Doar ce mi-am amintit de aceasta rubrica si am observat ca aceasta este a treia postare, iar primele doua reprezinte Divegrent si Insurgent. Ei bine da, ati ghicit, aceasta este pentru Allegiant. Sunt atat de multe melodii care mi-am trecut prin minte atunci cand citeam cartea.
Stiu, stiu, v-am exasperat, dar nu va faceti griji, pe 5 noiembrie va fi publicata a treia carte din trilogia Legend, Champion. Va voi innebuni cu aceea :))
Titlu : Allegiant
Seria : Divergent
Autor : Veronica Roth
Numar de pagiini : 544
Editura : Harper Collins Children's Book's
Genuri : Young Adult, Distopie
Tip coperta : -
Obtinuta : Cumparata
Inainte de a-mi incepe recenzia, tin sa anunt ca aceasta va contine si spoilere (atat din primele carti cat si din aceasta). Astfel, voi avea un buton care va ascunde recenzia cu spoilere (din Allegiant), insa cele din primele doua carti nu stiu cat de mult le pot evita. Mai trebuie sa spun ca s-ar putea sa nu fie cea mai buna recenziea mea, pentru ca nici macar nu stiu de unde sa incep.
Recenzia :
Dupa ce filmarea pentru care Tris a fost nevoita sa se lupte si sa minta, a fost difuzata, intrebarile au inceput sa se inmulteasca. Cine este persoana aceea si ce legatura ar putea avea cu Tris? Raspunsul la aceste intrebari este menit sa apara mai tarziu, pentru ca guvernarea factiunilor a luat sfarsit iar Evelyn este acum la conducere, lucrurile nu incep deloc sa se imbunatateasca. Cat de usor i-ar putea fi unei comunitati sa isi schimbe sistemul de guvernare dupa ce generatii intregi acestia au fost obisnuiti sa comunice numai cu oamenii asemenea lor.
Intre toate aceste schimbari, Evelyn incepe sa reaminteasca oamenilor de Jeanine, si astfel se creeaza grupul Allegiantilor, grupul care doreste sa revina la factiuni. Din acest grup fac parte si Tris, Tobias, Christina, Peter, Uriah si Zeke. Iar acest grup urmeaza sa plece in afara orasului pentru a afla cum este cu adevarat viata dupa barierele orasului, asta daca exista cu adevarat viata acolo.
Insa descoperirea nu aduce intotdeauna numai lucruri bune, asa cum nici adevarul nu prevesteste furtuna de sentimente coplesitoare. Grupul acesta urmeaza sa afle ca motivele pentru care au fost aruncati in Chicago si lasati acolo sa traiasca in modul in care au facut-o a fost cu totul altul fata de cel explicat in filmul pus. Si vestile sunt cu atat mai coplesitoare cu cat increderea acordata este pusa la incercare.
Parerea mea :
Incep cu inceputul. De fapt, finalul. Acel final nu poate fi posibil. M-a omorat! Nu credeam ca pana la urma asa se va intampla. Bine, mint. Credeam, doar ca speram ca poate totusi, totusi, voi avea o sansa sa nu mi se franga inima in halul acesta. Cartea asta ma omoara in cel mai ingrozitor mod. Nu doar pentru ca este ultima carte din una din trilogiile mele preferate, ci si pentru modul in care s-a sfarsit.
Majoritatea actiunii este amplasata in afara orasului, unde micul grup afla adevaratele motive pentru care familiile lor, generatiile dinaintea lor au fost puse sa locuiasca in Chicago. Aflam ca a fi Divergent nu este de fapt un lucru rau. A fi Divergent este de fapt un lucru bun, pentru ca asta insemana ca genele lor sunt pure, si nu afectate. Nu voi intra in multe amanunte pe baza acestui subiect, cel putin nu aici unde am spus ca voi incerca sa nu dezvalui foarte multe spoilere.
“She taught me all about real sacrifice. That it should be done from love... That it should be done from necessity, not without exhausting all other options. That it should be done for people who need your strength because they don't have enough of their own.”
