Recenzie: Malad~Alexandru Voicescu

Titlu: Malad
Autor: Alexandru Voicescu
Editura: Herg Benet
Anul aparitiei: 2015
Nr. pagini: 224
Descriere:
În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţeacosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.


Recenzie: Incep aceasta recenzie prin a spune ca Malad este mai mult decat pare a fi la prima vedere, la prima citire a descrierii sau la lecturarea primelor pagini. Am inceput aceasta carte cu gandul preconceput ca este doar un simplu thriller, dar Malad nu e nici pe departe simpla.  Dupa ce am meditat putin asupra cartii am ajuns la concluzia ca autorul ilustreaza de fapt un drum spre sine, spre cele mai ascunse colturi ale fiintei umane, tema destul de greu de abordat, avand in vedere faptul ca nimeni nu poate sti ce se gaseste la capatul drumului. Pe parcursul cartii am reusit cumva sa ma confund in anumite momente cu personajul principal si nu stiu daca e neaparat din cauza faptului ca la un anumit nivel ma aseman cu el, ci datorita modului in care autorul cntureaza lumea din jurul lui si cum contureaza sentimentele, incat te simti ca si cum ar fi ale tale si ai sti lumea lui Andrei de parca ai fi trecut chiar tu prin ea, lucru are m-a surprins intr-un mod foarte placut pentru ca pana acum nu am reusit sa empatizez la acest nivel cu niciun protagonist de gen masculin.
Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam la o astfel de profunzime din partea acestei carti, dar Alexandru Voicescu ne introduce incet si sigur in miezul problemei, astfel ajungi surprins la jumatatea cartii, fara sa stii nimic, dar cu o multime de intrebari.
Ce am observat pe parcursul cartii a fost ca autorul a creat o adevarata arta prin insusi modul in care este scrisa Malad, Alexandru Voicescu stie cu exactitate cand sa incetineasca si sa ne induca o stare de calm si de liniste interioara si cand sa accelereze actiunea si sa ne scoata brusc din starea noastra, creandu-ne in schimb una tumultuasa, care  sa se muleze perfect pe starile si trairile protagonistului. Cred ca aceasta arta se datoreaza si experientei indelungate de editor pentru ca nu se resimt pe parcursul romanului acele stangacii pe care le intalnesc adesea in romanele de debut.
As putea sa va spun mai multe despre Malad, dar nu poti intra cu adevarat in esenta acestei carti fara sa dai spoilere. Dupa cum spuneam, eu am perceput aceasta carte ca un drum spre sine, o retrospectiva, dar pentru fiecare din voi poate insemna altceva. Eu va recomand insistent sa cititi aceasta carte (pe care o puteti castiga si la concursul organizat de acest blog) si va doresc o lectura placuta!

Citate(in ordine aleatorie):
"Am fost Helena și Maria Magdalena și Beatrice și Juliette și Kamala, o femeie părăsită de propria identitate, dar trăind viețile a o mie de alte femei de dinaintea ei."

"Totul s-a rotit în jurul meu, înghițindu-mă. Eram acum piatra care suporta în soliditatea ei greutatea turnului, eram tencuiala lăsată dinadins scorojită de către restauratori, eram suportul de metal rece al portativului, eram chiar și Du Pont, văzând prin ochii lui perplecși dispariția mea subită. Eram înăuntrul lucrurilor, cu o mie de senzori activați în fiecare fibră a corpului meu, simțind toată arhitectura castelului, trecând mai departe, în miezul orașului, în miezul suburbiilor ce înconjoară orașul, în miezul câmpurilor care mărginesc șoselele nordului, în miezul fiecărei longitudini și latitudini, ca o hartă Bing întinsă la infinit, și pe plus, și pe minus."

"Uităm ușor, pentru că ne e mai comod, ca să ne protejăm de lucruri care ne dor foarte tare și care altfel ne-ar sparge din interior în mii de bucăți. Care altfel ne-ar distruge într-o clipă, fără să fim pregătiți. De aceea îmi place mie să dorm. În somn poți să te recompui pe tine, cel spart, dar fără să te deranjeze când te trezești și ai uitat ce ai făcut din tine."

"Era un desen improbabil de executat, însă rezultatul nu avea nimic kitschos, nelalocul lui, ci armonios, cursiv."

