Recenzie: Sa nu ma parasesti~Kazuo Ishiguro

Titlu: Sa nu ma parasesti
Autor: Kazuo Ishiguro
Editura: Polirom
Despre carte: Katie H. este educatoare. Slujba ei este aceea de a-i ajuta pe „copiii-clone“ sa creada ca, in institutia de la Hailsham, intre vizionarile de scene erotice din filme si joaca, intre colectiile de reviste sau carti si iazul cu rate, ei vor uita adevaratul si unicul motiv al existentei lor, acela de a dona organe. In scurta lor viata, care se intinde pret de un numar limitat de „donatii“, ei asteapta plini de speranta ziua cand vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sirma ghimpata si cand vor inceta sa mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb.



Parerea mea: 
Aceasta carte este foarte, foarte aproape de perfectiune. Nu am citit-o dintr-o data, asa acum fac cu majoritatea cartilor care ma atrag, ci am citit-o treptat si asta nu e din cauza faptului  ca nu mi-a placut, ci din contra. "Sa nu ma parasesti" e genul de carte pe care nu o poti privi numai dintr-un singur unghi, e profunda si abordeaza un subiect delicat. 
Vazusem la un moment dat in una din recenziile facute acestei carti ca ar fi perfecta pentru un club de lectura si nu pot sa nu fiu de acord cu aceasta afirmatii. "Sa nu ma parasesti' iti starneste foarte multe ganduri contradictorii, de aceea am si avut nevoie de atat de mult timp pentru a o citi. Nu exista un capitol care sa nu iti lase macar un semn de intrebare si acest lucru mi-a placut foarte mult. 
Kazuo Ishiguro ne prezinta o viziune cu totul noua asupra lumii, ne prezinta un univers in care unii copii sunt crescuti numai pentru a dona organe, sustinand astfel viata altor oameni. Aceasta idee m-a intrigat deoarece este atat un lucru meschin, sa cresti copii pentru a-i ucide mai tarziu, cat si un lucru fascinant, ceva inovator. Cartea m-a tinut atenta si ma gandeam la ea chiar si atunci cand nu citeam. Printre randurile cartii veti descoperi si o poveste de dragoste care va v-a impresiona foarte mult. Pe langa faptul ca sunt destinati sa moara, ei, copiii-clona, cum li se mai spune, sunt destinati sa se priveasca si murind. E un lucru crud, inuman si revoltator, dar iti capteaza intr-atat de tare atentia incat nu vei mai putea lasa cartea din mana. 
V-o recomand cu mare drag si abia astept sa va aud opiniile despre ea! Lectura placuta!

ACUM IN LIBRARII: Regatul Luminilor de Leigh Bardugo!

REGATUL LUMINILOR Autor: Leigh Bardugo Traducere din engleză şi note de Laurenţiu Dulman Colecţia: Young Fiction Connection Nr. de pagini: 408 Preţ: 39.00 lei Editura Trei

Capitala a căzut. Întunecatul conduce Ravka din tronul său de umbre.

---

Acum, soarta ţării depinde de fragila Invocatoare a Soarelui, de o iscoadă căzută în dizgraţie şi de rămăşiţele unei armate magice, cândva măreaţă.
Pornită în căutarea ultimului amplificator al lui Morozova, Alina încheie noi alianţe şi lasă deoparte vechile rivalităţi.
Pe măsură ce află secretele Întunecatului, descoperă un trecut ce va schimba pentru totdeauna felul în care vede legătura lor, precum şi puterea cu care e înzestrată.
Numai pasărea de foc mai poate împiedica distrugerea Ravkăi, însă prinderea ei ar putea să o coste pe Alina viitorul pentru care luptă.

