Recenzie : Morti pana la apus de Charlaine Harris

        

Morti pana la apus este prima carte din seria Vampirii Sudului, care a cunoscut deja succesul pe numeroase meridiane ale globului. Ea ne ofera un amalgam indraznet de genuri (politist, science-fiction, dragoste), o imbinare de talent si imaginatie, umor si suspans, mister si erotism. Tanara telepata Sookie Stackhouse, eroina romanului si a intregii serii, locuieste in Bon Temps, un orasel aparent pasnic din Louisiana. si tot aici, vampirul Bill face eforturi pentru a se integra in societatea oamenilor si a fi acceptat de localnici. Din momentul in care Bill se indragosteste de Sookie, actiunea incepe sa se deruleze alert si nimic nu poate sta in calea celor doi.

Am de mult aceasta carte in biblioteca, de fapt am primele zece volume, insa nu am avut pana acum tragere de inima sa le citesc deoarece am incercat sa vad serialul, care pe mine nu m-a impresionat. Am vazut cu greu primul episod si m-am lasat de el. Dar cum nu prea mai stiam ce sa citesc si nu prea vroiam sa ma duc pana la biblioteca, desi este foarte aproape de mine, m-am uitat prin biblioteca si mi-am zis sa o incerc.

Recenzia:

Sookie Stackhouse este o tanara care poate citi gandurile oamenilor de cand se stie si datorita acestui lucru toti o cred nebuna. Aceasta lucreaza ca si chelnerita la unul dintre localurile din micul sau oras si asteapta de ani de zile venirea unui vampir. Atunci cand ajunge, aceasta ramane uimita de faptul ca nu ii poate citi gandurile, lucru ce o bucura. Ii salveaza viata atunci cand niste oameni doresc sa-l secatiuasca de sange si incep treptat sa devina prieteni. Insa la foarte scurt timp de la venirea vampirului Bill sunt ucise doua femei, care aveau si urme de muscaturi, semn ca acestea frecventau aceleasi localuri cu vampirii.
Insa o tragedie si mai mare pune stapanire pe oras.tunci cand bunica ei este omorata, aceasta incepe sa se apropie si mai tare de Bill si incepe sa faca cunostinta cu viata de vampir care nu este atat de usoara pe cat pare.

Parerea mea:

Dupa cum v-am spus, nu prea am vrut foarte mult sa citesc acesta carte insa m-am gandit sa ii dau o sansa si chiarma bucur ca am facut-o. Cartea chiar este okay, desi mi-a luat vreo doua capitole sa trec peste cum era descris primul episod din True Blood pentru ca actiunea era intocmai ca acolo. Numele vampirului mi se pare foarte ciudat. Bill. M-a facut sa rad pentru ca pur si simplu nu mi se pare un nume prea potrivit. Mi se pare un nume pentru un personaj episodic, nu pentru un personaj principal.
Cat despre Sookie. Mi se pare o tipa vesela  care zambeste prea mult. Sincer acum, m-a luat durerea pe mine desi nu zambeam. Dar inafara de asta este super geniala. O admir pentru ca a reusit sa nu innebuneasca atatia ani cu acest "dar" al ei. Plus ca pe parcursul lecturii facem cunostinta cu momente din copilaria lui Sookie si din viata ca om a lui Bill.

Cei doi mi se par absolut draguti impreuna desi am momente cand am impresia ca Bill este putin cam prostut. Dar sunt draguuuti!!
Totusi au cam prea multa actiune personala...daca intelegeti. Nu m-ar fi deranjat sa stea putin mai linistiti.
Ceea ce m-a innebunit la cartea asta au fost capitolele muuult prea lungi. Stiu ca am obiceiul sa ma plang ca unele carti au capitole foarte scurte, insa aici deja nu mai putea. Eu nu sunt obisnuita sa inchid o carte pana nu termin de citit capitolul, si aseara pe la unu jumate eram pe la jumatatea unui capitol di eram ceva de genu "Mai este mult?". Mi se inchideau ochii efectiv, insa nu m-am lasat pana nu am terminat.

Punctaj: 4/5