Tris afla despre mama ei, despre cine era ea de fapt si cum a ajuns aceasta sa locuiasca impreuna cu tatal ei in Abgenatie.
“We are not people who touch each other carelessly; every point of contact between us feels important, a rush of energy and relief.”
“I think you're still the only person sharp enough to sharpen someone like me.”
Ce pot spune ca mi-a mai placut au fost momentele dintre Tris si Tobias, care mi s-au parut mai putine fata de cele din Insurgent, ceea ce m-a intristat, tinand cont ca *cough* sfarsitul *cough*. Mi-a placut ca relatia lor nu este una care o gasesti in aproape toate cartile. Mi-a placut ca Tris isi spune punctul de vedere atunci cand apare acea scurte gelozie, despre care nu voi vorbi.
Ceea ce nu mi-a placut a fost faptul ca cele doua perspective semanau perfect. Uitam intotdeauna ca un capitol este din perspectiva lui Tobias, si altul din perspectiva lui Tris. Inteleg perfect de ce a trebuit scrisa din doua perspective, insa modul in care au fost scrise nu a diferentiat capitolele, si uneori uitam al cui capitol este.
“I didn't know that idiocy caused people to just start spontaneously bleeding from the nose.”
Au fost si foarte multe momente amuzante, multe replici intre personaje care mai detensionau momentele.
SPOILERE.
Ideea cu Genele Pure si Genele Afectate mi s-a parut o idee buna. Adica trebuia sa existe un motiv pentru care oamenii sunt atat de diferiti, si faptul ca in urma cu mai bine de opt generatii a existat un Razboi al Puritatii (asa cred ca s-ar traduce) care pana la urma a fost cauzat tot de cei cu Genele Pure, m-a facut sa inteleg ca actiunea este amplasata cu mai mult de vreo 60 de ani in viitor.
“I suppose a fire that burns that bright is not meant to last.”
Au murit atat de multe persoane in cartea asta, de unele mi-a parut rau, asa cum au fost Tris si Uriah, iar de altele nici nu m-a interesat. Faptul ca ei doi au murit mi-a stricat toata viziunea asupra cartii. Inainte de a citi Allegiant eram sigura ca imi voi dori la un moment dat sa recitesc trilogia, insa acum nu mai sunt sigura. Pentru ca desi imi dau seama ca moartea lui Tris a fost un final bun pentru carte, tot este dureros sa afli ca personajul tau preferat, unul dintre putinele personaje care sunt cu adevarat puternice si care nu stau si isi plang de mila non-stop.
“Sometimes I still forget to look for the gentler parts of her. For so long all I saw was the strength, standing out like the wiry muscles in her arms or the black ink marking her collarbone with flight.”
Intotdeauna mi-a placut la Tris faptul ca este un personaj puternic, care s-ar sacrifica pentru persoanele iubite, asa cum a facut pentru Caleb. Si intotdeauna mi-a placut ca desi incerca sa para puternica, aceasta avea momentele ei grele, asa cum are orice persoana, dar care incearca sa le ascunda.
“I fell in love with him. But I don't just stay with him by default as if there's no one else available to me. I stay with him because I choose to, every day that I wake up, every day that we fight or lie to each other or disappoint each other. I choose him over and over again, and he chooses me.”
Relatia lor pare atat de reala. Nu este genul care te duce cu gandul la fericiti pana la adanci batraneti. Fiecare are un orogliu, si fiecare este in stare de orice. Nu este genul de dragoste oarba, asa cum am gasit intotdeauna in carti. Relatia lor este una, cred ca pot spune normala, tinand cont circumstantele date, si Veronica Roth a stiut cum sa incruce apele, cum sa arate ca intr-o relatie nu intotdeauna cei doi stau fericiti si canta catnece de dragoste si alte chestii de genul.
“My parents did love each other. Enough to forsake plans and factions. Enough to defy “faction before blood.” Blood before faction--no, love before faction, always."