"Alina este o marginală şi aşa mă simţeam şi eu când eram mică. Îşi doreşte foarte mult să aparţină unui loc din lumea asta şi din această cauză face nişte alegeri greşite.
Am fost crescută de bunicii mei într-un loc straniu, unde nu prea întâlneai copii. Casa lor se afla pe un deal şi mai tot timpul eram lăsată de capul meu. Cred că ceva din senzaţia aceea de izolare s-a strecurat şi în descriereaKeramzinului (orfelinatul în care cresc Alina şi Mal)." - Leigh Bardugo, pentru Entertainment Weekly

"Eleganţa şi fluiditatea stilului, împreună cu acea lume imaginară desăvârşită fac din Trilogia Grisha o piesă de rezistenţă a genului fantasy." - RT Book Reviews
"Am reuşit să mă ridic în picioare. Capul mi se învârtea. Mi-am strâns braţul rănit cu mâna teafără şi am pornit clătinându-mă prin întuneric. Nu vedeam nimic, eram complet dezorientată. Dar am continuat să merg prin beznă, încercând să-mi deblochez mintea, să încropesc un plan. Ştiam că volcrele mă puteau ataca în orice clipă, dar era prea riscant să folosesc lumina. Gândeşte!, mă mustram în sinea mea. Nu mai aveam nicio idee. Rămăsesem fără explozibili şi nu puteam folosi Tăietura. Mâneca îmi era plină de sânge şi paşii îmi încetineau. Trebuia să găsesc pe cineva să-mi vindece braţul. Trebuia să mă refac şi să atac din nou. Nu puteam fugi iarăşi de Întunecatul, la fel ca prima oară când luptaserăm în Falie. De atunci, fugise! m întruna."

Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi, mai recent, s-a specializat în make-up şi efecte speciale. În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood. Este membră a trupei Captain Automatic.

De aceeaşi autoare, la Editura Trei au apărut primele două volume ale Trilogiei Grisha: Regatul Umbrelor şi Regatul Furtunilor.

Filme

Dupa o lunga absenta m-am intors cu o noua postare. Nu va voi minti ca de acum voi posta zilnic, dar pot incerca sa postez daca nu saptamanal, macar o data la 2 saptmanai, si sa incerc sa fac si cate o recenzie pe aici, pe colo.

Printre teste, ascultari, pregatiri pentru bal, am vizionat cateva filme, unele din pura curiozitate, altele pentru ca pur si simplu imi doream de ceva vreme sa le vad.

Another me

Este un thriller psihologic care are la baza o idee comuna. Viata normala a unei fete nu mai este aceeasi dupa un anumit eveniment destul de tragic petrecut in familie. Aceste eveniment declanseaza aparitia unei, sa-i zicem entitati, care o urmareste si doreste sa-i preia viata. Respectiva entitate este sora geamana care a murit la nastere, dar de a carei existenta personajul principal nu stia. Filmul mi-a placut, nu a fost neaparat cel mai bun din cate am vazut. Finalul era previzibil, cel putin din punctul meu de vedere.

Fifty shades of Grey

Toata lumea a vazut filmul asta asa ca a trebuit sa il vad si eu. In mare parte a fost curiozitatea. Nu am citit cartile asa ca m-am gandit sa ma uit la film. Nu va voi spune despre ce este vorba pentru ca deja stiti. Pe tot parcursul filmului am stat si ma uitam la ceas, deoarece m-am plictisit ingrozitor. Singurul plus pe care il are filmul este actorul, pentru ca in rest nu mi s-a parut nimic ok. De la idee, pana la personajele lipsite de personalitate. Trebuie sa recunosc ca atunci cand citeam recenzii la cartea asta si se spunea ca Anna este lipsita de personalitate credeam ca este o exagerare. Aparent nu este deloc.

Love, Rosie

Dupa ce m-am uitat la Fifty shades mi-am is sa ma rasplatesc cu un film in adevaratul sens al cuvantului. Stiam de filmul acesta de la finalul anului trecut cand am vazut trailer-ul si abia asteptam sa il vad. In general nu ma dau in vant dupa filme romantice, dar acesta este absolut dragut. Cel mai probabil ma voi mai uita de cateva ori la el. Mi-a placut mult povestea care a avut si momente amuzante, si momente mai triste si trebuie sa recunosc ca la un moment dat nu mai eram sigura daca va avea finalul pe care mi-l doream.

