Recenzie: TFB #1 bandă desenată

Nume: TFB- Tinereţe Fără Bătrâneţe
Scenariu: Marian Coman
Desen: Bogdan Chelaru
Culoare: Daniel Rosa Duran
Editor: Mihai Ionaşcu
Număr de pagini: 32
Numarul total de numere: 6 (din care numai 2 sunt apărute)

    Acestă bandă desenată este o adaptare a basmului lui Ispirescu, doar că Făt Frumos nu mai este acelaşi pe care îl cunoşteam noi, de această dată are părul albastru şi călătoreşte pe o motocicletă zburătoare în căutarea unui leac.
    TFB este o distopie, iar lumea care ni se prezintă este măcinată de o boală îngrozitoare, care împiedică aducerea pe lume a copiilor umani. Prin urmare regele Setru şi regina Laura nu pot avea un moştenitor, până când într-o zi apelează la ajutorul unui tehnomag. Aceşti tehnomagi sunt rari şi un fel de vraci ai vremurilor trecute, numai că se ocupă mai mult cu tehnologia.
    Pe lângă tehnomagi, în această bandă desenată întâlnim monştri sau mai bine zis mutanţi şi nave spaţiale *clar o distopie*.
    În TFB întâlnim şi un personaj secundar foarte simpatic şi anume Panza. Panza este o navetă spaţiala *or something* care trebuie să aibă grijă pe Făt Frmos, cunoscut sub numele de Amatheus. Panza are rolul de a ţine speranţa şi poveştile în viaţă pentru că aparent lipsa acestora a dus la îmbolnăvirea lumii. Micul povestitor îi spune în fiecare zi lui Amatheus câte o nouă poveste şi il ţine departe de probleme, până într-o zi când prinţul se hotărăşte să plece în căutarea unui leac...

    Desenele mi s-au părut incredibil de reale şi bine realizate, chipurile personajelor fiind bine conturate, în amănunt până la cea mai fină trăsătură, la fel şi în cazul monştrilor, acest lucru dându-le o înfăţişare mult mai reală. Mi-au plăcut şi culorile folosite şi tot ce ţine de desen şi de scenariu. Este prima bandă desenată românească pe care o citesc şi pot să spun că nu m-a dezamăgit deloc, e foarte bine realizată!
    De asemeni, îmi place şi mi se pare foarte intresantă aceasă idee de a adapta un basm arhicunoscut pentru că în timp ce citeam simţeam familiaritatea poveştii, dar în acelaşi timp şi nota persistentă de noutate. *Awesome* Abia aştept să citesc şi numărul următor şi am de gând să încerc şi HAC (Harap Alb continuă), bandă desenată realizată în acelaşi stil.
Happy reading!

Orașe de hârtie. 10 motive #8

    Nu am mai postat de mult in această rubrică și mi-am amintit zilele trecute de ea, tot ce trebuia să fac era să găsesc o carte căreia să-i dedic această postare. Am ales „Orașe de hârtie” pentru că am citit-o pe undeva prin februarie și nu i-am facut o recenzie, iar acum nu mai știu foarte bine acțiunea, dar cu siguranță vă pot da 10 motive pentru a o citi.

 1. Margo. O pun pe ea si nu pe Quentin pentru ca tot romanul am avut impresia că de fapt ea e personajul principal și nici nu ma miră de ea. Margo e o fată frumoasă, misterioasă și extravagantă, nu are cum să nu îți placă de ea.
 2. Tipul de scriitură. Probabil sunteți deja obișnuiți cu scriitura lui John Green, dar prefer sa vorbesc despre această carte ca și cum e prima dintre toate cărțile lui pe care o citesc. E un scris lejer, ușor de citit, implicit ușor de înțeles.
 3. Misterul. Această carte este construită in jurul unui mister sau in jurul lui Margo, dar cum Margo însăși este un mister mi se pare corect spus simplu un mister. Totusi nu este accentuat prea tare ca în cărțile polițiste, ci usor și treptat, lăsându-ne timp să ne acomodăm cu situația
 4. Finalul. Nu vreau sa dau spoilere, asa că nu o sa detaliez prea mult, dar pentru mine finalul a fost unul surprinzător şi cel mai bun din toata cartea, dacă nu ar fi fost acest final nu ştiu dacă mi-ar mai fi plăcut la fel de mult.
 5. Dinamismul. Uşor statică pe alocuri, acţiunea e de fapt chiar dinamică, acum căutăm indicii, acum mergem pe o pista greşit, acum realizăm ce se petrece, acum pornim pe pista bună şi tot aşa, e chiar antrenant şi plăcut.
 6. Ecranizarea. Nu ştiu despre voi, dar eu ador să citesc cărti care au ecranizări, ador să mă uit la film şi să incep să zic că asta nu e bine, nici asta, că acolo era aşa şi invers şi nu mai ştiu cum :)) E fun
 7. Calatoria. La un moment dat am fost închisă intr-o maşină cu nişte puşti şi a trebuit sa urmăresc firul povestirii din maşină. John Green nu ne-a plictisit cu descrieri ale peisajelor sau alte chestii de genul, ci ne-a prezentat atmosfera din interiorul maşinii şi stările prin care treceau puştii când realizau ca e posibil sa nu ajungă la timp şi totul putea să se năruie.
 8. Personajele secundare. Deşi aparent inutile, aceste personaje chiar au făcut atmosfera mult mai bună, au fost realiste dar totodată amuzante, eliberaând tensiunea din aer, fără ele cred ca aş fi avut parte de o lectură monotonă.
 9. Dragostea neîmplinită. Şi cred ca tocmai v-am dat un spoiler, nu ştiu ce să zic, dar e un factor chiar important, dacă ar fi fost happy end nu ar mai fi fost aşa grozavă povestea. Oricum cred că v-aţi obişnuit deja cu finalurile lui JG.
 10. Evoluţia personajului principal. Pe parcursul călătoriei Quentin se dezvoltă câte puţin, atât de puţin încât e aproape imperceptibil, dar el renunţă la copilării şi la vise, având în minte un singur scop, găsirea lui Margo şi salvarea ei.Finalul are cel mai mare impact asupra lui, abia atunci vedem cât de schimbat e faţă de început, şi eu as zice ca e o schimbare în bine, se numeşte maturizare.

  Sper ca v-au placut aceste motive si ca v-am convins sa cititi cartea :) Happy reading!