Mama lui Tris, mama lui Tris! Mi-a placut atat de mult sa aflu trecutul ei. Am ramas uimita atunci cand am aflat ca de fapt ea nu era din Chicago, ci dintr-un alt oras. Si am ramas si mai uimita cand am aflat in ce familie a trait, prin ce a trecut. Pe parcursul locrurilor pe care le aflam despre ea, gandeam la fel ca si Tris. Oare parintii ei au tinunt unul la altul, sau nu?
“Caleb," I say, "I love you." His eyes gleam with tear as he says, "I love you, too, Beatrice.”
Ma bucur atat de mult ca Tris l-a iertat pe Caleb, insa inca sunt trista ca aceasta a murit in locul lui.
Si in ultimul rand ma bucur ca Tobias s-a impacat cu mama lui. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca Evelyn l-a ales pe Tobias in locul conducerii orasului. Macar de atat sa aibe si el parte.
Mai sunt doua saptamani pana la lansarea ultimei carti dintr-o alta trilogie pe care o indragesc, si anume Legend. Si va anunt inca de pe acum ca nu am terminat inca Allegiant. Sunt cam pe la jumatate si sper ca in aceasta seara sa o termin, asta daca nu vin de la liceu moarta de oboseala (desi asa am venit si zilele trecute si acest lucru nu m-a impiedicat sa citesc macar cateva pagini).
Revenind la Champion, va voi lasa mai jos cateva citate din aceasta carte.
“Inside that smile, I think I see glimpses of a different man who once existed.”
"What makes you think they’re so loyal to the Republic?"
"Let me lead them," I say. "And you’ll get your loyalty."
“After months of political bargaining, after days of war and death, I am starting to suspect everything and everyone.”
“It’s been almost a year. What’s wrong with me? Why can’t I just move on?”
"What’s this?"
"A butter knife."
Day scowls at it, running a finger along its rounded edge. “This,” he mutters, “is not a knife.”
“I shoot her a quick smile. “Have some faith, sweetheart. The people love me.”
“I feel sorry for you," I say quietly. "Because you’re so weak.”
Cele cu albastru sunt din perspectiva lui Day, cele cu mov din perspectiva lui June si cea cu verdecred ca tot din perspectiva lui June, insa nu sunt 100% sigura (nu s-ar fi anuntat ca ar fi mai mult de doua perspective, insa am lasat asa).
Intocmai cum spune si titlul, ma gandeam sa va recomand cateva carti pentru Halloween :)
Daca va plac cartile de groaza, sau macar thrillele, atunci probabil ca v-ati facut o lista de carti, sau sunteti in cautarea unora.
Va pot recomanda cartile din colectia Goosebumps, care sunt absolut geniale! Nu am mai citit de mult o carte din seria asta (de vreo patru-cinci ani chiar) si mi-am amintit curand de ele (motivul pentru care nu le-am mai citit a fost pentru ca mi-am interzis parintii; cica eram prea mica pentru a citi carti de groaza)
Aveti o lista mare de carti din aceasta colectie si mai jos v-am lasat trei carti care tin minte ca mi-au placut foarte mult.
Planuiesc sa citesc fie o carte din aceasta colectie, fie In puterea noptii de Dean Koontz. Desi cred totusi ca voi alege una din cartile Goosebumps pentru ca sunt ceva mai scurte si vreau sa o termin weekend-ul acesta :)
Si va las si cu cateva melodii pe care le-am ascultat non-stop (toate sunt abia aparute, sau aparute de curand, deci... )
Hei, copilasi. Stiu ca aseara am postat "mica" ema dezamagire in legatura cu detaliul pe care l-am aflat despre Allegiant. Si stiu ca am spus ca nu-mi mai doresc atat de tare sa citesc aceasta carte. Si totusi, am mintit. Pentru ca acum imi doresc mai mult ca orice sa citesc aceasta carte, asa ca mi-am luat varianta ebook. Cu altr cuvinte, in loc sa acord mai mult timp testelor in aceasta saptamana, si nici macar cartii Anna Karenina de Tolstoi, asa cum mi-am propus, voi citi Allegiant.
