Recenzie : Omul in cautarea sensului vietii de Viktor Frankl

Titlu : Omul in cautarea sensului vietii
Seria : /
Autor : Viktor E. Frank
Numar de pagiini : 208
Editura : Meteor Press
Genuri : Psihologie


Am avut de citit aceasta carte pentru ora de psihologie. La inceput eram destul de sceptica cu privire la ea deoarece stiu ca nu prea mi-a placut cartea pe care e trebuit sa o citesc pentru aceeasi ora semestrul trecut. Descrierea cartii totusi mi-a schimbat putin parerea si m-a facut curioasa cu privire la continutul cartii respective.

Omul in cautarea sensului vietii este alcatuita din doua parti. Viktor Frankl povesteste in prima parte a cartii despre trairile sale din unul dintre lagarele de concentrare, nu pentru a ne face o idee despre cum era viata acolo, ci pentru a ne face o idee de ce unii oameni au nevoie de terapie dupa experiente traumatizante. Biografie acestei parti este menita sa faca cititorul sa inteleaga ca in general, terapeutii nu inteleg in totalitate de ce oamenii ajung sa aiba nevoie de sprijinul lor. Aici se observa diferenta dintre Viktor Frankl si alti terapeuti. 

Aflam in aceasta prima parte a cartii ca terapeutul si-a pierdut parintii si sotia in lagarele de contentrare, singura supravietuitoare pe langa el din familie fiind sora sa. 
Deoarece aceasta carte este una de psihologie se pune mai mult accent pe partea psihologica si aflam in ce stadii se afla detinutii lagarelor respecitve. La inceput comportamentul capilor si al SS-rilor i-au facut pe detinuti sa creada ca timpul lor in lagare nu este chiar atat de rau, pana ce realitatea i-a facut pe unii sa observe cu adevarat cat de grea poate fi viata lor acolo, si pe altii i-a terminat psihic.

Atunci cand ajungea la lagarele de concentrare, detinutii erau initial impartiti in doua grupe. Grupa ce avea sa lucreze si grupa ce avea sa fie trimisa la camerele de gazare, inca dinainte de a fi incercat macar o data sa munceasca.
La randul lor, grupa ce avea sa lucreze putea fi din nou impartita in doua. Cei cei erau sanatosi si puteau lucra in continuare, si cei bolnavi care urmau sa fie si ei trimisi in scurt timp la camerele de gazare. 
Autorul pune mare accent pe faptul ca putinii supravietuitori nu mai erau aceeasi oameni. Multi ajunsesera sa nu mai aiba scrupule doar pentru a-si asigura supravietuirea.
A doua parte este reprezentata de ideile psohologice in sine, de lucruri pe care le putem cu totii invata, mai ales dupa ce intelegem substratul psihologic mentionat in prima parte.


Punctaj: 4/5