Currently reading + Primele 100 de cuvinte

    Ieri mi-a  ajuns această carte superbă şi kilometrică şi astăzi m-am apucat de ea. Are în jur de 920 de pagini cu scris destul de mic şi cu pagina mare, am reuşit sa citesc doar 130 de pagini, dar e foarte, foarte, foarte FAINĂ. Serios, o fi ea mare şi uşor descurajantă, dar când te apuci sa o citeşti îţi garantez că nu mai contează deloc mărimea. 
    Ken Follett mi-a atras atenţia acum ceva timp, când am văzut filmele "Stâlpii pământului"*ecranizări ale cărţilor* şi am rămas uimită, sunt grozave, fantastice, superbe, emoţionante şi tot ce vreţi voi sa fie.
    "Căderea uriaşilor" mi-a atras în primul rând atenţia datorita autorului, apoi a frumoasei coperte şi apoi a descrierii. E absolut minunată din toate punctele de vedere şi chiar dacă am citit doar o mica bucăţică din ea sunt sigură că o să-mi placă până la final. 
    Pentru cele o suta de cuvinte o sa va las o poză pentru că e destul de greu sa transcriu ceva din această carte, ar trebui să o ţin cu o mână şi cu cealaltă să tastez şi nu e chiar ok ;))

Recunosc, primele cuvinte nu sunt chiar captivante, adevărata poveste începe cu 10 pagini mai târziu şi e awesome şi evoluează foarte frumos, aşa că vă las şi cu un citat care mi-a atras atenţia ^_^

- Eşti absolut fermecătoare, rosti el pe un ton scăzut, apoi o sărută din nou.
De aceasta data ea îl împinse la o parte.
- Înălţimea voastră, ce faceţi? spuse pe un ton şocat, în şoaptă.
- Nu ştiu
- Dar ce va trece prin minte?
- Nimic.
Ea îi privi vrăjită chipul sculptat. Ochii lui verzi o scrutau cu intensitate, de parca ar fi încercat să-i citească gândurile. Îşi dădu seama ca îl adoră. Deodată fu năpădită de entuziasm şi de dorinţa.
- Nu ma pot abţine, zise el.
Ea ofta fericită.
- Atunci sărută-mă din nou, îi spuse. 

5 lucruri care îmi plac sâmbăta #2

Am revenit cu o nouă postare de sâmbătă, cu alte idei despre cum vă puteţi petrece această zi sau oricare altă zi mai monotonă. Pentu mine aceste idei funcţionează foarte bine şi combinate mă scot instant din monotonie, lene, plictiseală sau orice altă stare asemănătoare. Eu una abia am aşteptam ziua asta de sâmbătă pentru că mai mulţi bloggeri s-au arătat încântaţi de idee şi abia aştept să văd ideile lor. Până atunci vă las cu ideile mele ^_^

1. O să încep cu această inimioară drăguţă realizată din poze. Peretele meu era foarte alb şi foarte gol şi m-am hotărât să acopăr o parte din el cu ceva şi cum nu sunt o mare fană a posterelor, am ales să îl umplu cu poze. Iniţial le-am pus dezordonat şi împraştiat, dar nu arătau deloc drăguţ şi am sfârşit prin a forma această inimioară. Peretele meu tot e mare şi alb, dar măcar acum am ceva cute în mijlocul lui. Vă place cum a ieşit? Eu sunt foarte încântată.

2. Mandale. Mi-am amintit de aceste frumoase desene din postarea Gabrielei  şi m-am hotărât să mai fac şi eu câteva.

• Mandala din stânga este (sau ar trebui să fie) un fel de nucleu, creierul unei persoane. Am facut un contur al unui profil şi mandala pe post de creier care se extinde şi creşte şi chestii, nu ştiu cât mi-a ieşit, dar eu zic că arată destul de ok.
• Mandala din mijloc e genul de mandală clasică, astea îmi plac cel mai mult. Oare ar arăta fain pe un perete?
• Ultima mandală e un fel de fail, am încercat sa o fac in culorile curcubeului în sfere diferite şi nu mi-a ieşit mai deloc, trebuie să mai exersez :D

3. Cititul. Data trecută v-am prezentat o carte, dar de această dată vă prezint benzi desenate. Cea de sus e o manga şi se numeşte Black Bird, am descoperit-o recent, pe blogul Sarei şi mi s-a parut interesantă, acum o citesc când apuc şi când simt nevoia să mă relaxez puţin. Cea de joc e o poză din banda desenată TFB (Tinereţe fără bătrâneţe), mi-a ajuns ieri şi e foarte draguţă şi interesantă, o adaptare a basmului cu acelaşi nume, numai că totul se întâmplă în viitor. Really cool! Mă gândesc să-mi iau şi Abaţia, am înţeles că e faină ^_^

4. Recensământ. :)) Când se apropie sfârşitul unei luni îmi place să văd ce noi cărţulii am achiziţionat, mi se pare o activitate plăcută şi productivă, mai ales pentru că mai şi rearanjez cărţile cu ocazia asta. În poză am 6 cărţi dintre carte 4 în engleză (yeeey) şi abia aştept să le citesc, momentan am citit doar "Diamantul de la miezul nopţii" (awesome) -recenzie aici

5. Origami. Ştiţi faimoasele lebede făcute din triunghiuri origami?? Acesta este un panda făcut prin aceeaşi tehnică şi a ieşit mega cute. Nu l-am făcut eu, ci o prietenă de-a mea, ca să omoare plictiseala şii pe lângă alungarea plictiselii, la sfârşitul zilei s-a ales şi cu un panda decorativ mega cute făcut de mânuţele ei. Awesome, nu?

Şi acestea au fost ideile mele pentru sâmbăta aceasta, sper să am ce să scriu şi săptămâna viitoare :)) Dacă aveţi şi voi idei m-aş bucura tare mult să le aud, poate mă mai inspir de la voi. Vă doresc o sâmbătă fericită!

Recenzie: Diamantul de la miezul nopții ~ Sarah J. Maas

Nume: „Diamantul de la miezul nopții”
Autor: Sarah J Maas
Anul apariției: 2014
Număr de pagini: 576
Traducător: Cristina Barbu
Notă: 5/5
Descriere: 
Doi bărbaţi o iubesc. O lume întreagă se teme de ea. Dar numai ea poate să salveze lumea. Celaena Sardothien, asasină, este arma cea mai ucigătoare a Regelui din Adarlan. Ea trebuie să-şi câştige libertatea prin sângele duşmanilor ei - dar nu suportă să ucidă pentru rege. Iar cu fiecare moarte pe care Celaena o înscenează, cu fiecare minciună pe care o rosteşte îi pune în pericol pe cei pe care îi iubeşte. Atrasă de cei doi protectori ai ei, un căpitan şi un prinţ, şi luptând împotriva unor forţe întunecate mult mai puternice decât regele însuşi, Celaena trebuie să se hotărască pentru ce să se zbată: libertatea ei, inima ei ori destinul regatului...