 Insurgent

Spre deosebire de Divergent, am vazut Insurgent la cinema (abia in decembrie s-a deschis la mine in oras un cinematograf) si desi nu am fost chiar la premiera, nu au trecut mai mult de vreo 4 zile ca deja mi-am luat un bilet la film. Recunosc, nu am recitit cartea, deci in timpul filmului am stat si am incercat sa-mi reamintesc actiunea cartii. Cum era si logic, au existat schimbari intre carte si film, si trebuie sa recunosc ca as fi preferat ca unele lucruri sa ramana ca in carte deoarece aveau mai multa logica asa. Totusi, asta nu inseamna ca nu mi-a placut filmul, ba din contra, l-am adorat. Efectele au fost foarte bine realizate si actiunea bine conturata. Un minus ar fi lipsa de melodii, Divergent a avut multe melodii in comparatie cu Insurgent. De fapt daca stau sa ma gandesc nici nu tin minte ce melodii au fost in Insurgent.

Voi ce filme ati vizionat de curand?

Desenele animate nemuritoare ale copilariei

     Presupun ca multi stam si ne uitam acum la asa numitele desene animate ce marcheaza copilaria generatiei actuale, dar si a urmatoarelor generatii. Si realizam ca desenele animate cu care am crescut noi chiar au fost desene originale, dar simple si amuzante. Stam si ne gandim ca suntem la varste la care ne consideram maturi, deoarece suntem adolescenti si ne indreptam usor pasii catre un nou stadiu al vietii noastre, unul de maturitate. Un stadiu in care nu putem discuta despre teme copilaresti, precum desenele animate. Dar daca stam putin sa ne gandim unele dintre acestea sunt nemuritoare si ne vor incanta chiar si atunci cand le vom prezenta copiilor si nepotilor nostri.

     Am observat la copiii din zilele noastre ca incep sa renunte la desene animate inca de mici. Se muta usor catre serialele americane, lasand in urma acele cateva desene care mai sunt difuzate. Si nu putem da vina pe ei. Eram acum la o verisoara, care are 11 ani, si observam cat de atenta este la un serial la televizor. Despre ce anume era respectivul serial nu va pot spune deoarece nu i-am acordat indeajuns de multa atentie, dar va pot spune ca mi-a luat ceva sa realizez ca acel canal era de fapt unul de desene animate. Am facut ochii mari, stiam ca pe respectivul canal sunt difuzate cam 50% desene, 50% seriale. Cel putin asa era in urma cu cativa ani cand ma mai uitam si eu. Am realizat putin mai tarziu, uitandu-ma pe un program tv, ca sunt difuzate mult mai putine desene animate in momentul actual pe respectivul canal. Mi-am intrebat verisoara daca vrea sa ne uitam la altceva, raspunsul ei fiind un "nu" cat se poate de sigur. Dupa inca cateva minute de discutie, timp in care eventual s-a terminat si episodul respectiv, m-a lasat sa butonez televizorul. Am schimbat eu canalele plictisita pana am ajuns la Boomerang. Atentia mi-a fost atrasa de reclamele la diferitele desene, majoritatea dintre ele fiindu-mi cunoscute deoarece am crescut cu ele. Am lasat televizorul deschis pe canalul respectiv, fiind chiar curioasa ce desen urmeaza.

