duminică, 11 august 2013

Recenzie : Prodigy de Marie Lu

Titlu : Prodigy
Seria : Legend
Autoare : Marie Lu
Numar de pagiini : 371
Editura : Putnam Juvenile
Genuri : Young Adult, Distopic, SF
Tip coperta : -
Obtinuta : Cumparata in varianta ebook

Recenzia :

Day si June tocmai au scapat de executia lui Day, iar acum se indreapta catre Patrioti pentru a le cere ajutorul in salvarea lui Eden, fratele mai mic al lui Day. Acolo cei doi se intalnesc cu Kaese si Tess, si fac cunostinta cu liderul Patriotilor.
Cei doi se aliaza cu Patriotii in noua lor misiune, omorarea lui Anden, noul Principe Elector. Aceasta misiune ii revine in mare lui June, deoarece cei doi s-au cunoscut la un bal iar Anden este interesat de ea. Astfel, ea se preface ca doreste sa-l ajute, predandu-se Republicii, pentru a-l face pe Anden sa creada in ea, chiar daca a ajutat la evadarea celui mai periculos hot din Republica.
Astfel, Day si June sunt din nou despartiti pentru o vreme. Insa nu decurge totul conform planului Patriotilor pentru ca June observa faptul ca Anden nu seamana cu deloc cu tatal sau, fostul Elector. In comparatie cu attal sau, Anden doreste sa schimbe modul de guverganre a Republicii, si singurul mod in care poate reusi este prin ajutorul celor mai importanti oameni din Republica, aproape la fel de importanti ca Electorul in sine, si anume Day si June.

Parerea mea :

Moooor! Cum poate cineva incheia o carte in acest mod? Marie Lu este cea mai sadica autoare! 

As fi putut termina cartea intr-o singura zi, tinand cont de faptul ca eram asa de curioasa cu privire la actiunea sa. Insa nu am facut-o. Si nu pentru ca nu mi-a placut. Ba din contra. Am prelungit asteptarea pentru ca nu vroiam sa se termine. Cu fiecare pagina cu care ma apropriam de final simteam ca ceva din mine dispare. Sincer, aceasta trilogie isi merita popularitatea. Are tot ce ii trebuie. Actiune si momente de suspans, si putin romantism. A fost mai mult decat in prima carte, insa nu intr-atat incat sa ajunga sa predomine. Ideea este ca nu ma pot satura de Day si June, sunt doua personaje atat de bine structurate si se potrivesc perfect.
Mi-a placut mult de tot cartea! Mai ales ca actiunea se petrece foarte mult in viitor (in aceast volum intelegem cat de in viitor se petrece actiunea). Nu exista date exacte, ceea ce ma bucura pentru ca nu-mi place ca o carte sa dea date exacte, insa da anumiti indici foarte usor de inteles. In aceasta serie, Antartica este un loc absolut minunat si usor locuibil, chiar fiind una dintre cele mai mari puteri ale lumii. Eii? Ce ziceti? Faptul ca Antartica este locuibila este un indice foarte util. Se pune accent pe ceea ce stiau si nu stiau personajele principale despre Republica, realizand ca eu de fapt nu stiai nimic despre tara in care locuiau si despre guvernul propriu-zis.