Stiti care este totusi problema? Nu voi citi aceasta carte cu entuzism si fericire, si poate un mic strop de tristete pentru ca reprezinta finalul. Dar acum imi voi petrece timpul citind aceasta carte plina de tristete, asteptand ingrozitorul moment.
Imi este atat de greu sa ma opresc si sa nu citesc epilogul. Intotdeauna am avut obiceiul de a citi ultima pagina a unei carti, sau macar cateva randuri, asa, din pura curiozitate. Ehhh. Voi veni curand cu recenzia.
Heeei! Am primit aceasta leapsa de la minunata Ale Criss. Fara a mai spune ceva, trecem la intrebari :)
1. Ce carte te-a făcut să te simţi încrezător legat de tine sau de viaţa ta?
Into the deep de Lauryn April. Am observat o mica asemanare intre mine si personajul principal - nu va faceti griji, nu citesc gandurile :)). La fel am avut si eu un grup de prieteni, destul de popular la vremea aceea, si la fel am fost dezamagita de ei.
2. Ce carte te-a făcut să placi sau să te ataşezi de personaje?
E usor sa te iubesc. Cum sa nu te poti atasa de personajele acestei carti?
3. Ce carte te-a făcut să te simţi nerăbdător/curios?
Ingerul mecanic. Am fost atat de nerabdatoare sa ma apuc de aceasta carte, si eram si curioasa cu privire la ea tinand cont ca am auzit foarte multe lucruri bune, insa imi e teama sa nu fiu dezamagita. Inca nu am terminat-o.
4. Ce carte te-a făcut să te simţi iritat?
Micutele mincinoase. Au fost atatea momente enervante si doar de umplutura in primele trei carti incat am simtit ca pur si simplu innebunesc acolo. Desi imi doresc sa citesc al patrulea volum, ceva ma tine sa tot aman acest moment.
5. Ce carte te-a dezamăgit?
High Witch.Am avut ceva asteptari, doar ca trebuia sa realizez ca in mai putin de 100 de pagini nu poti contura o poveste care sa contina atat relatia dintre personaje, cat si ideea nuvelei in sine. Dar veti afla mai multe in curand cand voi scrie recenzia.
6. Ce carte te-a făcut să te simţi confuz?
Vrajitor si Vrajitoare. Nici in momentul de fata nu imi pot da seama daca mi-a placut cu adevarat sau nu.
7. Ce carte te-a făcut să te simţi satisfăcut?
Invierea de Lev Tolstoi. Am citit cartea asta in clasa a noua si profesorul de romana mi-a spus ca este o carte destul de grea, lucru ce m-a speriat putin. Insa mie una nu mi s-a parut grea. A avut un subiect atat de interesant si bine pus la punct, inca m-a facut sa realizez ce autorul bun a fost Tolstoi.
8. Ce carte te-a făcut să te simţi foarte ataşat de personajul principal?
Legend. Este vorba despre cele doua personaje. June si Day. Sunt niste personaje atat de complexe si atat de minunate. Este greu sa nu te atasezi de ei.
Nu stiu cine a mai facut sau nu aceasta leapsa, asa ca o dau tuturor celor care au citit acest post si care nu au facut-o inca :)
Tocmai am facut greseala vietii mele si am citit o recenzie a cartii Allegiant. Da, am facut aceasta oribila greseala, care acum ma face sa nu-mi mai doresc sa citesc cartea pentru ca am aflat un amanunt sfasietor.
Nu, nu va faceti griji, nu va voi spune despre ce amanunt vorbesc, dar sincer, incep sa nu-mi doresc sa mai cites a treia carte.
Cum a inceput totul?