Din aceeasi categorie: Ultimul avanpost de Lavinia Calina

Diana cu vanilie 10 motive #7

Am stat foarte mult sa ma gandesc daca sa fac o recenzie sau 10 motive pentru aceasta carte. Si am ajuns la concluzia ca 10 motive ar fi mult mai concrete si mai la subiect decat sa zburd pe dealuri incercand sa prind esenta acestei carti micute intr-o recenzie. Problema este totusi ca nu pot face 10 motive pro si nici 10 contra, asa ca jumatate dintre motive vor fi pozitive si jumatate negative, asa ca...daca ati citit cartea si v-a placut foarte mult cred ca ar trebui sa cititi doar primele 5.

PRO

1. Este usor de citit, are numai 162 de pagini si datorita limbajului colocvial folosit de Diana, reusesti sa treci printre paginile cartii parca in zbor.

2. Capitole scurte, datorita lor poti intrerupe lectura atunci cand doresti si cat de frecvent doresti, fara a te simti vinovat ca nu termini capitolul, la cat de scurte sunt aceasta problema este aproape imposibil sa apara. Eu una urasc sa las capitole neterminate si sa plec sa fac orice altceva.

3. Numai buna de citit intr-o dimineata de duminica la un ceai sau o cafea si cred ca asta spune tot.

4. Diana vorbeste pentru suflete, dupa cum afirma chiar ea in carte, ea nu scrie pentru o categorie anume de persoane, ci pentru  toata lumea -suflete- lucru care mi se pare chiar foarte tare, stiind mai ales ca postarile ei sunt luate de pe blog si au fost scrise pentu un public mai larg.
"Ai oglindă în casă? D-aia mare, să te vezi plan întreg? Sigur ai. Stai 5 minute în faţa oglinzii şi uită-te atent la tine. Eşti o sumă. Suma alegerilor tale. (...)
Eşti ceea ce eşti în secunda asta datorită alegerilor pe care le-ai făcut în viaţă. Alegeri responsabile, mature, asumate, calculate şi drepte, alteori copilăreşti, impulsive, nebuneşti, greşite, idioate, fără cap. Dar toate sunt ale tale. Şi în momentul în care vei învăţa să le accepţi, o să te iubeşti. Şi nu o să ai regrete."

5. Funny, am stat multisor si m-am gandit daca sa pun si acest argument sau nu, dar l-am pus pentru ca are si amuzamentul asta locul lui in carte. Datorita limbajului folosit se creaza aceasta atmosfera detensionata si vesela chiar in mijlocul unei povestiri mai tragice, lucru care din nou e un *thumb up* din partea mea.

CONTRA

6. Superficiala, unii dintre voi, care ati indragit cartea va veti intreba de unde am scos eu ca minunata Diana cu vanilie e superficiala, dar imi pare rau sa va anunt, chiar e sau cel putin asa e pentru mine. Pe tot parcurcul cartii am avut impresia ca fata asta isi schimba parerile dupa cum bate vantu, dupa cum se simte si dupa zilele in care e pe ciclu sau nu si treaba asta m-a facut cel mai tare sa pun si partea cu motivele negative.

7. Nu are idei concrete, fragmentele scurte alcatuite din propozitii si mai scurte nu m-au dus decat cu gandul la idei sacadate, neterminate, nefinisate, adica numai jumatati de idei. In unele locuri acest lucru nu a fost absolut deloc deranjant, dar in altele, parca simteam eu nevoia sa mai adaug ceva acolo, dar asa, mi-a intrat pe o ureche si a iesit pe alta. Viata nasoala blablabla oameni rai blabla curajosi blablabla si cam atat.

8. Limbajul ajunge sa irite, recunosc, aici e un pic mai ambiguu pentru ca in acelasi timp acest limbaj a facut lectura mai savuroasa, dar folosindu-se atat de mult a ajuns sa ma irite putin mai spre sfarsitul cartii.

9. No action, poate pentru unii dintre voi asta nu e o problema, dar mie-mi plac cartile cu ceva actiune, ceva mai piperate, nu numai chestii sufletesti dramatice repetate la nesfarsit.