Spre bucuria mea a inceput un episod din Tom si Jerry, desen pe care nu l-am mai vazut de cativa ani. M-am uitat la respectivul episod si m-am simtit din nou copil. Verisoara mea, care pana in momentul acela statuse bosumflata pe facebook deoarece nu se mai putea uita la serialul ei, s-a asezat langa mine pe canapea, la fel de fascinata de desen. Si asa micuta de ea si-a amintit de dvd-urile cu desenele Tom si Jerry pe care le avea cumparate dintr-o colectie aparuta cu nu stiu ce ziar. La un moment dat venise si unchiul meu acasa si observand ca in sufragerie e prea multa liniste s-a gandit sa vada ce se intampla. Ne-a vazut pe noi doua cum stateam frumos tolanite pe canapea si eram atente la desen. In momentul in care a realizat ca este un desen de asemenea drag lui, a luat frumos loc pe fotoliu si s-a lasat purtat pe aripile copilariei.

     Trebuie sa ne gandim ca anumite desene nu au fost create pentru un public restrans, ci pentru unul vast. Este normal, nu toata familia se va putea uita la desenele facute special pentru copiii de 2-3 in care acestia stau si raspund la intrebarile personajelor, dar altele, precum Tom si Jerry, pot fi vizionate de intreaga familie.

     Acum as vrea sa va ascult parerile vostre. Ce desen animat credeti voi ca ati putea urmari cu intreaga familie?

Recenzie: Exercitii de echilibru~ Tudor Chirila

Titlu: Exercitii de echilibru

Autor: Tudor Chirila

Editura: Polirom

Despre carte:

Daca vreti sa-l cunoasteti mai bine pe Tudor Chirila, cititi-i textele adunate in volum. Veti descoperi un scriitor surprinzator, care se exprima cu aceeasi usurinta in proza sau in versuri si ale carui rinduri tradeaza o sensibilitate pe care putini i-o banuiesc. Tudor Chirila scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru si carti, nostalgic despre oameni dragi disparuti, ironic despre locuitorii Romaniei de azi. Mesajul lui? Cel mai important e sa iubesti. Si sa fii liber.

Parerea mea:

E uimitor ce poate face Tudor. Va spun ca nu am mai citit niciodata o carte precum "Exercitii de echilibru", am fost purtata prin toate ungiurile frumoase sau urate ale vietii intr-un stil cu totul aparte. Cu cat citeam mai mult cu atat mi se concretiza in minte un singur gand: Nu poti face ce face Tudor. E un autor desavarsit, simte, observa, pune suflet si tot zbuciumul lui se revarsa peste noi, cititorii lui.
Citind aceasta carte mi-am dat seama ca poti cu adevarat sa cunosti/"aprofundezi" un om citindu-i cartile. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca Tudor poate fi atat de...abstract...dupa fiecare capitol trebuia sa-mi ofer un moment de pauza, un moment in care sa las cuvintele lui sa ma invaluie si sa-mi ramana intiparite in minte. Autorul (ce ciudat mi se pare sa-i spun "autorul" suna atat de rece, iar prin intermediul acestei carti Tudor parca mi-a devenit prieten) isi exprima propria opinie intr-un mod original, care creeaza iluzia ca aceea este de fapt si parerea ta, uneori este, alteori nu pentru ca Tudor are acest mod cu totul aparte de a vedea lucrurile, nu cred ca mai exista o singura persoana pe aceasta lume care sa priveasca lucrurile prin aceeasi prisma prin care priveste el, mi se pare imposibil. 
Lucrul cu adevarat minunat este ca desi iti impune parca opinia nu face cu adevarat asta si te intreaba, te lasa sa gandesti, sa ajungi singur la o concluzie, care in mod inevitabil coincide cu a lui, dar asta nu pentru ca ne ghideaza pasii in acel sens in mod voit ci pentru ca opinia lui este atat de clara, atat de bine definita, incat nu poti gasi un singur argument care sa o distruga.  
Citind capitolele in ordinea lor cronologica iti poti da seama de schimbarile de stare ale lui, poti sa-ti dai seama ce zbucium interior intens are, cum pretuieste clipa si o traieste cu adevarat, cum pune suflet in orice. In unele capitole era dur cu sine, cu viata, cu oamenii care-l inconjoara, in altele ii iubea pe toti. in altele mai avea putin si urla la luna de durere, iar prin talentul sau desavarsit de scriitor te face sa simti acele lucruri ca si cum ar fi ale tale, nu ale lui, ca si cum ai citi jurnalul tau, nu pe al lui. E fantastic ce poate face acest om.
Va spun ca aceasta carte nu se citeste oricum, nu o iei cu tine in tren sau intr-o cafenea, nu o citesti in timp ce astepti sa vina metroul, ai nevoie de liniste pentru ca nu poti citi o poveste atat de profunda in galagie, sufletul tau trebuie sa inteleaga, Tudor vorbeste cu sufletul si mintea ta in cele mai profunde moduri, iar galagia zapaceste cuvintele si le duce intr-o alta directie, poate pe langa urechea ta, iar aceasta carte va fi doar una dintre multe altele, ceea ce nu poate fi adevarat. Sufletul tau trebuie sa vibreze, mintea ta trebuie sa absoarba totul, tu trebuie sa o citesti!
”Citiți. Citiți tot. Citiți tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultați doar pe profesori. Citiți orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. ”

