Recenzie : Atingerea Umbrei de Richelle Mead

Titlu :  Atingerea Umbrei
Seria : Academia Vampirilor
Autoare :  Richelle Mead
Numar de pagiini :  544
Editura :  Leda
Genuri :  Young Adult, Fantasy
Tip coperta :  Cartonata
Obtinuta :  Imprumutata de la biblioteca
Link de cumparare : Elefant.ro | Libris | Corint







Recenzia :

Evenimentele petrecute in Spokane i-a marcat pe toti. Cel putin cei care au trecut prin momente grele. Rose, Christian si Eddie. Moartea lui Mason i-a maturizat, acum Rose si Eddie crezandu-se vinovati de aceasta. Totusi, Rose incepe sa-l vada pe Mason ceea ce o face sa se intrebe daca nu cumva este nebuna. Dar nu are timp sa se gandeasca prea mult la aceasta posibilitate deoarece incepe perioada de pregatire a dhmapirilor din ultimul an, peroada in care fiecare dhampir primeste cate un moroi in grija pentru perioada cand vor absolvi. Iar Rose nu va fi cu Lisa ci cu Christian. Dar lucrurile nu raman intotdeauna pe aceeasi lungime de unda.
Cand aceasta afla ca Victor Dashkov inca nu a fost cu adevarat pedepsit pentru lucrurile facute, si mai ales ca exista o mica sansa ca acesta sa fie lasta in libertate, aceasta incearca prin diferite modalitati sa-i ajunga la Curte pentru a putea declara atat ea, cat si Lisa ceea ce s-a intamplat. In avion, atat la plecare in drum spre Curte, cat si aproape de intoarcerea la Academie, Rose incepe sa aibe dureri de cap care vin impreuna cu mortii care o urmaresc. Acest lucru incepe sa o sperie, ea cautand diferite modalitati prin care sa afle ce se intampla cu adevarat, si daca aceasta "abilitate" nu cumva se datoreaza faptului ca ea a fost atinsa de umbra.
Inpoi la Academie Rose trebuie sa o protejeze pe Lisa care este in pericol de aceasta data inamicii fiind o mana de moroi care cred ca vor putea realiza ceva cu ajutorul grupului format.
Si daca lucrurile nu au fost si asa rele pana acum, ei bine strigoii incep sa apara in Academie, omorand si rapind orice moroi sau dhampir care le iese in cale. Acum Rose trebuie sa isi protejeze prietenii, dar si persoanele la care tine cel mai mult, urmand sa faca o alegre. Lissa sau Dimitri?

Parerea mea:

Pe parcursul acestei lecturi am trait diferite stari. Fericire, enervare (pe diferite personaje pentru felul lor de a fi), dar cel mai rau, durere si tristete la final. Au fost multe momente importante in acest volum. Relatia dintre Rose si Dimitri a ajuns la un cu totul alt nivel. Au fost momente in care fiecare personaj urma sa sara la gatul altuia. Dar au fost si momente cand inimile tuturor au fost frante la finalul volumului.
Traind dupa vorba "Ei au prioritate" viata devine grea. Atunci cand nevoile tale sunt surclasate de cele ale moroiului de care ai grija, viata incepe sa fie vazuta din diferite unghiuri.
Este adevarat ca marea majoritate a momentelor amuzante au fost alaturi de Adrian care este un personaj complex. Si desi multi il adora pe Adrian (si eu ma aflu in aceasta categorie) nu pot spune ca Dimitri nu este minunat. Practic cei doi sunt rivali, desi este o chestie one-sided pentru ca numai Adrian stie de sentimentele lui Rose fata de Dimitri. Cel din urma habar nu are ca mai exista si alti tineri interesati de ea.
S-au conturat foarte multe lucruri de aceasta data. Relatia dintre Rose si Lissa care s-a cam racit datorita faptului ca ea este impreuna cu Christian si timpul acordat lui Rose este mult mai mic. Relatia dintre Rose si Adrian care incepe sa se duca pe diefrite plaiuri, totusi, acesta ramanand la stadiul de prietenie, cel putin din partea lui Rose. Relatia dintre Rose si Christian care nu a fost intotdeauna buna. Faptul ca cei doi au fost nevoiti sa faca o "echipa" i-a apropriat, astfel incepand sa se inteleaga mai bine. Si bineinteles, relatia lui Rose cu Dimitri care pur si simplu a ajuns la un nivel absolut, lucru asteptat de toti fanii acestui cuplu.

