Recenzie : Legend de Marie Lu

Titlu :  Legend
Seria :  Legend
Autoare :  Marie Lu
Numar de pagiini :  336
Editura : Putnam Juvenile
Genuri :  Young Adult, Distopic, SF
Tip coperta :  -
 Obtinuta : Cumparata in varianta ebook

Recenzia :


In viitor, Statele Unite ale Americii nu vor mai exista si astfel se naste Republica. In Republica, copiii care au implinit varsta de zece ani sunt luati de acasa pentru a da Proba pentru a afla cum va fi viitorul lor. Punctajul maxim care poate fi luat este de 1500, si care a fost luat pana acum de o singura persoana. In rest se clasifica in felul urmator :
1450-1499 - copiii vor putea merge urmatorii sase ani la liceu si patru la unul dintre cele mai bune colegii, si-si pot lua orice sluja bine platita.
1250-1449 - vei continua liceul si vei putea merge la colegiu.
1000-1249 - Congresul nu te mai lasa sa-ti continui liceul, de obicei in aceatsa categorie se clasifica cei saraci.
Sub 1000 - copiii sunt trimisi la laboratoare.
Personajele principale, Day si June sunt doi adolescenti ce fac parte din clase diferite. June este tanara acre a luat 1500 la Proba, o minune a Republicii, iar Day este un hot cautat de intreaga Republica deoarece amprentele sale nu sunt in baza de date, el fiind cel care a luat cel mai mic scor vreodata.
Cand Metias, fratele mai mare a lui June este omorat de Day in timp ce acesta incearca sa scape din spital cu medicamente pentru familie lui, aceasta isi promite ca-l va gasi si-l va omori. Insa misiunea nu este asa de usoara la inceput deoarece ea nu se poate baza pe infatisarea tanarului deoarece nimeni nu o stie cu adevarat.
Ea se deghizeaza intr-o cersetoare si se duce in zona cea mai proasta Las Vegas-ului, locul in care este sigura ca-l va gasi.Acolo salveaza o fata, Tess, din a fi trimisa sa se lupte intr-un meci dintr-un bar, si astfel face cunostinta cu Day, fara ca ea sa stie.
Insa curand realizeaza cine este si tot ceea ce a stiut June vreodata despre Republica incepe sa se naruie.


Parerea mea:

Cartea a fost atat de geniala! Nu am putut rezista si am inceput aseara si a doua carte si deja am citit 96 de pagini din ea. Dar sa vorbim despre Legend. Recenzia de sus am facut-o doar la jumatate de carte pentru ca ar trebui sa va spoilaresc prea mult daca as spune mai multe :)

Cartea urmareeste vietile a doi tineri din clase diferite, June si Day. June este o tanara exceptionala, atenta la orice detaliu incat numai dintr-o scurta conversatie isi poate da seama locul unde a crescut o persoana, si care la vasrta de cincisprezece ani a terminat colegiul. Ea locuieste cu fratele ei, Metias, unul dintre cei mai respectati lideri militari, acesta fiind singura ei familie.
Day este un tanar de cicnsprezece ani inteligent, care a reusit timp de cinci ani sa pacaleasca Republica deoarece amprentele sale nu corespund cu baza de date. El incearca sa ajute pe oricine poate, mai ales propria familie. Cand autoritatile ii marcheaza casa cu un X ciudat, lucrurile devin rele pentru el deoarece stie ca unul dintre membrii familiei lui este bolnav.
In incercarea de a-si ajuta propria familie, el intra in spital si cauta medicamente, medicamente pe care nu si le-ar putea permite familia lui. Aceasta misiuni este prima lui greseala deoarece uitand un card de acces pe care a pus mana, autoritatile stiu exact pe cine sa caute.