Am vrut sa citesc o recenzie, non spoiler, insa fara sa vreau am apasat pe sectiunea spoilers si, si, si, viata mea s-a sfarsit. Imi dau seama ca cei care ati citit primele doua carti veti fi putin speriati de aceasta "stire", dar nu m-am putut abtine. A trebuit sa vorbesc pentru ca altfel m-as apuca si as plange prin casa (nu ca nu imi vine si asa).
Ok, poate mint, inca vreau sa citesc cartea, insa va fi diferit tinand cont ca stiu un detaliu de la final.
Totusi, am invatat un lucru. Voi fi foarte atenta sa nu cumva sa citesc recenziile cu spoilere.
Hey, hey, hey! Ce mai faceti? Nu ne-am mai auzit de mult. Cat timp a trecut? 2 saptamani?... Scuuuuuze! Chiar vreau sa fiu activa pe blog, insa pur si simplu nu am idei si nici timp. De trei saptamani sunt racita, si chiar cand credeam ca imi revin, am racit mai tare. Vineri am lipsit de la ore, si desi am avut foarte mult timp liber, felul in care m-am simtit nu m-a ajutat cu nimic. Am asa o stare tampita, de genul vreau sa fac ceva, dar nu vreau sa fac acel ceva, daca ma intelegeti. Nu stiu, probabil este de la raceala. Saptamana asta am muuulte teste. Observ ca la mine atunci cand un profesor vrea sa ne dea test, toti vor. Ceva de genul "Dar eu sunt mai prost sau ce? Normal ca va dau si eu test." Parca ar fi o intrecere.
Si, si, si mi-am facut un butonas pentru blog. Nu este el cine stie ce, dar pentru o prima incercare merge. Nu prea ma inteleg eu cu generatorul html, dar va las imaginea :)
Cine doreste sa o puna este bine venit, si daca vreti sa pun si eu butonul vostru pe blog, trebuie doar sa-mi lasati un comentariu :)
Siii cam atat. Raceala nu prea ma lasa sa ma gandesc si la alte subiecte de discutie.
Si intrebarea specifica fiecarui final de post. Voi ce ati mai facut? :)
Titlu : The Transfer
Seria : Divergent Autor : Veronica Roth
Numar de pagiini : 34 Editura : Katherine Tegen Books
Genuri : Young Adult, Distopie
Tip coperta : - Obtinuta : Cumparata
Recenzia :
Aceasta nuvela urmareste una dintre etapele vietii lui Tobias, chiar prima din cele mai importante, si anume alegerea propriei factiuni. Facem cunostinta cu un Tobias in varsta de saisprezece ani care locuieste impreuna cu tatal sau abuziv, un Tobias care nu stie ce inseamna sa ia propriile decizii, un Tobias care nu cunoaste nici macar viata din propria factiune.
Datorita modului tatalui sau de a-l trata si de a-l pedepsi, acesta este ajunge sa faca una dintre cele mai grele alegeri ale vietii sale. Sa ramana in factiunea din care provine si sa continue sa indure ceea ce a indurat de cand s-a nascut, sau sa aleaga o alta factiune si ia totul de la capat.Desi alegerea pare una usoara, aceasta ii da multe dificultati lui Tobias.
Parerea mea :
Este adevarat ca aceatsa nuvela nu spune foarte multe despre Tobias. Nu ne aduce la cunostinta extraordinar de mult despre el, insa este si greu deoarece in 34 de pagini nu poti spune multe despre un personaj.Si totusi mie mi s-a parut ca Veronica a spus destule. Nu sunt neaparat noutati, insa sunt exprimate si relatate in asa fel incat sa nu iti pese daca stiai deja acest lucru sau nu. Pentru ca reprezinta viata unui personaj indragit.
In comparatie cu Four, instructorul neinduplecat din Divergent, Tobias din The Transfer este doar un pusti care nu a avut o copilarie normala, nici macar fata de copiii Abnegati. Traind cu un tata abuziv, facem cunostinta cu un Tobias ranit, atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere psihic. Toate temerile si modurile de comportament ale lui Four in Divergent si Insurgent sunt rezultatul tatalui sau.