Nu mai stiu ce as mai putea adauga. Sentimentele mele inca sunt ravasite si imi este teama sa nu spoilaresc prea mult. Mai jost va las cu cateva citate, probabil putin cam multe, insa mie imi plac foarte mult!

Incepem cu minunatul Adrian.

"Expresia lui imprastiata disparu, revenindu-i obisnuita voiosie. 

-Nu-ti face griji, micutule dhampir. Poti sa fii tu inconjurata de nori, ca pentru mine ramai mereu ca o raza de soare."

"-El a convins-o ca are nevoie de noi aici. Se pare ca a hartuit-o pana a cedat.
-Se numeste 'persuasiune', nu 'hartuire', preciza Adrian."

"-Stra-matusa. Iar eu sunt stra-nepotul ei preferat. Ma rog, sunt singurul ei stra-nepot, dar asta nu are importanta. Oricum, tot favoritul ei as fi."

"-Niciunul dintre voi nu ma apreciaza. De ce-ar fi atat de greu de crezut ca as putea sa am si eu o contributie in aceste vremuri negre?
----
-Tigarile mele si cu mine mergem afara. Cel putin, ele imi arata respectul cuvenit."

"-Crezusesi doar ca... ma imboldi Adrian.
-Nimic. Cun un considerabil efort, am reusit sa articulez urmatoarele cuvinte: multumesc pentru ca ne-ai ajutat.
-Of Doamne, exclama el. O vorba de bine de la Rose Hathaway. Pot sa mor fericit."

"-Si atunci, cum de stii tu despre el? ma lua la rost Christian.
-Pentru ca mi-a spus ea; ii era teama ca m-as da eu la Adrian.
-Chiar asa? ma intreba Adrian. Si, ne-ai aparat iubirea?"

Acum trecem si la Christian putin :)

"Christian isi trase un scaun la masa noastra si-l intoarse cu spatarul in fata sprijinindu-si barbia de stinghiile acestuia. Isi indeparta suvitele de par negru de pe ochii albastri si ne adresa un zambet infatuat. Am simtit cum i se lumineaza Lissei sufletul la aparitia lui.
-Abia astept sa inceapa spectacolul, zise. Noi doi o sa ne distram atat de bine, Rose! Sa alegem perdelele, sa ne peiptanam unul pe celalalt, sa ne spunem povesti cu fantome..."

Si la mult asteptatul Dimitri. Cam putin cu el in comparatie cu Adrian, dar Adrian a fost doar haios, in timp ce Dimitri, pai, putem spune ca a fost si haios, si romantic :) Si nu mai dau mult si pentur ca ar insemna sa va spoilaresc si mai mult si sa mai scriu si alte citate, si nu mai stiu pe unde le-am insemnat si pe acelea.

"-Rose. Nu stii deloc sa minti. 
Mi-am ridicat ochii.
-Ba nu, nu-i asa. Am spus a gramada de minciuni la viata mea. Lumea le-a crezut.
Zambi usor.
-Sunt convins. Dar cu mine nu-ti merge. In primul rand, pentru ca nu vrei sa ma privesti in ochi. Si in al doilea... Nu stiu. Pur si simplu o simt."

"-Te iubesc, Roza, mi-a zis sarutandu-ma din nou. O sa fiu mereu aici pentru tine. N-o sa las sa ti se-ntample nimic."

"-Ma rog, sa ma retina. Vorbesc in numele meu. Nu vreau sa ma port de parca as sti precis de ce ai facut-o tu.
-Am facut-o pentru ca te iubesc, i-am zis pe un ton de parca ar fi fost cel mai evident lucru din lume. Si, intr-adevar, era.
Izbucni in ras.
-Esti capabila sa rezumi intr-o singura propozitie un lucru pentru care mie imi trebuie un intreg discurs."

Punctaj :

5/5