Relatia dintre June si Day este foarte bine conturata, facand la inceput sa para ca cei doi stiu sigur ce simt unul pentru celalat, si totusi la final se indoiesc de acest lucru. Day nu se crede persoana perfecta pentru June, deoarece ei provin din clase diferite. Stie ca nu-i poate acorda acelasi trai pe care ea l-a avut inainte sa tradeze Republica pentru Day.
June ramane aceeasi ca in prima carte, o persoana foarte atenta la detalii, indiferent de starea ei. Daca in prima carte s-a pus accent (in marea majoritate) pe sentimentele ei negative, de ura si de razbunare, si foarte putin, mai pe final, pe sentimente de atractie, aici aflam cum este ea ca persoana. Reprezentand minunea Republicii ar trebui sa fie un lucru bun si fara cusur, ea parand la inceput tipul de persoana fara defecte. Insa in Prodigy aflam ca ea nu este genul de fata care poate sa cada in plasa oricarui baiat care ii spune ca o iubeste. Sau cel putin asta incearca la inceput sa arate. Inafar de asta nu este genul de persoana care sa-si inteleaga propriile sentimente, si de foecare data cand incearca sa fie draguta nu prea ii iese (de obicei cand vine vorba de Day, desi doar la suprafata nu ii iese deoarece nu stie sa se exteriorizeze bine in astfel de circumstante).
Si totusi relatia lor nu este intotdeauna asa de roz. Si am apreciat acest lucru. Autoarea stie cum sa fie realista. Normal, oricine ar spune ca relatia dintre doi adolescenti de cincisprezece ani nu poate fi cu adevarat realista (si aici sunt si eu de acord, in general), insa in aceasta carte, nu, nu sunt de acord. Pentru ca Day este un baiat care nu a dus-o niciodata bine, si intotdeauna a fost realist, a stiut sa diferentieze dorintele si visurile de realitate. Si desi sentimentele lui pentru June sunt reale, nu le lasa intotdeauna sa stea in calea logicii.
June a crescut bazandu-se pe logica si adevar. Desi a crescut in cele mai bune conditii posibile, niciodata fiind nevoita sa treaca prin ce a trecut Day, nu s-a lasat intimidata de el, cel putin nu atunci cand venea vorba de momentele in isi sustinea punctul de vedere. Stie foarte bine ca datorita ei Day a pierdut foarte multe, si acelasi lucru il stie si el, fapt ce le ingreuneaza relatia.
Si totusi, indiferent de momentele grele, ei tot ajung sa se ajute unul pe altul.
Si Day! Nu se poate ca asa ceva sa i se intampla tocmai lui Day! Am nevoie de un moment de reculegere, bine, poate mai multe.
In toata relatia dintre cei doi au existat si multe obstacole. In primul rand, Anden care este foarte interesat de June, lucru care nu il ajuta pe Day. Dar sa nu credeti ca nu exista persoane care sa fie intereste si de Day. Chiar exista. Tess, cea care il cunoaste pe Day de ani de zile, care i-a fost alaturi, si care este vazuta de Day ca o sora mai mica, este indragostita de el. Si m-a enervat fiinta asta foarte tare. Nu neaparat pentru ca il place pe Day (asa ar fi trebuit sa ma enerveze si Anden). Tess a tot incercat sa le strice relatia celor doi, spunandu-i diferite lucruri lui Day, lucruri pe care uneori chiar le-a crezut. Si mie mi-a placut de Tess in prima carte. Era asa de inocenta si draguta si prietenoasa. Acum o urasc.

Daaa, am scris cam mult despre relatia celor doi, insa cu un asa final nici nu ma mir. Inca mai am multe de spus, dar imi este ca daca stau sa va mai povestesc despre cei doi veti crede ca este o carte 100% de dragoste.

In caz ca sunteti curiosi, asa ma simt eu in momentul de fata.



Citate : 


  • “You know, sometimes I wonder what things would be like if I just ... met you one day. Like normal people do. If I just walked by you on some street one sunny morning and thought you were cute, stopped, shook your hand, and said, "Hi, I'm Daniel.”
  • “We're in this together, right?" he whispers. "You and me? You want to be here, yeah?" There's guilt in his questions. "Yes," I reply. "I chose this." Day pulls me close enough for our noses to touch. "I love you.”
  • “See?" she says. "tricked you. You're always staring at your opponents eyes-but that gives you a bad peripheral view.If you want to track my arms and legs, you have to focus on my chest."
    I raise my eyebrow at that. "Say no more.”
  • “Idiotic reply, June. Why don't you punch him in the face while you're at it. I turn even more flustered when I remember that I have actually pistol-whipped him in the face before. Romantic”
  • “Well enough,” I reply. “Remember, you’re drunk. And happy. You’re supposed to be lusting over your escort. Try smiling a little more.”
    Day plasters a giant artificial smile on his face. As charming as ever. “Aw, come on, sweetheart. I thought I was doing a pretty good job. I got my arm around the prettiest escort on this block—how could I not be lusting over you? Don’t I look like I’m lusting? This is me, lusting.” His lashes flutter at me.
    He looks so ridiculous that I can’t help laughing. Another passerby glances at me. “Much better.”
  • “I make sure to keep a good distance between us, just in case she decides to get happy with a knife or something.”
  • “He pauses when he finishes undoing the last button, then closes his eyes. I can see the pain slashed across his face, and the sight tears at me. The Republic's most wanted criminal is just a boy, sitting before me, suddenly vulnerable, laying all his weaknesses out for me to see.”
  • “He is beauty, inside and out.
    He is the silver lining in a world of darkness.
    He is my light.”

Punctaj :
5/5

3 comentarii:

  1. Wow. Deja ai terminat-o?! Trebuie neaparat sa ma apuc de Prodigy

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum am spus, as fi terminat-o mai devreme, insa am incercat sa mai lungesc asteptarea. Eu una ti-as sugera sa citesti Prodigy mai aproape de lansarea ultimului volum. Iti va parea rau ca ai terminat-o. Mie una imi pare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Seria e chiar asa inetersanta?

    RăspundețiȘtergere

Suntem nerabdatoare sa va citim parerile! :)