Recenzie: Zi dupa zi~ David Levithan

Titlu: Zi dupa zi
Autor: David Levithan
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2014
Numar de pagini: 315
Descriere: 

Zi după zi un alt trup.

Zi după zi o altă viaţă.
Zi după zi îndrăgostit de aceeaşi fată.

Un adolescent care-şi spune, simplu, A, se trezeşte în fiecare dimineaţă într-un alt trup, trăind o altă viaţă. Niciodată nu e prevenit în legătură cu locul unde se va afla sau persoana în trupul căreia va fi. A s-a împăcat cu situaţia lui şi chiar şi-a stabilit câteva reguli „de supravieţuire": Niciodată să nu se ataşeze prea tare. Să evite să fie remarcat. Să nu se implice. Totul până într-o zi când se trezeşte în corpul lui Justin şi o cunoaşte pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplică. Pentru că, în sfârşit, a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână pentru totdeauna, zi după zi.

O poveste fascinantă, ce lansează o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfăţişare în fiecare zi? 

Mister, romantism, personaje cool şi o idee trăsnet! -- The Guardian 

"În Zi după zi, scriu din punctul de vedere al unui personaj care nu e nici bărbat, nici femeie. Care nu aparţine niciunei rase, niciunei religii. A a crescut fără prieteni, fără familie. A este doar un suflet." -- David Levithan

Recenzie:

Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa nu ai un corp? 

Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa nu stie nimeni despre existenta ta?

Te-ai gandit vreodata cum te-ai simti daca in fiecare dimineata ai invata corpul unei alte persoane?

Ei bine eu nu m-am gandit pana sa citesc "Zi dupa zi" si chiar si asa, nestiutoare fiind, incapabila de a intelege toate sentimentele lui A, ma trec mii de fori la gandul de a nu mai avea o familie sau prieteni pentru ca acestea doua sunt lucruri pe care le cunosc, lucruri pe care le pun uneori sub semnul intrebarii, dar sa ma gandesc ca nu voi avea un corp ci voi fi un suflet ratacitor intr-un univers crud si nepasator? Ei bine nu cred ca exista destui fiori pentru asa ceva.

Trebuie sa recunosc ca A este unul dintre cele mai fascinante si complexe personaje pe care le-am vazut/ citit vreodata.  Uneori ma gaseam straina de el, alteori ma gaseam confundandu-mi propriile ganduri cu cele ale lui, dar trebuie sa spun ca am adorat acest lucru, niciodata nu stiam la ce sa ma astept sau cand sa ma astept, dar pe tot parcursul lecturii am fost atat de profund cuprinsa de vartejul evenimentelor incat nu am luat nici macar o pauza de respiro. 

   „Mă trezesc.
Imediat trebuie să-mi dau seama cine sunt. Nu e vorba doar de corp – de a deschide ochiii și a descoperi dacă pielea de pe brațe este oacheșă sau deschisă la culoare, dacă părul meu e lung sau scurt, dacă sunt gras sau slab, băiat sau fată, dacă am cicatrici sau nu. Corpul este cel mai ușor lucru cu care te adaptezi, dacă ești obișnuit să te trezești în fiecare dimineață în unul nou. Ceea ce poate fi greu de înțeles este viața, contextul în care se află corpul.
În fiecare zi sunt altcineva. Sunt eu însumi – știu că sunt eu însumi – dar sunt și altcineva.
Întotdeauna a fost așa.”

La 16 ani avem in jur de 5900-6000 de zile, dar nu m-a interesat niciodata sa aflu acest lucru, de ce as face-o? Dar A a facut-o, pentru A aceste zile erau dovada existentei sale  si cand ma gandesc ca un biet copil trebuie sa treaca prin acest chin al nestiintei si al singuratatii ma napadesc lacrimile. 

Ca orice copil A s-a invatat sa traiasca cu aceasta "dezabilitate" a lui, de fapt pentru el asta este realitatea, este singura realitate pe care o cunoaste asa cum noi o cunoastem doar pe a noastra.

Asa cum ne spune si autorul A nu este baiat sau fata, A este un suflet, probabil cel mai frumos si bun suflet pe care l-am vazut vreodata, a reusit sa starneasca in mine emotii pe care nici nu stiam ca le am sau ca exista prin profunzimea lui.

Obisnuiam sa spun ca eu sunt o persona profunda, dar dupa ce am vazut profunzimea de care da dovata A nu as mai indrazni sa spun asa ceva niciodata. 

As vrea sa intru in detalii despre momentul in care viata lui A se schimba, momentul in care se indragosteste, dar ma tem ca nu voi reusi sa ma pastrez "lucida" si va voi da sute de spoilere, dar as prefera sa cititi cartea, sa vedeti ce se intampla si sa simtiti aceleasi emotii pe care le-am simtit si eu: fericire, suspans, frustrare, durere si tristete, iar daca lacrimile ar fi fost un sentiment le-as fi trecut pe lista.

       „La început nu-mi dau seama câte atârnă de răspunsul ei. Dacă va spune Să mergem la mall, mă voi  deconecta. Dacă va spune Du-mă la tine acasă, mă voi deconecta. Dacă va spune De fapt, nu vreau să pierd ora a şasea, mă voi deconecta. Şi ar trebui să mă deconectez. N-ar trebui să fac asta.
Dar ea spune:-Vreau să mergem la oceam. Vreau să mă duci la ocean.Şi simt cum mă conectez.”

Eu cred ca exista doua tipuri de povesti, povesti prin care treci doar de dragul de a trece si dupa care nu te mai uiti inapoi si povesti care-ti raman tiparite in minte, iar "Zi dupa zi" mi-a ramas cu siguranta in minte mult timp dupa ce am terminat-o de citit. 

Nota mea: 6/5