10. Repetarea frecventa a faptului ca nu-i baga in seama pe haterii ei, dar totusi ii mentioneaza destul de des, si cu asta am spus din nou totul.

In concluzie, daca doriti sa aveti o zi draguta si linistita, alaturi de o cana de cafea si o carte simpla, putin sentimentala, putin dulce, dar si putin sarata, atunci "Diana cu vanilie" e cartea pe care o cautati, altfel, va recomand sa alegeti orice altceva.

Tag #11:The Sick Book

Am revenit cu un tag pe care l-am tot vazut zilele astea prin blogosfera si m-am hotarat sa-l preiau si eu, iar daca va place sunteti invitatii mei sa lasati raspunsurile voastre intr-un comentariu saau sa preluati tagul pe blogul vostru.

1. Diabet. O carte dulce, extrem de dulce. 

Diana cu vanilie??? nu prea stiu, nu citesc carti "dulci"

2. Varicela. O carte pe care ai citit-o odata, dar nu o vei mai deschide vreodata.

Fior de Maggie Stiefvvater, nu stiu de ce mi-a venit aceasta carte in minte, am citit-o acum foarte mult timp, dar cu siguranta nu o voi mai citi vreodata, volumul 2 sta si asteapta de mult sa fie citit, dar in zadar...

3. Gripa. O carte contagioasa care s-a raspandit ca un virus.
Hmm am destul de multe exemple aici: Harry Potter, Divergent, Jocurile foamei (pe care nu am citit-o inca x_X), chiar si Stapanul inelelor :-??

4. Ciclul. O carte pe care o citesti în fiecare luna, an sau mai des.

Nu obisnuiesc sa recitesc carti, insa Mare Tranquillitatis am citit-o de 3 ori si vara asta am mai citit ocazional din ea :D

5. Insomnia. O carte care te-a tinut treaz toata noaptea.

Cred ca sunt mai multe, dar acum mi-a venit in minte Maybe Someday de Colleen Hoover (sper sa apara si la noi curand)

6. Amnezie. O carte pe care ai uitat-o si a esuat in a lasa o impresie puternica in mintea ta.
O zi de David Nicholls, am citit-o pentru ca auzisem foarte multe lucruri bune despre ea, dar nu m-a impresionat cu nimic (nici naspa nu pot sa spun ca a fost, doar ca nu s-a ridicat la asteptarile mele)

7. Astm. O carte care ti-a luat respiratia (care te-a impresionat)
Hmm nu stiu ce sa aleeeg, asa ca o sa spun  mai multe ^_^ Mandrie si prejudecata, Iubire, Sa nu ma parasesti, etc, etc :))

8. Malnutritie. O carte care te-a lipsit de a mai vrea sa mananci.
nu am dat inca de cartea asta :)) nah nah

9. Boala "calatoare". O cartea care te-a luat intr-o "calatorie" prin timp si spatiu.

As spune Divergent sau Eve sau orice alta distopie sau chiar Harry Potter, daaaar cartile lui Kate Morton (Gradina uitata si Orele indepartate) sunt cele care chiar m-au purtat in calatorii, sunt absolut superbe!

Castigatori concurs+ Concurs de fidelitate

Here we are again! Am revenit dupa o alta absenta, de data aceasta unda dorita (de mine cel putin) siii ma intorc cu vesti bunee: am extras castigatorii concursului siiii pentru ca v-ati inscris in numar mare m-am decis sa mai organizez unul, de data aceasta de fidelitate. Cine se incumeta sa se inscrie??? 

Daar haideti sa luam vestile pe rand si sa incepem cu castigatorii. Am avut in total 192 de inscrieri si trebuie sa mentionez ca ar fi fost mai multe, dar cativa dintre participanti au uitat sa faca cerinta obligatorie...asa ca va rog ca pe viitor sa verificati inainte de a trimite un comentariu. 

Participanta care va primi Octopussy este......pam pam Krisz. Felicitari si lectura placuta! Iar premiul surpriza merge la Andra Raluk. Astept datele voastre pe pagina de facebook a blogului sau prin mail la adresa diana_anaid98@yahoo.com. Aveti la dispozitie o saptamana.