Recenzie: Timp de multa vreme pasiunea mea pentru carțile fantasy a fost cam amorțita, până să îmi amintesc de existența acestui volum. Știind ca „Tronul de cleștar” m-a cucerit pur şi simplu, am hotărât să îmi iau această carte și să-i dau genului fantasy încă o șansă și aceasta s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în materie de cărți.

Am savurat „Diamantul de la miezul nopții” cu fiecare pagină citită, fiind o lectură încântătoare, plină de mister, suspans, adrenalină și acțiune, dar și romantism în stilul specific Celaenei. Fiecare pagină a fost un deliciu și vă spun că se merită citită.

Un lucru pe care l-am observat imediat în acest volum şi m-a încântat peste măsură este faptul că în acest volum sunt amintite și întâmplări petrecute în volumul anterior, acest lucru ajutându-mă enorm de mult să-mi amintesc ce s-a mai întâmplat în „Tronul de cleștar” și să fac o conexiune între cele două volume, pentru mine acțiune primului volum fiind foarte vagă din cauza faptului că am citit-o acum mai mult timp.

După competiția ce a avut loc în primul volum între marii asasini ai regatului, Celaena Sardothien ajunge Campionul regelui si odată cu acest titlu devine marele as din mânecă al acestuia, campiona trebuind să omoare orice nesupus al regelui. „Înainte era moartea. Acum e de neoprit”.

-Dacă intri arătând de parcă ai vrea sa înjunghii pe cineva, spuse Celaena încet, lipindu-şi cotul de al lui, atunci sigur vor şti că ceva nu este în regulă. Şi, din nou, nu îi spune lui nimic. Lasă vorbitul şi farmecul pe seama mea. 

Chaol ridica din sprâncene.

-Deci eu sunt aici doar de decor.

-Zi mersi că te consider un accesoriu potrivit.

În acest volum descoperim o alta latură a asasinei, în „Tronul de cleștar” Sarah J. Maas insistând mai mult pe laturile ei feminine, umane. Atunci am făcut cunoștință cu o tânără

pasionată de lectură, pentru care cunoașterea înseamnă putere, chiar dacă ea este cunoscută pentru abilitățile sale în luptă. Am cunoscut o Celaena înnebunita după mâncare și torturi din ciocolată, după rochii extravagante și pălării frumoase, am cunoscut partea mai feminină a asasinei, astfel nici nu am avut habar ce vom întâlni în al doilea volum. În „Diamantul de la miezul nopții” Celaena, mai presus de femeia din ea, este o asasină în adevăratul sens al cuvântului. Tânăra protagonistă devine o adevărata spintecătoare, brutală şi nemiloasă, omorându-i pe toţi cei care-i stau în cale, mai ales dacă în joc se află viaţa unei persoane iubite. Cele doua feţe ale asasinei devin din ce în ce mai interesante pe parcursul lecturii pentru că la fiecare pas avem parte de noi intrigi ce reprezintă o adevărată provocare pentru Celaena. 

Ca să scape de moarte, devenise moartea.

De-a lungul acestui roman am observat că pe lângă construcţia detaliată a personajului principal, avem parte şi de personaje secundare detaliate foarte amănunţit, fiind complexe şi interesante. Astfel de personaje sunt prinţul Dorian şi comandantul gărzii regale, Chaol, care reprezintă un adevărat sprijin pentru asasina, dar şi o piedică în îndeplinirea scopului ei, cei trei fiind implicaţi într-un triunghi amoros. Alte personaje secundare bine detaliate şi cu un rol importan sunt prinţesa Nehemia, singura prietena a Celaenei de la palat şi singura persoana care o înţelege şi vrea să o ajute pe asasina. De partea opusa îl avem pe Acrher, care îl loc să o ajute, îi pune piedică la orice pas. 

După cum spuneam, avem parte şi de un triunghi amoros, însă nu este acel gen de triunghi exasperant care te face să izbeşti cartea de toţi pereţii, ba din contră, Sarah reuşeşte să contureze această relaţie dintre personaje într-un stil armonios şi natural. Dacă în volumul trecut am avut parte de cuplul Celaen şi Dorian, de această dată Chaol este fericitul norocos, spre marea mea bucruie, iar Dorian nu intervine in relaţia lor, lăsând lucrurile sa curgă de la sine (good job, Dorian).

-Te conduc în camera ta. 

Ea ridică privirea. 

- Credeam că acum nu mai este nevoie să fiu escortată peste tot. 

-Nu e nevoie, spuse el, îndreptându-se spre uşă. Dar este ceea ce obişnuiesc să facă prietenii. 

-L-ai conduce pe Dorian în camera lui? Celaena îşi flutură genele, mergând spre uşă în timp ce el o deschise pentru ea. Sau este un privilegiu de care beneficiază doar prietenele tale domniţe?îl tachină ea. 

-Dacă aş avea prietene domniţe, cu siguranţă aş extinde oferta. Dar nu sunt sigur dacă tu te încadrezi la domniţe, totuţi.

Singurul posibil minus al acestei cărţi este numarul mai mare de personaje, dar este un detaliu mult prea neînsemnat, aşa că eu va zic să puneţi mâna pe carte şi să o citiţi imediat. Nu veţi fi dezamăgiţi! Happy reading!

Leapsa: Jocurile copilariri

Am primit aceasta leapsa de la Diana (Dreams have wings). Multumesc mult, Diana! Sii e o leapsa putin mai ciudatica si mai copilaroasa, dar este foarte simpatica ^_^ Enjoy!

1. Un vis mare, mare?
Hmm, visul meu mare mare pe plan profesional este sa devin medic, iar pe plan personal este sa am o crescatorie de catei impreuna cu prietena mea cea mai buna :))

2. De ce scrii?
Pentru ca imi place, chiar imi place, dar nu acel gen de scris rapid de la dictarea profesorilor. Imi place sa scriu in legea mea, in ritmul pe care-l vreau eu si bazaconile pe care le vreau eu. Nu am un scris de mana prea dragut, dar sper ca o sa-l redresez cu timpul.