Top 5 Wednesday

Dupa cum probabil ati observat, nu am mai postat de mult acest top, motivul fiind acelasi ca de fiecare data: lipsa timpului. Intrand zilele trecute pe grupul bloggerilor ce vor sa faca saptamanal acest top am observat ca de ceva vreme nimeni nu a mai postat in cadrul acestuia, asa ca am hotarat sa redam startul acestei serii de postari. Tema din aceasta saptamana este Top carti pe care vrei sa le citesti in 2015.

#5 Sa nu ma parasesti ~Kazuo Ishiguro

Am auzit ca este foarte foarte foarte buna si filmul la fel si vreau neaparat sa pun mana pe ea si sa o devorez, a fost dragoste la prima vedere, de mult nu am mai patit asta in materie de carti.

#4 Experiment ~ Veronica Roth

Nu ma trage chiar foarte mult din cauza multitudinii de pareri negative, dar nu pot lasa o serie neterminata, asa ca trebuie sa o citesc, plus ca sunt cat de cat curioasa sa vad cum evolueaza lucrurile mai departe :)

#3 Crima si pedeapsa ~ F. M. Dostoievski

Aceasta este o recomandare primita de la fratele meu si am promis ca o s-o citesc, mai ales ca fratele meu are gusturi bune in materie de carti clasice (numai din acest gen citeste).

#2 O mie noua sute optzeci si patru ~ George Orwell

Anul trecut o voiam nespus de mult si cred ca de zeci de ori am vrut sa o citesc si numai nu apucam, cel mai mult am citit 10 pagini din ea :( Anul asta e pe lista MUST READ!

#1 Diamantul de la miezul noptii ~ Sarah J. Maas

Primul volum din seria mi-a placut enorm de mult, asa ca trebuie neaparat sa citesc si acest volum.

*Dupa cum puteti observa incerc sa-mi schimb un pic orientarea in materie de carti, vreau sa incerc si altceva, anul trecut am citit foooarte multe carti YA si fantasy si as vrea sa incerc si altceva.*

Tag #9: Ultimate book

Tot am vazut acest tag prin blogosfera si m-am gandit sa-l fur si eu, deoarece mi se pare foarte dragut si interesant. Precizez de pe acum ca-l poate prelua oricine vrea, iar daca va ganditi sa-l faceti, va rog sa-mi lasati link in descriere, iar eu o sa ma uit peste el.

1. Ţi se face rău dacă citeşti în maşină?
Nu mi se face rau, dar dupa o perioada (in jur de o ora, doua) incepe sa ma doara putin capul si renunt, plus ca in general am nevoie de liniste pentru a citi.