Concurs de fidelitate

Incepe astazi si se va termina pe data de 12 august, regulile sunt putine si simple:

1. Trebuie sa lasati un comentariu la aceasta postare cu "particip"

2. Sa nu lasati comentarii consecutive

3. Comentariile trebuie sa aiba legatura cu postarea

Simplu, nu? 

Acum va voi arata premiul si la fel ca la concursul anterior, daca se inscriu mai mult de 15 persoane voi oferi si un premiu surpriza. Nu va suna bine?

Ambele carti sunt semnate de autor, iar una este special pentru voi, cititorii acestui blog. Eu mi-am inceput exemplarul astazi si tot ce va pot spune e ca abia astept sa ma intorc la el dupa ce termin aceasta postare...adica imediat *fericire*

Lectura placuta tuturor si va astept la concurs!

Recenzie: Stolen: A letter to my captor ~ Lucy Christopher

Titlu: Stolen: A letter to my captor
Autor: Lucy Christopher
Anul aparitiei: 2009
Pagini: 301
Descriere: It happened like this. I was stolen from an airport. Taken from everything I knew, everything I was used to. Taken to sand and heat, dirt and danger. And he expected me to love him.
This is my story.
A letter from nowhere. 

Sixteen year old Gemma is kidnapped from Bangkok airport and taken to the Australian Outback. This wild and desolate landscape becomes almost a character in the book, so vividly is it described. Ty, her captor, is no stereotype. He is young, fit and completely gorgeous. This new life in the wilderness has been years in the planning. He loves only her, wants only her. Under the hot glare of the Australian sun, cut off from the world outside, can the force of his love make Gemma love him back? 

The story takes the form of a letter, written by Gemma to Ty, reflecting on those strange and disturbing months in the outback. Months when the lines between love and obsession, and love and dependency, blur until they don't exist - almost.

Recenzie:
Pentru ca Stolen a devenit foarte usor o carte speciala pentru mine voi incerca si eu sa fac o recenzie mai speciala pentru ea. Cartea este scrisa sub forma unei scrisori scrise de Gemma catre Ty, rapitorul ei, iar eu voi incerca sa fac recenzia sub forma unei scrisori adresate cartii. Si inainte sa incep vreau sa-i multumesc lui Krisz pentru ca datorita ei am "cunoscut" aceasta carte minunata si  vreau sa va spun ca aceasta carte nu este pentru toata lumea. Stolen este o carte scrisa pentru suflete, nu pentru minte, nu pentru partea rationala din voi, ci pentru partea care se lasa prada sentimentelor, care poate simpatiza o persoana chiar daca a facut un lucru rau pentru ca in adancul sufletului fiecare avem demonii nostri. 

Stolen: a letter to my captor
Recenzie: o scrisoare catre o carte

Draga carte, 
Eu te-am vazut inainte sa ma vezi tu, dar nu am incercat sa te rapesc, desi acum imi vine sa te fur din mainile tuturor doar ca se te am numai pentru mine. Tu, in schimb, ai fost nedreapta si ai furat o parte din sufletul meu, dar nu ma supar pentru ca mi-ai oferit o poveste unica pe care nu o voi uita prea curand, poate chiar niciodata. 
Mi-ai oferit efectiv numai doua personaje: Gemma si Ty, asa ca in mod inevitabil am ajuns sa le iubesc pe amandoua. Si au fost momente in care m-am urat pentru asta, pentru ca m-am lasat atat de usor influentata, cand in mod normal ar fi trebuit sa-l uras pe Ty. Vezi ce-mi faci, draga carte?
Te iubesc si te urasc in acelasi timp, asa cum Gem il ura si il iubea pe Ty in acelasi timp, pentru ca dincolo de faptul ca mi-ai oferit o poveste atat de trista care a sapat adanc in inima mea, mi-ai oferit si o poveste incredibil de frumoasa, reala, unica si minunata. Te iubesc pentru ca ma faci nici sa nu stiu ce mai simt, pentru ca nu mai conteaza ce spune restul lumii, pentru mine esti speciala, pentru ca esti tu. 

