Recenzie: Diamantul de la miezul nopții ~ Sarah J. Maas

Nume: „Diamantul de la miezul nopții”
Autor: Sarah J Maas
Anul apariției: 2014
Număr de pagini: 576
Traducător: Cristina Barbu
Notă: 5/5
Descriere: 
Doi bărbaţi o iubesc. O lume întreagă se teme de ea. Dar numai ea poate să salveze lumea. Celaena Sardothien, asasină, este arma cea mai ucigătoare a Regelui din Adarlan. Ea trebuie să-şi câştige libertatea prin sângele duşmanilor ei - dar nu suportă să ucidă pentru rege. Iar cu fiecare moarte pe care Celaena o înscenează, cu fiecare minciună pe care o rosteşte îi pune în pericol pe cei pe care îi iubeşte. Atrasă de cei doi protectori ai ei, un căpitan şi un prinţ, şi luptând împotriva unor forţe întunecate mult mai puternice decât regele însuşi, Celaena trebuie să se hotărască pentru ce să se zbată: libertatea ei, inima ei ori destinul regatului...

Recenzie: Timp de multa vreme pasiunea mea pentru carțile fantasy a fost cam amorțita, până să îmi amintesc de existența acestui volum. Știind ca „Tronul de cleștar” m-a cucerit pur şi simplu, am hotărât să îmi iau această carte și să-i dau genului fantasy încă o șansă și aceasta s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat în materie de cărți.

Am savurat „Diamantul de la miezul nopții” cu fiecare pagină citită, fiind o lectură încântătoare, plină de mister, suspans, adrenalină și acțiune, dar și romantism în stilul specific Celaenei. Fiecare pagină a fost un deliciu și vă spun că se merită citită.

Un lucru pe care l-am observat imediat în acest volum şi m-a încântat peste măsură este faptul că în acest volum sunt amintite și întâmplări petrecute în volumul anterior, acest lucru ajutându-mă enorm de mult să-mi amintesc ce s-a mai întâmplat în „Tronul de cleștar” și să fac o conexiune între cele două volume, pentru mine acțiune primului volum fiind foarte vagă din cauza faptului că am citit-o acum mai mult timp.

După competiția ce a avut loc în primul volum între marii asasini ai regatului, Celaena Sardothien ajunge Campionul regelui si odată cu acest titlu devine marele as din mânecă al acestuia, campiona trebuind să omoare orice nesupus al regelui. „Înainte era moartea. Acum e de neoprit”.

-Dacă intri arătând de parcă ai vrea sa înjunghii pe cineva, spuse Celaena încet, lipindu-şi cotul de al lui, atunci sigur vor şti că ceva nu este în regulă. Şi, din nou, nu îi spune lui nimic. Lasă vorbitul şi farmecul pe seama mea. 

Chaol ridica din sprâncene.

-Deci eu sunt aici doar de decor.

-Zi mersi că te consider un accesoriu potrivit.

În acest volum descoperim o alta latură a asasinei, în „Tronul de cleștar” Sarah J. Maas insistând mai mult pe laturile ei feminine, umane. Atunci am făcut cunoștință cu o tânără

pasionată de lectură, pentru care cunoașterea înseamnă putere, chiar dacă ea este cunoscută pentru abilitățile sale în luptă. Am cunoscut o Celaena înnebunita după mâncare și torturi din ciocolată, după rochii extravagante și pălării frumoase, am cunoscut partea mai feminină a asasinei, astfel nici nu am avut habar ce vom întâlni în al doilea volum. În „Diamantul de la miezul nopții” Celaena, mai presus de femeia din ea, este o asasină în adevăratul sens al cuvântului. Tânăra protagonistă devine o adevărata spintecătoare, brutală şi nemiloasă, omorându-i pe toţi cei care-i stau în cale, mai ales dacă în joc se află viaţa unei persoane iubite. Cele doua feţe ale asasinei devin din ce în ce mai interesante pe parcursul lecturii pentru că la fiecare pas avem parte de noi intrigi ce reprezintă o adevărată provocare pentru Celaena. 

Ca să scape de moarte, devenise moartea.

De-a lungul acestui roman am observat că pe lângă construcţia detaliată a personajului principal, avem parte şi de personaje secundare detaliate foarte amănunţit, fiind complexe şi interesante. Astfel de personaje sunt prinţul Dorian şi comandantul gărzii regale, Chaol, care reprezintă un adevărat sprijin pentru asasina, dar şi o piedică în îndeplinirea scopului ei, cei trei fiind implicaţi într-un triunghi amoros. Alte personaje secundare bine detaliate şi cu un rol importan sunt prinţesa Nehemia, singura prietena a Celaenei de la palat şi singura persoana care o înţelege şi vrea să o ajute pe asasina. De partea opusa îl avem pe Acrher, care îl loc să o ajute, îi pune piedică la orice pas. 

După cum spuneam, avem parte şi de un triunghi amoros, însă nu este acel gen de triunghi exasperant care te face să izbeşti cartea de toţi pereţii, ba din contră, Sarah reuşeşte să contureze această relaţie dintre personaje într-un stil armonios şi natural. Dacă în volumul trecut am avut parte de cuplul Celaen şi Dorian, de această dată Chaol este fericitul norocos, spre marea mea bucruie, iar Dorian nu intervine in relaţia lor, lăsând lucrurile sa curgă de la sine (good job, Dorian).

-Te conduc în camera ta. 

Ea ridică privirea. 

- Credeam că acum nu mai este nevoie să fiu escortată peste tot. 

-Nu e nevoie, spuse el, îndreptându-se spre uşă. Dar este ceea ce obişnuiesc să facă prietenii. 

-L-ai conduce pe Dorian în camera lui? Celaena îşi flutură genele, mergând spre uşă în timp ce el o deschise pentru ea. Sau este un privilegiu de care beneficiază doar prietenele tale domniţe?îl tachină ea. 

-Dacă aş avea prietene domniţe, cu siguranţă aş extinde oferta. Dar nu sunt sigur dacă tu te încadrezi la domniţe, totuţi.

Singurul posibil minus al acestei cărţi este numarul mai mare de personaje, dar este un detaliu mult prea neînsemnat, aşa că eu va zic să puneţi mâna pe carte şi să o citiţi imediat. Nu veţi fi dezamăgiţi! Happy reading!