2. Stilul cărui autor ţi se pare unic si de ce? 
Aceasta este o intrebare dificila, as putea spune. Cred ca toti autorii au un stil unic de a se exprima, dar ca sa raspun la intrebare il voi alege pe Tudor Chirila, are un mod unic de a-si alege cuvintele cu care-si exprima opinia si nu incearca sa se ascunda in spatele lor, le expune asa cum sunt, in forma lor bruta si neinflorita.

3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.
Daca aceasta intrebare mi-ar fi fost adresata acum cativa ani as fi ales Twilight fara sa clipesc, dar acum pot spune sincer Harry Potter, Chiar zilele trecute ma uitam la un film, iar copii erau costumati in personaje din HP si aproape am renuntat la film ca sa fac un nou maraton HP :)) Trei motive? Hmmm.
1. Harry Potter
2. Harry Potter
3. Harry Potter
Aceaste argumente sunt mai mult decat suficiente pentru a te apuca de carti sau de filme :))

4. Cari cu tine o geantă cu carţi? Dacă da, ce este în ea în afară de cărţi?
Geanta pentru scoala se pune? In ultimul timp nu am carat carti la mine pentru simplul motiv ca nu am timp si daca le iau tot ce fac e sa ma amagesc singura.

5. Miroşi cărţi?
Uhh, pledez vinovata :)) Nu le miros mereu, dar imi mai permit uneori aceasta placere, mai ales cand vine vorba despre carti pe care pur si simplu le ador.

6. Cărţi cu sau fără ilustraţii?
Fara. Fara. Fara. Clar fara. Imi place sa-mi folosesc imaginatia, iar in momentul in care mi se prezinta o ilustratie efectiv ma dezumflu si parca nu mai am chef de carte, mi se taie eleanul. In schimb, cand eram mica mergeam pe principiul "Fara ilustratii, fara citit" :))

7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu este chiar atât de grozavă?
Academia vampirilor....mi-a placut foarte mult aceasta serie, am citit-o la foc automat, dar pe parcurs mi-am dat seama ca nu e chiar atat de grozava, ba chiar am ajuns la polul opus, intrebandu-ma ce a fost in capul meu cand am citit-o. Dar nu regret, pentru ca atunci cand am citit-o chiar mi-a placut si m-am bucurat de ea si nu pot regreta asta.

8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărţi?
Daaaaa. Si inca ce carte...Heidi, fetita muntilor...mi-a placut foarte foarte mult aceasta carte si tin minte ca nu ma puteam dezlipi de ea, cred ca a fost prima carte care a avut acest efect asupra mea, faceam ce faceam si ma intorceam la ea, probabil parintii mei credeau ca sunt bolnava :))

9. Cea mai subţire carte a ta?
Batrana canapea albastra de Seymour Mayne, are 120 de pagini.

10. Scrii la fel de  bine pe cât citeşti? Te vezi în viitor scriind şi publicând o carte?
Ma tem ca nu pot sa raspund la aceasta intrebare, dar cred ca in momentul in care m-as pune serios pe scris o carte mi-ar iesi ceva destul de bun...

11. Când ai devenit pasionat de cărţi?
Prin clasa a 7a cred, cand o prietena a vrut sa facem intrecere, cine termina prima de citit Ciresarii castiga :) Dar dupa am avut o pauza de la citit pana am dat de Capcana timpului si de acolo lucrurile au mers incet incet pana am ajuns o obsedata de lectura :))

12. Cartea clasică preferată. 
Mandrie si prejudecata <3 <3 <3 Iubesc aceasta carte, desi m-a prins putin mai greu sau Anna Karenina sau La rascruce de vanturi <3 Toate sunt frumoase..

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la şcoală?
Nu stiu daca ma pricep in mod deosebit la ceva, dar imi place matematica, engleza, fizica, romana...