3. Ce faci cand ploua?
Daca ploua si eu sunt in casa imi place sa citesc, sa dorm sau sa ma uit la un film, iar daca sunt afara imi place sa stau putin afara, dupa care sa fug repede-repede in casa, la caldut <3

4. Cel mai amuzant film vazut?
Hmmm, nu prea ma uit la comedii, dar Academia vampirilor a fost unul dintre cele mai nereusite filme, atat de nereusit incat a ajuns o parodie...

5. Daca n-ai fi fost om, ce ti-ai fi dorit sa fii ?
Zana? Caine? Lup? :)) Ceva pe acolo :))

6. Cea mai faina zi pe care ai avut-o?
Cred ca am avut multe zile dragute si frumoase si nu pot alege una singura, dar pot alege 10 zile din aceasta vara pentru ca timp de 10 zile am fost la o universitate de vara (SummerIS) si a fost una dintre cele mai faine experiente ever, abia astept sa mai merg.

7. Melodia pe care o asculti exagerat de mult zilele astea ?

8. De ce iti e cel mai frica?
Paianjeni.

9. Viata pentru tine intr-un cuvant?

Fericiree ^_^

10. De ce te uiti la filme ?

Pentru ca sunt frumoase si chiar ai ce invata din ele (cel putin din unele).

Nu nominalizez pe nimeni pentru acest tag, dar daca va place puteti sa-l preluati oricand doriti si sa-mi lasati link ca sa vad si eu raspunsurile voastre ^_^

Recenzie: Experiment (Divergent #3) ~ Veronica Roth

Nume: Experimet
Nume serie: Divergent
Autor: Veronica Roth
Editura: Leda
Numar de pagini: 481
Descriere:
Societatea impartita pe factiuni in care Tris Prior credea candva a fost distrusa – spulberata de violenta, conflicte si tradari. Astfel ca atunci cand i se ofera sansa de a explora lumea dincolo de limitele cunoscute, Tris este pregatita. Poate ca, in afara orasului, ea si Tobias vor putea duce o viata noua, lipsita de minciuni, loialitati puse sub semnul intrebarii si amintiri dureroase.
Insa noua realitate a lui Tris e si mai periculoasa decat cea pe care a lasat-o in urma. Vechile descoperiri devin imediat de neinteles. Adevarurile noi si explozive schimba inimile celor pe care ea ii iubeste. Si, o data in plus, Tris trebuie sa lupte pentru a intelege complexitatea naturii umane – si pe ea insasi –, fiind in acelasi timp nevoita sa faca fata unor alegeri imposibile despre curaj, loialitate, sacrificiu si iubire.
Narat dintr-o perspectiva duala captivanta, Experiment conduce seria Divergent catre un final tulburator, dezvaluind secretele lumii distopice care a captivat milioane de cititori.

Recenzie: Fascinant, captivant si dinamic, volumul trei al seriei Divergent s-a ridicat deasupra asteptarilor si temerilor mele, initial pornit lecturarea cu un singur gand si anume ca nu-mi va placea absolut deloc si totusi am citit-o pentru ca nu voiam sa las aceasta serie neterminata, stiind cat de drag mi-a fost primul volum si poate nu se ridica la nivelul lui, asa cum nici Insurgent nu a facut-o, dar lasand comparatiile la o parte, s-a meritat.
   "Experiment" de Veronica Roth a fost o lectura usoara, atat din punct de vedere al scrisului, cat si al actiunii care a fost plina de dinamism. In acest volum cred ca gasim cele mai multe acte de razvratire impotriva a tot ceea ce inseamna guvern si stapanire superioara, dar si acte de eroism. A fost un volum plin de situatii limita, din care personajele au iesit derutate, cu o multime de intrebari, dar si cu o noua dorinta de a-si salva prietenii. 

   Tris se schimba mult pe  parcursul acestui volum, realizeaza ceea ce este important pentru ea si pentru cei din jur si aplica un foarte bun sfat primit de la mama ei. In "Experiment" nu mai intalnim aceeasi fata prostuta si gata sa riste fara a lua in calcul toate posibilitatile posibile, dar si daca situatia merita sacrificiul ei. Tris se schimba si cumva ramane acceasi, este inca incapatanata si dornica de aventura. In ceea ce-l priveste pe Tobias trebuie sa spun ca in acest volum il gasim plin de indoiala, o indoiala care o puteam observa vag la ele si in volumele anterioare, dar acum iese la suprafata si il macina brutal, facandu-l sa ia decizii nesabuite, lucru care va avea sa zdruncine relatia celor doi pentru o scurta perioada de timp si aici iese la iveala maturitatea de care dau dovada personajele si observam usor cat s-au schimbat fata de primul volum.

Imediat după moartea mamei, m-am ţinut strâns de Divergenţa mea, de parcă ar fi fost un colac de salvare. Aveam nevoie de acel cuvânt pentru a-mi spune cine eram când în jurul meu totul se prăbuşea. Dar acum mă întreb dacă îmi mai trebuie, dacă noi vom mai avea vreodată cu adevărat nevoie de aceste cuvinte. „Neînfricat”, „Erudit”, „Divergent”, „Loial”, sau dacă putem să fim doar prieteni sau iubiţi sau fraţi, definiţi de alegerile pe care le facem şi de iubirea şi loialitatea care ne leagă.

    Cat despre relatia celor doi...avem parte de mult mai putine contacte intre ei, accentul punandu-se pe trairi interioare la nivel de individ si nu de cuplu, insa momentele de care avem parte sunt intense si uneori tensionate. Aceste momente vin ca o pauza la toata actiunea de care avem parte si sunt binevenite, "aerisindu-ne" cate putin. Faptul ca s-a pus accent pe fiecare in parte mi-a placut foarte mult pentru ca am avut ocazia sa-i inteleg mai bine si sa-mi dau seama ce i-a determinat sa ia unele decizii. De asemeni am putut sa vad foarte clar schimbarile si diferentele fata de primul volum la nivel de individ.
   In concluzie, acest volum mult mediatizat si criticat nu a fost de speriat, ba chiar a fost o lectura placuta si usoara si m-am bucurat enorm pentru ca am avut ocazia sa inchei aceasta serie. Mie personal, acest ultim volum mi s-a parut mai bun din punct de vedere al constructiei si al actiunii decat Insurgent, ceea ce este un plus, zic eu.