Draga Ty,

Esti un personaj incredibil de complicat, in unele momente credeam ca te inteleg, in altele ma indepartai atat de mult incat nu stiam ce sa mai cred. Stiu ca toti avem proprii demoni, dar demonii tai ma speriau uneori, ma temeam ca o sa plesnesti si te vei lasa cuprin de manie. Alteori credeam ca esti cea mai minunata persona de pe lume, cu blandetea ta, cu rabdarea de care ai dat dovata, de faptul ca vorbeai bland chiar si cu plantele, ba chiar ai reusit sa imblanzesti un animal salbatic. Felul in care vorbeai cu camila m-a facut sa te iubesc si mai mult "We're getting there. Baby steps." cum sa nu te iubeasca pana si camila cand ii spui astfel de cuvinte cu o voce blanda si rabdatoare. Cum?

It's hard to hate someone once you understand them.

Dar Ty, eu nu-ti gasesc nicio scuza, ce ai facut a fost gresit si rau si nu stiu ce a fost in capul tau si au fost momente pentru care m-am urat pentru ca-mi doream ca Gem sa treaca peste rapire, sa uite ca TU ai rapit-o si sa duceti o viata fericita numai voi doi in salbaticie.
Ty, nu te pot salva asa cum iti doresti tu sa fii salvat. Imi pare rau!

Draga Gemma,
Te-am iubit din prima clipa pentru ca mi-am dat imediat seama ca esti o fata puternica si incapatanata care nu renunta usor. 
Nu m-ai dezamagit! Ai luptat mereu, chiar daca nu mai aveai speranta, chiar daca erai in mijlocul pustiului, tot te-ai luptat.
Ma bucur ca ai reusit mereu sa-ti dai seama de diferenta dintre bine si rau, dintre corect si gresit, dar poate Ty era undeva la mijloc, poate tu trebuia sa-l salvezi si au fost momente in care tipam din rasputeri sa renunti pentru o clipa la lupta si sa-l intelegi pe Ty, sa-l ajuti, sa-l faci sa inteleaga, dar nu mai auzit, erai prea incapatanata. Dar nu-i nimic, pentru ca exact acesta este motivul pentru care te iubesc: te-ai pastrat puternica si nu ti-a pasat de ce sentimente incepeau sa incolteasca in inima ta, pur si simplu ai luptat in continuare.
Gem, esti un exemplu pentru mine, pentru toate fetele, pentru toata lumea pentru ca m-ai invatat ca nu conteaza in ce situatie te afli, nu conteaza ca nu ti-a mai ramas decat doua fire de speranta, trebuie sa te agati de acele doua fire si sa lupti in continuare. 
Dar Gem, acele ultime doua cuvinte ale tale, cuvintele cu care ai terminat cartea "Good-bye, Ty" mi-au frant inima pentru ca atunci am realizat ca nu se va mai intampla nimic intre tine si Ty, nu va mai exista o continuare, mi-am dat seama ca totul se termina acolo cu acele ultime doua cuvinte, iar asta mi-a frant inima, Gem. Tu mi-ai frant inima, dar nu-i nimic, astazi te iert.

Draga Lucy Christopher,
Te-ai jucat cu mintea mea ca si cum as fi fost o marioneta in mainile tale, m-ai impins cu puterea scrisului tau sa-l simpatizez pe Ty, sa-mi doresc ca totul sa fie bine pentru el, m-ai facut sa consider unele din deciziile lui Gem gresite chiar daca stiam ca sunt corecte. Te-ai jucat cu mintea mea si m-ai dus exact in directia in carte ai vrut, ca mai apoi, la sfarsitul cartii, sa ma distrugi. Mi-ai dat chiar si Sindromul Stockhollm (pentru cei care nu stiu acest sindrom il au cei rapiti care-si simpatizeaza rapitorii). si m-ai facut sa-ti iubesc cartea ce mi-a furat inima si m-ai facut sa-l iubesc pe Ty, cel care mi-a rapit prietena, caci da, ai faut totul atat de real incat am ajuns sa o consider pe Gem prietena mea.
Nu am intalnit prea multi autori care sa reuseasca un astfel de lucu si drept sa-ti spun, uneori, sa fii marioneta unui scriitor se simte incredibil de bine si adevarat.
Multumesc pentru aceasta carte uimitoare si abia astept sa-ti citesc si restul cartilor!
Ne vom intalni si in alta lume, cu alti rapitori, cu alte fere rapite, dar cu aceeasi inima furata.