Misiunea lui June nu espre foarte usuoara, deoarece ea nu stie pe cine sa caute din prima, iar atunci cand il descopera pe Day, care nu-si da numele, aceasta incepe sa-l placa, sentimentul fiind reciproc. Insa intre sentimentele ei fata de Day si razbunarea pe care trebuie sa o duca la bun final este o batalie stransa.
Imi place ideea cartii. Multe persoane o compara cu Divergent. Este adevarat ca au niste elemente in comun. In Divergent adolescentii de saisprezece ani sunt pusi sa-si aleaga propria factiune. In Legend trebuie sa dea o Proba pentru a-si sti capacitatile. In Divergent cei fara factiune nu duc o viata prea bune. Nici in Legend lucrurile nu stau mai bine pentru cei care au luat note mici la Proba. Acestea sunt elementele pe care le au in comun, insa pot spune ca nu exista altceva sa asemene. Lumea lui Roth este superba din toate puctele de vedere, aici adaugandu-i si pe cei fara factiune, in timp ce lumea lui Lu este una cu adevarat grea. Imi place ca este povestita din doua perspective, a lui June si a lui Day pentru ca putem afla cum este viata celor mai buni din LA, si viat celor mai... ghinionisti.

Mi-a mai placut si faptul ca nu s-a pus mult accent pe sentimentele pe care le au unul pentru altul. La ce ma refer aici? Desi stie ca are nsite sentimente fata de Day, ea nu renunta la razbunarea ei. Si sa fiu sincera cred ca as fi renuntat la care daca ar fi renuntat. Este adevarat ca imi place relatia celor doi, care sunt atat de adorabili (mai adorabili decat Tris si Four - nu credeam ca voi spune asta vreodata), insa pentru o prima carte din trilogie este bine ca totul sa se petreaca treptat.
Asta totusi nu inseamna ca nu mi-au placut momentele dintre cei doi, fie cele de afectiune, fie cele mai dure (nu au fost chiar draguti mereu unul cu altul *cough* June *cough*)
Si totusi, a avut si momente triste, momente in care au murit foarte multe persoane nevinovate. Autoarea a pus accent si pe sacrifiuciul de sine in multe puncte de vedere, de la cel in care June renunta la toata viata ei usoara pentru Day, si terminand cu sacrificiul pe care este in stare sa-l faca un frate mai mare pentru a-si proteja fratele mai mic.
Si mai trebuie sa spun ca Day si June sunt cu adevarat bad-ass!

Imaginile sunt de pe contul de DeviantArt al autoarei.

Citate :

• “Each day means a new twenty-four hours. Each day means everything's possible again. You live in the moment, you die in the moment, you take it all one day at a time”
• “What a joke! Poor little rich girl's fallen in love with the Republic's most famous criminal.”
• “You're brilliant,"he says."But you're a fool to stay with someone like me."
  I close my eyes at the touch of his hand."Then we are both fools.”
• “I don't know if anyone's ever told you this", he begins. He doesn't blush, and his eyes don't dart away. Instead I find myself starring into a pair of oceans - one perfect, the other blemished by that tiny ripple. "You're very attractive."
  I've been complimented on my appearance before. But never in his tone of voice. Of all the things he's said, I don't know why this catches me off guard. But it startles me so much that without thinking I blurt out, "I could say the same about you." I pause. "In case you didn't know."
  A slow grin spreads across his face. "Oh, trust me. I know.”
• “Forever and ever, kid, until you're sick and tired of seeing me.”
• “June has never looked more beautiful than she does now, unadorned and honest, vulnerable yet invincible.”
• “If you want to rebel, rebel from inside the system.That's much more powerful than rebelling outside the system.”
• “So, tell me,” he whispers. “How fast did you climb those fourteen stories?”
  Thomas makes a disapproving sound in his throat, but I break into a grin. Storm’s past. Metias loves me again. “Six minutes,” I whisper back to my brother. “And forty-four seconds. How do you like that?”
  “That must be some sort of record. Not that, you know, you’re supposed to do it.”

Punctaj :
5/5