Va urez lectura placuta in continuare!

5 lucruri care imi plac sambata #1

Am vazut acest timp de postare pe blogul Gabrielei si mi s-a parut foarte interesanta, asa ca in aceasta saptamana m-am hotarat sa o incep si eu, sper sa va placa si sa va dea idei pentru sambetele in care nu o sa aveti prea multe de facut. Enjoy! ^_^

1. Astazi m-am apucat de Diamantul de la miezul noptii, volumul doi din seria Tronul de clestar si sunt foarte entuziasmata cu privire la aceasta carte, abia asteptam sa mi-o cumpar si sa o citesc. Cred ca o sa fug direct la ea dupa ce termin aceasta postare ^_^

2. Shopping! <3 *poza e ciudata pentru ca nu prea stiu sa editez* Am fost astazi la shopping si mi-am luat aceasta rochita mega draguta de care sunt mega incantata. O voi purta la un eveniment luna umatoare si parca nici nu mai am rabdare ^_^ Dar mergeti la shopping chiar daca nu va luati nimic sau nu aveti nimic planuit, e relaxant si distractiv.

3. Proiecte DIY. Acest caiet nu l-am facut astazi, dar mi se pare o activitate super pentru o zi de sambata. Eu il ador pur si simplu si sunt super incantata de el. O sa mai fac cat mai curand, daar inainte de asta voi face si un tutorial pe blog pentru cei interesati. Ce spuneti? E o idee buna?

4. Am descoperit un nou serial, si anume Zero Hour, care este foarte interesant, nu prea va pot spune despre ce e vorba pentru ca abia l-am inceput, dar din cate am inteles, in anul 1938 s-au ales 12 noi apostoli care au fost omorati sau something...si dupa ne este prezentat prezentul si e foarte foarte smecher, m-a captivat.

5. Mi-am comandat doua benzi desenate!! M-am gandit ca sunt distractiv de citit si interesante si cool. Cum mi-a venit ideea? Eram in saptamana cu maratonul si am vazut un filmulet legat de read-a-thonuri si se pare ca benzile desenate sunt perfecte pentru asa ceva. Iar acum voi avea si eu in biblioteca!! Abia astept sa vina comanda.

Acestea fiind spuse, va invit si pe voi sa faceti aceasta postare pe blogurile voastre si voi face si un grup pe facebook unde ne vom putea lasa linkuri catre postarile noastre si vom putea impartasi noi idei si noi proiecte de realizat sambata!

Leapsa cinefila

Nu am mai complatat de mult o leapsa si parca imi era dor. asa ca ii multumesc Dianei de pe Dreams have wings pentru aceasta ocazie. *huuugs*

1) Care a fost ultimul film vazut si ce impresie ti-a lasat?

Hmm, nu am o lista cu filme vizionate, asa ca imi e destul de greu sa tin minte ce am vazut, dar am impresia ca Kingsman: The Secret Service e ultimul vizionat :D si mi-a lasat o impresia chiar placuta. Era 2 noaptea cred cand l-am terminat si eu ma prapadeam de ras. A fost fain, numai bun pentru destindere.

2) Ce carte ai vrea sa fie adaptata intr-un film?

Majoritatea au deja filmee, daar as spune Delirium  de Lauren Oliver sau Alegerea de Kiera Cass pentru ca sunt distopii care cred ca vor avea un decor dragut si povestea faina, chiar daca usor  cliseica (mai ales la Alegerea). Si eram sa uit de Shatter me!!! neaparat un film dupa cartea asta! *malove*

3) Daca ai putea fi un personaj dintr-un film regizat de Tim Burton, care ai fi si de ce?

*googlesearch* ...Am vazut doar Corpse Bride :)) Si l-as alege peeeeee *pampam* Victor Van Dort :)) de ce? spimplu: pentru ca Johnny Depp <3

4) Care este actorul/actrita preferat/a?

Sunt muulti, nu pot alege, nunu, la actori ar fi Leonardo DiCaprio, Johnny Depp, Dylan O'Brien, Channing Tatum, Morgan Freeman, etc etc *adica nu imi mai vine nimeni in minte* si la actrite: Blake Lively, Emma Watson, Keira Knightley sii Jennifer Lawrence ^_^ they rock my world

5) Pe platourile carui film ti-ar placea sa-ti gasesti adevarata iubire?

Mmm asta e o intrebare dificila...what about Pride & Prejudice? :D

6) Daca ai putea alege intre a fi dublura actorului/actritei preferat/e si a juca perechea lui/ei care moare in primele 5 minute, ce ai alege?

Ce e cu intrebarea asta?? Chiar trebuie sa aleg?? *eocruzime* *sadface* off, o sa aleg sa fiu perechea lui pentru ca dublurile sunt dubluri si meh..poate se indragosteste de mine in alea 5 minute <3

7) Care este super-eroul preferat?

Catwoman? :)) *glumesc* in principiu nu am un super-erou preferat si nici nu-i cunosc prea bine, daaar what about Robin din Titanii? 

8) Ce film iti trece prin minte daca spun dragoste+comedie+happy-end? Dar horror+drama?

Cred ca What if :-?? a fost un film foarte simpatic, nu cine stie ce, dar simpatic. Iar la filme horror nu prea ma uit, am vazut doar Evil Dead si a fost awesome!!!!! ps o tipa este violata de un copac

9) Il intalnesti pe Leonardo DiCaprio, iar primul lucru pe care i-l spui este...

"Wait a sec" apoi lesin si imi revin dupa o secunda :)))) 

10) Recomanda-ne cateva filme bune care ti-au placut la nebunie :)

pff what about Testament of Youth, Woman in gold, Before sunrise/sunset/midnight, Fury, Ciberbully, The Pianist, The Shawshank Redempiton (asta trebuie vazut neaparat!!)

*va las cu adorabiliciosii*

Intrebarile mele sunt:
1)Care este filmul care te-a lasat cu o impresie foarte buna (blowmind)?

2)Actorul/actirita cu care ai vazut cele mai multe filme?

3)Serialul preferat?

4)Un film pe care il astepti cu nerabdare sa apara?

5)Care este cea mai buna ecranizare dupa o carte?

6)Cel mai naspa film din istoria filmelor?

7)Preferi sa vezi filmul dupa care sa citesti cartea sau invers?

8)Care este animatia ta preferata si de ce?
9) Cea mai tare replica dintr-un filmcare-ti place.

