Titlu original: How to love
Autor: Katie Cotugno
Traducator: Adrian Deliu
Editura: Epica
Numar de pagini: 384
Descriere:
ÎNAINTE:
Reena Montero îl iubește pe Sawyer LeGrande de când se știe; e ceva la fel de firesc ca respiratul, la fel de etern ca timpul. Însă el n-a părut niciodată să bage de seamă că ea există… până într-o zi când, incredibil, observă. Reena și Sawyer se afundă într-o încurcată și complicată relație de dragoste. Doar că, la un moment dat, Sawyer dispare brusc, fără vreun cuvânt, din atmosfera umedă a orașului lor din Florida, lăsând-o în urma lui pe Reena, cu puțin înainte de a absolvi liceul, distrusă și… însărcinată. Avea doar 16 ani.
DUPĂ:
Au trecut aproape trei ani, și Reena are o nouă iubire: fiica ei, Hannah. Reena s-a obișnuit să trăiască fără Sawyer, și se deprinde în sfârșit cu viața aceasta neașteptată și ieșită din comun. Însă, la fel de iute și de brusc pe cât dispăruse, Sawyer reapare. Reena nu vrea să aibă deloc de-a face cu el, cu toate că ar minți dacă ar afirma că întoarcerea lui nu o răscolește. După toate cele întâmplate, își mai poate permite Reena să-l iubească din nou?
„Există romane dintre acelea care apar spectaculos, din când în când, și ți se par de-a dreptul perfecte. IUBIRE este un astfel de roman: PERFECT.” – Carolyn Mackler, laureată a Michael L. Printz Honor și coautoare a bestsellerului Viitorul nostru.
Recenzie:
Pana sa citesc "Iubire" am crezut mereu ca exista 4 tipuri de carti: - Carti pe care le iubesc in prima clipa, dar ajung sa le urasc (ura e cam mult spus, dar ceva de genul)
- Carti pe care le incep cu sila si le termin cu durere in suflet pentru ca vreau mai mult
- Carti pe care le iubesc de la inceput pana la sfarsit
- Carti pe care la urasc de la inceput pana la sfarsit
Trebuie sa spun ca "Iubire" este cea mai buna carte de debut pe care am citit-o vreodata, ma asteptam la ceva mediu sau ceva care sa ma pastreze la fel pe tot parcursul cartii, ceva cliseic si superficial. Dar oamenii se inseala, asa cum m-am inselat si eu. "Iubire" are cu adevarat un cliseu, cel al tinerei fete, Reena Montero, care viseaza de mica la un singur baiat, Sawyer LeGrande, pe care il cunoaste din copilarie datorita prieteniei dintre parintii lor. Ea il urmareste in tacere si isi pastreaza sentimentele pentru sine, nelasand sa se vada nimic la suprafata, in timp ce el pare sa o ignore total, nici sa nu observe prezenta ei, pana cand un tragic eveniment ii apropie. Acest cliseu a fost dat uitarii pentru ca Katie Cotugno a reusit sa-l "mascheze" prin alte evenimente mai surprinzatoare sau intense.
Am iubit faptul ca este povestita la persona I si este structurata in povesti de "Inainte" si "Dupa". A fost incredibil de usor sa "intru" in povestire si sa ma las cuprinsa de evenimentele dintre Reena si Sawyer.
Am urat comportamentul lui Sawyer uneori. L-am inteles in cea mai mare parte a timpului si l-am iertat de multe ori, dar unele decizii pe care le-a luat mi s-au parut rele, incredibil de rele si de neiertat.
Am iubit-o pe Reena. Eu am o obsesie pentru personajele feminine, trebuie sa fie neaparat puternice, destepte si luptatoare, iar daca mai sunt si frumoase atunci e perfect, iar Reena le are pe toate, e un personaj puternic si as putea spune ca ar trebui sa fie un idol al femeilor, deoarece chiar daca a trecut prin foarte multe a reusit sa se ridice, sa-si tina capul sus si sa fie in continuare puternica, ceva ce multi nu reusesc.
Am urat faptul ca s-a terminat cartea, Doamne, parca mi-a disparut pamantul de sub picioare, atat de mult eram prinsa in vartejul intamplarilor.
L-am iubit pe Sawyer, cel de DUPA, cand s-a intors parea o persona schimbat, dar cumva aceeasi, nu stiu, parca si-a aruncat toate partile pe care l-am urat la el INAINTE si a ramas doar cu cele bune.
Am iubit relatia dintre Reena si Sawyer pentru a avut urcusuri si coborasuri, pentru ca mi s-a parut in unele momente incredibil de reala si puternica, iar in altele mi s-a parut fragila. Cei doi pareau mai buni cumva impreuna si au reusit sa depaseasca momente de maxima tensiune.
Am iubit subiectul ales de Katie, un subiect fragil, ca sa spun asa, un subiect tratat intr-un fel frumos si real, un subiect care e menit sa te trezeasca la realitate si sa te faca sa vrei sa fii puternici si sa lupti pentru tot ceea ce-ti doresti.
"Iubire" a fost ca un uragan de emotii care m-a cuprins din toate partile si nu mi-a dat drumul pana la sfarsitul povestii.
Am de gand sa citesc tot ce va scrie Katie Cotugno de acum in colo pentru ca este o scriitoare cu adevarat grozava si sunt sigura ca urmatoarele ei carti vor fi exceptionale.
Nota mea 5/5, i-as fi dat 6/5, dar Sawyer chiar m-a enervat uneori...