14. Ai primit o carte pe care ai citit-o deja şi o urăşti - ce faci?
Rad. Cu siguranta o sa rad si o sa o inramez ca cel mai mare epic fail :))

15. Cărţi asemănătoare cu Harry Potter şi Jocurile Foamei?
Stapanul inelelor, Captiv in labirint, poate chiar si Urzeala tronurilor <3

16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii pentru blog?
Hmmm, ma deconcentrez destul de repede, dar nu am anumite obiceiuri proaste...cred.

17. Cuvântul tău preferat.
Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada.Rada. (sau Hodor)

18. Vampiri sau zâne? De ce?
Greeeu de spus....cred ca vampiri pentru ca au si acea latura intunecoasa care este imposibil sa nu te atraga...

19. Persoane care îşi pot schimba forma sau îngeri? De ce?
Ingeri! Gandul la o persoana care isi poate schimba forma ma inspaimanta. brrr

20. Spirite sau vârcolaci?
Varcolaci pentru ca LUPI :))

21. Zombie sau vampiri?
Creieeer Creeeier, Vreau Creeeierrr.

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?
Dragoste interzisa??? Nu stiu, nicio varianta nu ma incanta prea mult, dar urasc triunghiurile amoroase...

23. Cârţi strict romantice sau cu acţiune şi dragoste combinate?
Combinaaat ^_^ Ma tem ca un singur gen m-ar plictisi, cand citesc vreau sa dau de ceva dai diversificat.

Ce sa scrii cand nu ai inspiratie

Astazi mi-a venit dorul de a scrie putin pe blog, dar am simtit nevoia de a scrie altceva, ceva nou, sa intru intr-o zona pe care nu am mai explorat-o pana acum, asa ca orice idee mi se parea ori banala ori prea complexa pentru a o putea concretiza intr-o singura postare. M-am decis in cele din urma sa scriu despre ce ai putea scrie, deoarece de multe ori ma confrunt cu problema lipsei de inspiratie. Asadar intrebarea este "Ce sa scrii cand nu ai inspiratie?", dar de unde vine inspiratia asta? Din viata? Din carti? Din iubiri de mult uitate? Din praf de stele ce ti-a intrat in viata? Din ce?
Inspiratia vine din suflet. Ce sa faci cu un suflet gol, parasit si trist, chiar daca ai o minte creativa? Nimic, stai si astepti ca timpul sa treaca pe langa tine, in speranta ca poate, in viteza lui, te va ridica si pe tine si te va duce pe alte carari, dar nu e asa si tu tot astepti si sufletul tau isi goleste pana si goliciunea si mintea ta nu face fata unui astfel de lipse si te paraseste si ea si inspiratia unde-i? Nicaieri, se ascunde de tine ca si cum ai fi un dusman de mult temut.
Tu iti inchipui ce s-ar intampla cu inspiratia in mainile unei persoane fara suflet? S-ar urati, s-ar stinge, si-ar pierde farmecul si sensul si rostul ce-l are in viata noastra.
Inspiratia are nevoie de un suflet frumos, care sa o ingrijeasa, sa-i dea un nume, o forma, iubire si dedicatie, are nevoie de ingrijire ca un copilut mic abia venit pe lume ce nu stie sa rosteasca nici cuvantul 'mama'. Am admirat mereu oamenii frumosi sufleteste tocmai pentru inspiratia pe care o au si lucrurile frumoase ce le creeaza cu ajutorul acesteia. Nu o sa vezi niciodata un lucru bun si frumos facut de mana unui om cu suflet gol, un suflet gol nu se hraneste, nu cauta fericire pentru a creste, nu cauta sa produca nimic, ci parca doreste sa se afunde mai mult in goliciunea si abisul in care se afla.
De unde vine inspiratia? Din suflet. Trebuie sa te uiti in sufletul tau, sa vezi fluturii micuti ce roiesc in jurul universului tau si sa-i prinzi din zbor, sa-i expui, sa-i finisezi, sa-i ajustezi si sa-i transformi in bine.