10)Recomanda-ne cateva filme :)

Dau aceasta leapsa mai departe fetelor de pe Walking on letters, Dianei de pe Equilibristic on words, Sarei de pe Resfeber sii hmm Biancai de pe Boundless Daydreamer

Recenzie: Maestrul si Margareta ~ Mihail Bulgakov

Titlul: Maestrul si Margareta
Autorul: Mihail Bulgakov
Editura: Litera
Numar de pagini: 494
Pareri:
  „Diabolică păpușă rusească, cu numeroase fațete care se îmbină perfect, Maestrul și Margareta nu încetează să-i sfideze și să-i încânte pe critici. […] Deschideți prima păpușă și vă veți trezi cu 2 000 de ani în urmă, din Moscova la Ierusalim.” (Serghei Ermolinski, prefață la prima traducere în limba franceză a romanului, 1968)
  „Bulgakov se alătură tradiției literare celei mai profunde a țării sale, vânei aceleia mesianice pe care o găsim în anumite personaje ale lui Gogol și Dostoievski și în acel «nebun întru Domnul» care este protagonistul aproape inevitabil al oricărei mari melodrame rusești.” (Eugenio Montale, cronică la prima traducere în limba italiană a romanului, 1967)
  „O operă clasică a literaturii secolului al XX-lea.” (The New York Times Book Review)
  „Este romanul meu preferat – cea mai fantastică explozie de imaginație, nebunie, satiră, umor și căldură omenească.” (Daniel Radcliffe, protagonistul seriei Harry Potter)

Recenzie: O lectura complexa si fascinanta, "Maestrul si Margareta" este genul de roman la care te gandesti multi timp dupa ce ai inchis cartea. 

O sa incep prin a spune ca acest roman nu este asa cum spun multi,si anume greoi si de neinteles, ba din contra, acest roman se parcurge destul de usor ca scriitura, desi ai nevoie de putin timp de asimilare a informatiilor, mai ales in prima parte a romanului, unde actiunea este putin mai incalcita si ulterior putin derutanta. Si, de asemeni, romanul lui Bulgakov nu este de neinteles. Dupa cum spuneam prima parte este putin mai dificila, dar cu rabdare, cand veti ajunge le partea a doua veti fi "luminati" si restul lecturii va merge lin.

Nu pot vorbi despre acest roman prea mult fara a va da spoilere deoarece Bulgakov, spre deosebire de alti autori ce plictisesc prin detalii, incepe sa vorbeasca despre tema romanului chiar din primele pagini, lasandu-ne foarte putin timp la dispozitie pentru acomodare, lucru care pe mine m-a "propulsat" spre lecturarea mai rapida si plina de interes a romanului si pot spune ca cele 494 de pagini nu mi-au adus nicio piedica in aceasta privinta. 

Şi ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi existat răul, şi cum ar fi arătat pământul văduvit de umbre? Căci umbrele vin de la lucruri şi oameni.

Spre deosebire de alte romane clasice, "Maestrul si Margareta" m-a surprins prin lipsa paragrafelor lungi de descriere plictisitoare, care sunt marea mea boala. Citesc destul de

putine carti clasice tocmai din aceasta cauza si am fost foarte surprinsa sa vad existenta acestui roman "minune", astfel ca mi-a intrat imediat in gratii. Teoria mea legata de "minune" este ca din cauza faptului ca Bulgakov si-a ars initial manuscrisul si a trebuit sa rescrie din memorie intregul roman, avem aceste pasaje descriptive lipsa sau prea putin accentuate. Dupa ce am aflat cate ceva despre autor mi-a fost ceva mai usor sa inteleg anumite lucruri din povestire, lucru pe care l-am gasit fascinant, asa ca va recomand ca inainte de lectura sau dupa, cum doriti, sa cititi cate ceva despre autor. Se merita!

Alt lucru pe care l-am gasit interesant in acest roman este alternarea dintre doua planuri, Moscova din 1930 si Ierusalimul lui Iisus si a lui Pilat din Pont, doua planuri aparent fara nicio legatura, dar din nou, in a doua parte a romanului veti descoperi frumoasa legatura dintre cele doua, asa ca nu va pierdeti rabdarea, caci cu Bulgakov lucrurile bune vin la sfarsit.

– Dostoievski a murit, spuse cetăţeanca, dar parcă nu prea sigură pe ea.
– Protestez ! strigă cu înflăcărare Behemoth. Dostoievski e nemuritor !

Dupa cum ati observat din cele spune de mine, sau poate chiar din carte, daca ati citit romanul, prima si a doua parte difera destul de mult ca si constructie. Prima parte a romanului este menita sa-ti ofere cat mai multa informatie, astfel incat sa ai  mie de intrebari si sa ajungi in cea de-a doua parte derutat si "flamand" dupa descalcirea itelor, astfel ce-a dea doua parte este construita mai lejer si ne aduce plusuri de informatii care ne ajuta la descalcirea primei parti. Poate vi se pare complicat ce spun, dar nu e pentru ca totul se intampla involuntar, tu citesti, iar creierul tau asimileaza si leaga informatia.

Pentru ca mai mult de atat nu va pot spune fara a va da spoilere nedorite, va recomand sa cititi cartea si promit ca nu o sa va para rau, va fi un plus mare la lista voastra de lectura si poate peste ani va veti mandri cu asta, eu sunt sigura ca asa voi face. Si ca un sfat pentru voi, daca de multe ori sunteti descurajati de numarul mare de personaje, va recomand sa luati o foaie si un pix si notati-le, dupa asta totul va fi simplu si usor.

Lectura placuta in continuare si astept sa vad ce mai cititi voi zilele astea! 

