Recenzie: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii

Titlu: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii
Autor: Mark Haddon
Editura: Trei
Nota: 5 din 5
Descriere: Christopher, un băiat de 15 ani, suferă de sindromul Asperger, o formă de autism. Are o memorie fotografică. Înţelege matematica. Înţelege ştiinţa. Ceea ce nu poate înţelege el sunt oamenii.
Când îl găseşte pe Wellington, câinele vecinului său, zăcând mort pe o peluză din apropiere, se decide să pornească în căutarea asasinului şi să scrie un roman poliţist despre aceasta. În incursiunea sa va descoperi însă alte mistere ce pot face ca întreaga lume din jurul său să se prăbuşească.
Apărut în Anglia, romanul O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii s-a bucurat de un enorm succes, devenind un bestseller absolut în majoritatea ţărilor în care a fost publicat şi fiind recompensat cu 17 premii literare, printre care Whitbread Award şi Los Angeles Times Book Prize.

Recenzie: O lectura captivanta, intensa, diferita, ciudata, O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii m-a fascinat. Mark Haddon ne prezinta viata unui baiat in varsta de 15 ani, Christopher, a carui normalitate difera de a tuturor celorlalti din cauza bolii sale, sindromul Asperger.

   Personal, m-am intrebat de foarte multe ori ce este aceasta normalitate, dupa cum o definim noi, oamenii si nu am ajuns niciodata la un raspuns concret pentru ca in cele din urma, ce este normal astazi, maine poate sa devina anormal, insa pentru Christopher tot ce tine de oameni este anormal, nu intelege ce se intampla, pentru el nimic din ce fac oamenii nu are un sens anume si asta pentru ca acestui baiat de 15 ani viata ii este definita de logica, ordonare si stabilitate. 

"Domnul Jeavons a spus că-mi place matematica fiindcă este lipsită de pericole. A spus că-mi place matematica fiindcă presupune rezolvarea unor probleme, iar aceste probleme sunt dificile și interesante, dar în final ajungi la un răspuns simplu. Ce voia el să spună era că matematica nu este ca viața, fiindcă în viață nu există răspunsuri simple în final."

   Dupa ce am terminat de citit aceasta carte am realizat un lucru important, titlul este foarte potrivit, este lung, detaliat si deloc miserios deoarece este vorba de un baiat obsedat de ordine. Dezvaluindu-ne intamplarea lui Christopher dintr-o seara, titlul romanului ne dezvaluie in acelasi timp si intriga acestuia si anume seara in care baiatul in gaseste pe Wellington, cainele unei vecine, mort si iubind foarte mult animalele hotaraste sa investigheze aceasta crima, fiind determinat sa descopere criminalul si in acelasi timp sa scrie o carte despre aceasta intamplare. 

   Christopher nu numai ca ne relateaza investigatiile sale dar ne si introduce incet incet in viata unui copil cu sindromul Asperger, ne detaliaza lucrurile care ii plac si care nu-i plac, ne descriere buimaceala lui si lipsa de intelegere fata de sentimentele omenesti, el nu pricepe sentimentele, nu le intelege si nu le vede rostul. Christopher traieste intr-o lume a logii si a ordinii, unde lucrurile asa numit profunde nu isi au locul, singur ghinion pe care il are Christopher este ca se afla intr-o lume in care tocmai pe aceasta profunzime se pune accentul, iar oamenii nu ii inteleg temerile si nelinistele. De-a lungul romanului, incercand sa descopere misterul ce se invarte in jurul mortii lui Wellington, baiatul descopera un alt mister, unul cu un caracter mult mai personal pentru el, un mister ce va schimba cursul lucrurilor si ii va zhudui viata prea bine stiuta de el pana atunci.

"Când merg cu autobuzul la şcoală mă uit la maşinile care trec pe lângă noi şi le reţin culorile. 3 maşini roşii la rând înseamnă că va fi o Zi Destul de Bună. 4 maşini roşii înseamnă că va fi o Zi Bună. 5 maşini roşii înseamnă că va fi oZi Foarte Bună. Iar 4 maşini galbene la rând înseamnă că va fi o Zi Neagră, adică o zi în care nu vorbesc cu nimeni şi nu mănânc la prânz nimic şi Nu-mi Asum Riscuri, fiindcă galbenul e culoarea cremei de ouă, a liniilor duble galbene şi a frigurilor galbene, care e o boală mortală. Dar dacă văd 3 maşini roşii la rând sau 4 maşini roşii la rând sau 5 maşini roşii la rând, mă simt în siguranţă şi este o zi bună pentru un proiect."

Mark Haddon este un scriitor desavarsit si afirm acest lucru deoarece am fost surprinsa sa observ ca nu a avut nici cea mai mica scapare "adulticeasca" in intregul roman. Nicio secunda nu ai fi putut spune ca aceasta carte este scrisa de un adult si nu chiar de Christopher, un baiat de 15 ani, bolnav de sindromul Asperger. De asemeni, am fost fascinata de acest stil de scriere inca de la primele pagini, actiunea curge frumos, lin si simplu, atragandu-te sa citesti mai mult. E atat de usor de citit si in acelasi timp iti creeaza o placere deosebita sa dai pagina incat nici nu realizezi ca ai ajuns la sfarsitul ei. 

   Induiosator, sensibil si special, romanul "O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii" e menit sa atinga suflete si sa dezvaluie cititorului o altfel de normalitate, prezentata prin ochii unui copil diferit, in varsta de 15 ani, cu sindromul Asperger, Christopher.