exista o structura pentru aceste carti deoarece depinde de genul caruia apartin.
Totusi, la final toate au in comun ceva. Se termina. Si urasc acest lucru. As sta si le-as citi povestile
incontinuu, doar sa nu se termine.
Dintre cele trei de mai sus as alege seriile. Desi finalul la serii mi se pare mult mai dureros pentru ca de-a lungul timpului te atasezi de personajele preferate si de povestile lor.
Voi ce ati alege?
Si eu serii, desi finalul este dureros. Nici nu vreau sa imi imaginez golul pe care o sa il am cand o sa termin ultima carte din "Cantec de Gheata si Foc". Intr-un fel am noroc ca sunt carti mari, dar totusi, va fi ca si cum prietenii mei cei mai buni ar disparea :((
RăspundețiȘtergereSi trilogiile imi plac, dar sunt prea scurte si cateodata sfarsitul ma lasa in aer. Spre exemplu, "Cantul Vrajitoarelor". Si acum mai suspin cand ma gandesc la acel final.
Iar stand-alone-uri bune rar gasesc.
Am observat ca la 'serii preferate', in dreapta, ai Fortele Raului Absolut si Vampirii Sudului.
RăspundețiȘtergereFRA e cea mai nasoala trilogie ever, si asta DOAR pentru ca are un sfarsit. Cartile alea pur si simplu NU TREBUIE SA AIBA IN SFARSIT!!!! Eu disper dupa ele.:))
Cat despre Vampirii Sudului, care -s 13, ce sa ma zici? Mie tot mi se pare ca e scurta seria :))
O carte stand-alone foarte, foarte misto e 'Blink Once' de Cylin Busby. Aleia chiar nu ii trebuie o continuare.
@ Sabryy - Din cate stiu, dupa FRA autoarea a mai scris inca o trilogie, Darkness Rising, unde este vorba cam despre acelasi lucru, numai ca exista alte personaje, iar finalul ultimei carti din DR reprezinta si adevaratul final al trilogiei FRA :)
RăspundețiȘtergereDa, stiu, asa ma simt si cu Vampirii din Morgaville care are 15 carti (a 15-a apare anul acesta) si mi se par putine. Totusi, in comparatie cu VS, chiar sunt putine pentru ca au jumatate din nr paginilor din VS.
Mie-mi spui de DR? Am gasit-o la o librarie din tara cu 70 de lei si mi-a curs o lacrima cand a trebuit sa o pun inapoi pe raft.:)) Dar de, Leda nu poate sa o publice, nu fara sa ne puna sa asteptam vreo 5 ani.
RăspundețiȘtergere70 de lei? Asta este bataie de joc, sincer. Eu una inca incerc sa-i conving pe ai mei sa comand niste carti de pe Book Depository pentru ca am vazut ca au preturi acceptabile.
RăspundețiȘtergereStiu, Leda a promis ca publica multe serii bune si s-au cam lasat de ele, ceea ce este trist.
Prefer cărțile stand-alone. Nu e adevărat că personajele nu sunt bine conturate, un autor bun știe să-ți transmită foarte repede sentimentul de familiaritate față de personaje, iar la final te lasă cu un gol imens.
RăspundețiȘtergereÎmi plac seriile de cărți datorită sentimentului minunat de a te despărți doar temporar de un personaj, pentru că știi că îl vei revedea în volumul următor. Dar chestia e că de multe ori acțiunea e intenționat trasă de păr doar pentru ca autorul să mai poată vinde încă un volum. Și mai sunt(cel puțin la noi) și pauzele lungi dintre volume, în care uiți aproape tot ce s-a întâmplat mai înainte și e nevoie s-o iei de la capăt...
Stiu ca exista si stand-alone-uri foarte bine scrise si perfect conturate, insa in mare, mai ales cele care au inceput sa apara in ultima vreme, nu au nici o treaba intre ele, sunt doar cuvinte insiruite care cica formeaza o carte. Probabil ca exista mult mai multe stand-alone-uri scrise bine, si nu le-am citit eu, insa in mare am citit un numar mic care sa fie cu adevarat bune. Si ai pus bine punctul de vedere, un autor bun.
RăspundețiȘtergereEste adevarat ca unele serii sunt lungite numai pentru ca asa este contractul autorului. Din cate am inteles, PLL ar fi un exemplu. Multi se plang ca la un moment dat autoarea doar a dat multe detalii care nu erau necesare.