Summer read-a-thon ~ wrap-up

Dupa cum v-am spus intr-o postare anterioara, aceasta a fost lista mea de lectura, dar nu am reusit sa o duc pana la capat, din pacate. Totusi, sunt multumita cu ce am reusit sa citesc, pentru ca am ajuns la concluzia ca am fost putin cam prea indrazneata sa-mi pun pe lista doua carti clasice de cate 500 de pagini fiecare, drept urmare nici nu am apucat sa le citesc pe amandoua :D

Day 1: 77 de pagini citite. Am inceput un pic cam lenasa, un pic cam fara chef "Maestrul si Margareta" si am fost surprinsa sa o descopar chiar interesanta
Day 2: 171 de pagini citite. Am continuat cartea si am reusit sa citesc putin mai mult decat in ziua precedenta, desi nu cat mi-as fi dorit sa citesc.
Day 3: 148 de pagini citite tot din aceasta carte clasica. As fi vrut sa o termin, insa am fost lenesa, iar spre seara imi era deja prea somn. *clar, mi-am pierdut antrenamentul*
Day 4: 100 de pagini citite. Am reusit sa termin cartea cu succes si am fost foarte incantata, atat de incantata, incat nu am mai citit nimic toata ziua *shame on me*. Urmeaza si o recenzie pozitiva!!
Day 5: 43 de pagini citite. Dap, numai 43 de pagini. De ce? Pentru ca am inceput "Albastru nemargini, aproape transparent" si nu mi-a placut absolut deloc...Am incercat sa salvez ziua si sa caut altceva de citit, dar celelalte doua carti din lista nu ma atrageau si parca nici nu mai aveam nimic

"atragator" in biblioteca, asa ca am ramas numai cu 43 de pagini.

Day 6: 0 pagini citite. M-a suparat atat de tare ziua anterioara incat nu am vrut sa citesc nimic, am spus ca e zi pentru eliberarea emotiilor negative.
Day 7: 292 de pagini citite. Ca la final de maraton, am bagat putina viteza, mi-am luat inima in dinti si am terminat "Albastru nemarginit, aproape transparent" si am inceput "Experiment" de Veronica Roth, o carte care initial nu era pe lista, dar mi s-a parut o carte ce se potrivea pe starea mea spirituala de dupa dezamagirea cu cartea lui Ryu Murakami.

Si asta a fost tot, ne revedem la urmatorul maraton si sper sa fim in numar cat mai mare. Pana atunci va urez lectura placuta in continuare!

100 de ani...si nu-i destul

   Deschid ochii pentru o fractiune de secunda si-i inchid tematoare cat pot de repede inapoi "nu cred, nu cred, nu cred" e mantra pe care mi-o spun in gand in timp ce-mi tin ochii strans inchisi si fiecare muschi din corp incordat. As vrea sa cred ca e un vis, poate e un vis, dar nu, nu e, ma simt cat se poate de vie si-mi aud inima bubuindu-mi in urechi si sangele curgandu-mi prin vene, nu poate fi un vis, e mult prea clar totul pentru a fi un vis. Respir adanc si deschid ochii din nou, iar de aceasta data ii tin deschisi. Stiu unde ma aflu, dar mi-as dori sa nu stiu sau mai bine spus, mi-as dori sa nu trebuiasa sa stiu.
   -Of, Dashner...ce-ai facut? blestem in gand ziua in care am pus mana pe cartile lui, acum trilogia aia frumoasa, superba, captivanta, plina de aventuri si emotii nu mai reprezinta doar un nume, acum asa ma simt, asa sunt...captiva-n labirint...
   Imi iau un moment pentru a-l venera pe James Dashner si pe frumoasele lui carti pentru ultima oara. Imi pare rau ca acesta este sfarsitul bunei noastre relatii de pana acum si-mi pare rau ca nu o sa ma mai gandesc niciodata la el ca la omul care mi-a pus in mana cele mai frumoase carti, ci la omul care m-a pus in cel mai mare pericol.
   -Of, James. De ce eu? in momentul in care rostesc aceste cuvinte sunt surprinsa sa observ un nou sentiment incoltind in inima mea, ma simt oarecum speciala, dintre toti oamenii, dintre toti cititorii, pe mine m-a ales...

   -Oh, dar pentru ce sa fiu aleasa? si sentimentul dispare brusc, lasandu-mi un gol in inima acolo unde incoltise si-mi iau ramas bun "Adio, James, adio, Thomas!....adio, Captiv in labirint!"
   Urmatoarea ora mi-o petrec incercand sa ies din acest labirind infernal, mi-o petrec blestemand fiecare fir de iarba si fiecare nou zid de care dau. Am ajuns la capatul rabdarii si ma trantesc jos, in locul in care eram. In acel moment ar fi putut veni chiar si cel mai infiorator monstru din lume la mine si nu mi-ar mai fi pasat, poate i-as fi spun in sila "Fa ce vrei cu mine si lasa-ma"...nu, oare ce vorbesc? Of, pana si ratiunea-mi este zdruncinata...normal ca as fugi mancand pamantul din calea lui si drept dovada un gandac se urca pe mine si incep sa fug de nebuna, speriata de moarte de o biata fiinta minuscula. Si realizez. Realitatea ma izbeste brutal in fata  si raman panicata pe loc, in fuga mea nebuna m-am ratacit de tot...daca inainte aveam o vaga idee pe unde am fost si pe unde trebuie sa merg, acum nu mai stiu nimic, sunt ca un orb si-l blestem inca o data pe Dashner...
   Ma panichez si simt o durere acuta in piept, imi vine sa plang si ma ustura ochii din cauza incercarilor mele de a nu ma lasa prada lacrimilor. Inchid ochii si-mi imaginez un camp verde cu flori, ma linisteste si ma simt mai bine. Aproape ma astept sa ma aflu pe acel camp verde cand deschid ochii, dar stiu ca e imposibil si drept dovada, cand ii deschid ma aflu tot in labirint, dar nu am timp sa meditez asupra acestui lucru pentru ca aud in departare niste sunete ciudate, par a fi niste sunete provocate de doua sabii si ma gandesc ca acolo unde sunt trebuie sa fie si oameni care sa le manuiasca si merg in directia de unde vine sunetul.
   Cu cat ma apropii mai mult, cu atat sunt mai fascinata, inima imi bate cu putere si imi simt corpul ca pus in priza, eman energie simt asta, simt un soi de viata-n mine pe care nu l-am mai simtit niciodata pana atunic, e fascinant ce se intampla cu propriul meu trup si mai fascinant de atat e ceea ce vad cand fac coltul...Sunt intradevar doi oameni dar sunt imbracati ciudat, ca in evul mediu poate, nu-mi dau seama foarte bine, dar nu par sa ma observe nici macar cand ii salut sau cand ajung la un metru de ei. Ma indepartez si cercetez imprejurimile in cautarea unei alte persoane, cand deodata cineva mi se adreseaza:
   -Ei nu te pot vedea, dar spune-mi mie ce doresti si poate te ajut. se uita la mine rabdator, asteptand sa-i spun ce doresc si ma hotarasc sa ma incredere in el, e un batranel mai rotofei cu barba lunga si alba si o basma ciudata pe cap...
   -De ce nu ma pot vedea? sunt chiar eu surprinsa de intrebarea mea, tot ce vreau sa stiu e cum sa ies de aici, nu sa pun intrebari neimportante si dubioase...
   -Sunt caractere fictionale, normal ca nu te vad, ei stiu si vad numai ce vreau eu ca ei sa stie, nu e logic? Credeam ca toata lumea stie deja asta..
   Sunt derutata, ce vrea sa spuna cu aceste cuvinte, ce sa fie logic si evident, nu inteleg. Imi deschid gura sa cer lamuriri cand il imi spune pe fuga:
   -Imi pare rau, domnisoara, trebuie sa plec, s-a terminat capitolul. Ne vedem cand il scriu pe urmatorul! Mi-a parut bine de cunostinta, eu sunt George R.R. Martin.