In The Transfer ni se aduce la cunostinta faptul ca si Four a fost candva doar un copil, un copil care nu a avut destul noroc incat sa creasca cu o familie iubitoare. Si faptul ca a avut aceasta familie destramata (mama pe care a crezut-o moarta) si abuziva (tatal) au dus ca acest tanar sa nu stie ce inseamna cu adevarat viata, nici macar prin prisma unui Abnegat.
In The Transfer afla cum de Tobias a ajuns sa poarte numele Four. Ceea ce mie mi-a placut foarte mult pentru ca inca de cand am aflat ca numele sau reprezinta numarul temerilor, nu am putut decat sa ma intreb cum de nimeni din Neinfricare nu ii stie adevaratul nume. Cum isi spunea pana sa intre in pasajul fricii. Si am aflat.
Per total a fost o lectura placuta si incitanta, desi scurta.
Citate :
“My name is Four,” I say. “Call me ‘Stiff’ again and you and I will have a problem.”
“Don’t worry about me handling the pain," I say. "I’ve had a lot of practice.”
“You're the one who has to live with your choice, everyone else will get over it, move on, no matter what you decide. But you never will”
Hey, hey, hey! Este sambata iar eu una nu am postat nimic in decursul acestei saptamani si nici nu am fost activa in vreun mod pe blog. Ce rezulta din ceea ce am spus? Ca sunt un mincinoasa incurabila si ca nu m-am tinut de cuvant atunci cand am spus ca voi incerca sa fiu mai activa pe blog.
Adica, nu sunt neaparat mincinoasa, pentru ca de incercat, am incercat. Doar ca nu am vrut sa fac diferite postari in care sa spun ce mai puteti precomanda si alte chestii din astea pentru ca scopul principal al acestul blog nu este acela de a face reclama (nici macar nu incerc sa fac reclama in vreun fel) ci acela de a-mi expune ideile si tot ce imi mai trece mie prin cap. Vedeti destule reclame si la televizor, nu cred ca vreti sa mai vedeti si pe aici. Adica probabil voi face in curand o postare cu niste carti absolut geniale care am vazut ca urmeaza sa apara la editura Trei, dar asta doar pentru ca sunt extrem de entuziasmata de aparitia lor.
Oricum, cum a fost sapatamana voastra? A mea a fost ciudata. Adica am fost racita (nu ca nu as mai fi si acum) si momentan am luat o scurta pauza de la temele mele "minunate". Peste cateva ore urmeaza sa plec u o colega la festival. Avem festival in oras, ca naaa, ne respectam :> Vineri am avut opt ore. Opt ore! Vineri! Dar macar profesoara de informatica ne-a ascultat mie si colegei mele rugile si ne-a mutat grupa noastra luni si marti si cealalta grupa miercuri si vineri. Am o profesoara de informatica absolut minunata!
Acuuuum, dupa cum probabil stiti sau nu, eu de la mijlocul verii am fost intr-un reading slump. Stiti, acel oribil moment al vietii cand pur si simplu nu aveti chef sa citit nimic. Adica am citit cateva carti in acest timp si desi am citit Legend, care mi-a placut extrem de mult, tot nu m-a salvat de la acel reading slump.Si vreti sa stiti ceva? Tocmai am scapat de el. Exact cand urmeaza sa primesc multe carti de citit pentur scoala. Nu-mi putea trece mai repede. Ugghhhh. Macar mi-a trecut totusi.
Si astazi am terminat The Transfer care este absolut geniala.Scurta, dar geniala. Pentru ca etse vorba despre Four. Four! Vin mai pe seara cu recenzia :)
Ooo, si va prezint biroul meu in momentul de fata.
Avem aici tema la info, la engleza, ceva fizica, si manualul de franceza. Caietul este probabil ceva mai ascuns. Daaaaa, teme! "Ce dor mi-a fost de ele"! Ugghh!
Cum a fost saptamana voastra? Ce noutati mai aveti?
