Orașe de hârtie. 10 motive #8

    Nu am mai postat de mult in această rubrică și mi-am amintit zilele trecute de ea, tot ce trebuia să fac era să găsesc o carte căreia să-i dedic această postare. Am ales „Orașe de hârtie” pentru că am citit-o pe undeva prin februarie și nu i-am facut o recenzie, iar acum nu mai știu foarte bine acțiunea, dar cu siguranță vă pot da 10 motive pentru a o citi.

 1. Margo. O pun pe ea si nu pe Quentin pentru ca tot romanul am avut impresia că de fapt ea e personajul principal și nici nu ma miră de ea. Margo e o fată frumoasă, misterioasă și extravagantă, nu are cum să nu îți placă de ea.
 2. Tipul de scriitură. Probabil sunteți deja obișnuiți cu scriitura lui John Green, dar prefer sa vorbesc despre această carte ca și cum e prima dintre toate cărțile lui pe care o citesc. E un scris lejer, ușor de citit, implicit ușor de înțeles.
 3. Misterul. Această carte este construită in jurul unui mister sau in jurul lui Margo, dar cum Margo însăși este un mister mi se pare corect spus simplu un mister. Totusi nu este accentuat prea tare ca în cărțile polițiste, ci usor și treptat, lăsându-ne timp să ne acomodăm cu situația
 4. Finalul. Nu vreau sa dau spoilere, asa că nu o sa detaliez prea mult, dar pentru mine finalul a fost unul surprinzător şi cel mai bun din toata cartea, dacă nu ar fi fost acest final nu ştiu dacă mi-ar mai fi plăcut la fel de mult.
 5. Dinamismul. Uşor statică pe alocuri, acţiunea e de fapt chiar dinamică, acum căutăm indicii, acum mergem pe o pista greşit, acum realizăm ce se petrece, acum pornim pe pista bună şi tot aşa, e chiar antrenant şi plăcut.
 6. Ecranizarea. Nu ştiu despre voi, dar eu ador să citesc cărti care au ecranizări, ador să mă uit la film şi să incep să zic că asta nu e bine, nici asta, că acolo era aşa şi invers şi nu mai ştiu cum :)) E fun
 7. Calatoria. La un moment dat am fost închisă intr-o maşină cu nişte puşti şi a trebuit sa urmăresc firul povestirii din maşină. John Green nu ne-a plictisit cu descrieri ale peisajelor sau alte chestii de genul, ci ne-a prezentat atmosfera din interiorul maşinii şi stările prin care treceau puştii când realizau ca e posibil sa nu ajungă la timp şi totul putea să se năruie.
 8. Personajele secundare. Deşi aparent inutile, aceste personaje chiar au făcut atmosfera mult mai bună, au fost realiste dar totodată amuzante, eliberaând tensiunea din aer, fără ele cred ca aş fi avut parte de o lectură monotonă.
 9. Dragostea neîmplinită. Şi cred ca tocmai v-am dat un spoiler, nu ştiu ce să zic, dar e un factor chiar important, dacă ar fi fost happy end nu ar mai fi fost aşa grozavă povestea. Oricum cred că v-aţi obişnuit deja cu finalurile lui JG.
 10. Evoluţia personajului principal. Pe parcursul călătoriei Quentin se dezvoltă câte puţin, atât de puţin încât e aproape imperceptibil, dar el renunţă la copilării şi la vise, având în minte un singur scop, găsirea lui Margo şi salvarea ei.Finalul are cel mai mare impact asupra lui, abia atunci vedem cât de schimbat e faţă de început, şi eu as zice ca e o schimbare în bine, se numeşte maturizare.

  Sper ca v-au placut aceste motive si ca v-am convins sa cititi cartea :) Happy reading!