   Si cu aceste cuvinte dispare si el si cele doua asa zise caractere. Eu am ramas singura in mijlocul campiei, cu gura cascata, nemaifiind atat de sigura daca dorm sau nu. Si apoi ma izbeste un gand: am stat langa George R.R. Martin!!! omg, as fi putut fi moarta pana acum!! aproape lesin la acest gand, Martin este unul dintre cei mai cunoscuti autori si eu nu am putut fi in stare sa-l recunosc...ce fel de cititoare sunt eu? Ma invart, cercetand din nou imprejurarile, in cautarea frumosului John Snow, dar nu e de gasit si ma bosumflu la gandul ca mi-am ratat aceasta sansa.
   Ma reintorc in labirint si intru pe urmatorul culoar care ma duce la un alt camp deschis si acolo vad niste copii care arunca cu oua intr-o casa in mijlocul zilei...am un deja-vu, am un deja-vu sii am o revelatie.
   -Sub aceeasi stea! strig in gura mare, fericita ca mi-am amintit din ce carte e secventa, personajele sunt atat de diferite fata de cele din film...par mai naturale, imi spun in gand.
   -Ai citit cartea? ma intreaba o voce de barbat si ma intorc sa vad sursa vocii. E...e... e chiar John Green in persoana....eu....nu cred. John se uita la mine si incepe sa rada, imi da un pahar cu apa si ma pune sa stau jos. Nu sunt in stare sa spun nimic si nu-mi vine sa cred ca am o asemenea ocazie, "Multumesc, James" imi spun acum in gand "Multumesc".
   -Eu nu mai pot sa raman, imi zice, in urmatoarele minute trebuie sa o omor pe Alaska si trebuie sa fiu acolo cand se dezlantuie haosul. Mi-a parut bine sa te cunosc, cititorule. si dispare, asa, puuf, pur si simplu.
   Nu-mi vine sa-mi cred ochilor, dar deja sunt convinsa ca nu visez, ca asta chiar mi se intampla. Stai! A spus cumva ca o omoara pe Alaska??? Nuuu!! Abia am inceput sa citesc cartea si imi placea de ea si acum o sa moara?? "Sadic ca intotdeauna, totusi o placere sa te citesc, John" vorbesc iarasi singura si plec din nou spre labirint.
   In fata urmatorului culoar stau si ma gandesc daca sa intru sau nu, simt o vibratie ciudata venind de acolo, dar intru oricum si sunt surprinsa sa-l vad pe Alexandru Voicescu, in persoana, chiar el si nu-mi dau seama care e personajul si care e autorul pentru ca e divizat in doi indivizi identici, unul mai intunecat decat celalalt  si imi amintesc de Malad si de drumul spre sine al autorului si imi dau seama ca intrerup mersul lucrurilor, asa ca ies la fel de repede pe cum am intrat. Imi pun mana pe inima si incerc sa-i calmez bataile, sunt in regula.

   Imi iau inima in dinti si intru pe urmatorul culoar, ultimul si fericirea ma navaleste aproape instantaneu. De aceasta data le am in fata pe Ami Kaufman si Megan Spooner, tes impreuna o panza cu modelul unei contelatii, iese absolut minunat, iti fura ochii. Ma zaresc amandoua si imi fac semn sa ma apropii, sa le ajut la tesut si desi habar nu am cum sa fac asta, in momentul in care pun mana pe panza, incepe sa se teasa singura, intr-un mod armonios. Cele doua autoare imi spun ca se pregatesc pentru un nou volum din serie si sunt atat de entuziasmata sa ajut, nu am mai fost niciodata asa fericita si ii multmesc din nou lui Dashner, acum realizez ca mi-a facut un bine.
   Tot vorbind, le povestesc cum am ajuns acolo, iar ele se uita cu compasiune la mine, sunt tare dragute. si ma indruma spre un castel, mi-au spus ca de acolo pot ajunge din nou acasa, asa ca imi iau la revedere si le urmez indicatiile.
   Kate Morton. Kate Morton. Kate Morton. Sunt intr-un castel creat de Kate Morton, recunosc foarte bine structura si atmosfera si tot, am avut timp sa ma obisnuiesc cu ele, din minunatele ei cati, iar acum inima imi trepideaza de emotie si de incantare. Oh, Kate Morton, nici nu stii de cat timp astept sa te intalnesc...
   Cand intru in castel nimeresc direct in sufragerie, unde toti autorii pe care ii intalnisem mai devreme, plus altii pe care nu am apucat sa ii cunosc, stateau la masa si se infruptau din delicatesele aflate in fata lor. Cu gurile pline ma invita toti fericiti la masa, se pare ca au rar musafiri si se bucura de fiecare data cand unul le nimereste pragul. Dupa cateva minute ma dezghet si incep sa vorbesc cu toti, intr-o maniera familiara, imi sunt toti dragi si nu mi-ar mai veni sa plec.
   -Oh, dar de ce te-ai intristat, draga mea? ma intreaba Kate si nu e nevoie sa-i raspund, cred ca a mai trecut de catev ori prin asta. Sa stii ca te poti intoarce oricand aici, pe Strada fictiunii, noi suntem bucurosi de oaspeti mereu si avem suficienta mancare cat pentru o intreaga armata. Nu te intrista acum, ne vedem si maine, daca vrei. spune Kate si toti incuviinteaza la unison, sunt niste oameni fantastici si iubesc lecturile tuturor!  Si realizez ca as putea petrece chiar si 100 de ani in preajma acestor oameni minunati si nu mi-ar fi de ajuns, dar ma bucur acum , cat inca pot de tot ce ma inconjoara