Recenzie: Blue Exorcist de Kazue Kato

Titlu : Blue Exorcist/Ao no Exorcist
Seria : Blue Exorcist/Ao no Exorcist
Autor : Kazue Kato
Numar de pagiini : 200
Editura : VIZ Media LLC
Genuri : Manga, Fantasy, YA, Sequential Art
Tip coperta : Brosata
Obtinuta : Cumparata

Recenzia :

Rin a fost crescut impreuna cu fratele sau geaman, Yukio, de parintele Fujimoto. El este opusul fratelui sau geaman, care a fost dintotdeauna un elev model si care a ajuns cu o bursa la un liceu particular. Intr-o zi viata normala a lui Rin dispare. El afla ca este fiul celui mai puternic demon existent, Satana, si dintr-o data este fortat sa priveasca cu adevarat in jurul sau si sa afle ca lumea asa cum o stia el nu era cea adevarata. Demonii umbla printre oameni si de cand puterile lui Rin au aparut in ecuatie, acestia vin tot timpul dupa el.
Datorita faptului ca tatal sau l-a omorat pe Fujimoto, el promite ca se va razbuna si va distruge toti demonii existenti, chiar daca este nevoie sa se inscrie si el la liceul True Cross, liceul pe care fratele sau il frecventeaza, pentru a deveni un Exorcist.

Parerea mea :

Am cumparat si citit primul volum acum doi ani si cum nu aveam ce face astazi, mi-am propus sa-l recitesc. Nu pot explica extraordinar de multe tinand cont ca nu este vorba despre o carte propriu-zisa.

Volumul acesta are trei capitole, daca nu ma insel (nu le-am numarat). Prima oara cand am citit acest volum a fost dupa ce m-am uitat la anime, deci nu mi se paruse extraordinar de fascinant pentru ca erau cam aceleasi lucruri vazute deja. Insa acum, dupa ce am uitat marea majoritate din actiune a fost ca si cum nu-l mai vazusem, dau vazusem doar fragmente.
Oricum, in principal mi-a placut ideea si pur si simplu ador felul cum sunt desenate personajele.
Desi pune accent pe lucruri precum exorcismul si demonii, aceasta manga nu are tendinte religioase. Se amintesc difefire lucruri, dar nu incat sa duca cititorul cu gandul la o carte religioasa.
Desi practic este vorba despr elupta personajului cu demonii, aceasta nu duce lipsa de momente amuzante, astfel inca mare parte din aceasta exista tot felul de secvente care mai de care mai amuzante. Personajul principal, Rin, este genul de adolescent care nu se descurca bine cu scoala, insa care este intotdeauna pus pe glume si le este loial prietenilor pe care si-i face pe parcurs.. Totusi, precum in multe carti si filme, acesta in timpul luptelor este intotdeauna atent.
Exista tente de, sa zicem, romantism, intre acesta si o tanara abia intalnita, insa aceasta este numai din partea sa deoarece s-ar putea sa existe un triunghi amoros. Nu stiu sigur deoarece nu am citit alte capitole din restul volumelor.
Oricum, desi ar parea ca are caracteristici des intalnite in carti sau seriale, de care multi probabil s-au saturat, ca cele mentionate mai sus, ideea in sine mi se pare originala si modul cum a fost pusa nu deranjeaza cititorul. Daca sunteti fani ai manga-urilor, atunci puteti citi aceasta serie. O puteti gasi chiar si online.

Punctaj :
5/5

PS: Sper, sper, ca maine sa vin cu recenzia de la Doua adevaruri si o minciuna. Asta daca voi reusi sa o termin :)

Ani de liceu cu tehnologie

Ooooo, strange title.

Heei! N-am mai postat de saptamana trecuta si postul acesta este despre... liceu! Yaaay! Si nu, nu este vorba despre Liceenii sau ceva asemanator. Este vorba despre anii nostri de liceu.

Voi incepe prin a spune ca liceul chiar este o perioada a vietii noastre mult mai interesanta decat oricare alta de pana acum. Probabil ca boboceii nu imi vor acorda multa dreptate, dar nu va faceti griji. Si eu am fost anul trecut ca voi si chiar imi place liceul. Normal, ca oricare elev ma plang de profesori, de ore si de orice pot legat de liceu, insa tot este frumos (exceptie facand temele).

PS: Chiar si matematica in anumite circumstante. Stiu, stiu, sunt nebuna. Chiar daca ma plang ca am patru ore pe saptamana si ca uneori profa mai ne ia o ora ba de sport, ba de fizica pentru a face in continuare matematica, prefer mate in loc de mai multe ore de franceza, geografie sau istorie. Nu stiu cum rezista cei de la uman cu materiile astea, desi cred ca asta se intreaba si cei de la uman de noi, cei de la real :)

M-am gandit la asta chiar astazi. M-am gandit ca generatia noastra este mult mai norocoasa decat cea a parintilor nostri pentru ca noi putem pastra foarte multe memorii datorita tehnologiei. Chiar le-am spus catorva colege in urma cu cateva saptamani ca ar fi frumos ca la cea mai mica prostie pe care o facem, cea mai mica si neinsemnata gluma intre noi, sau doar cand ne vine noua asa cheful sa cantam si sa facem orice altceva, sa ne apucam si sa ne facem poze sau sa ne filmam. Pentru ca desi pare un lucru prostesc, toate aceste lucruri sunt chiar valoroase, pentru ca pe viitor ne vor aminti ce frumos era la liceu, si ce copilarosi eram atunci, chiar daca ne spuneam noua insine ca am crescut, ca nu mai suntem copii. 

Probabil vor fi cateva persoane care vor spune ca multe lucruri ne vor ramane intiparite in memorie, ca acelea sunt cele mai valoroase lucruri ale noastre. Ca suntem obsedati de aceasta tehnologie. Si probabil ca au dreptate. Insa memoria nu ne va permita sa ne amintim toate momentele hazlii, toate glumele intre noi (eu chiar nu am o memorie foarte buna in anumite privinte, uit si ce prostii spun, iar colege sunt cele care imi aduc aminte; ele ma citeaza si eu sunt ceva de genu "heeei, imi pare tare cunoscuta asta, dar nu stiu de unde", iar ele "stiiii, asta ai spus-o tu"). Revenind la subiect, macar astfel ne putem folosi de tehnologie intr-un fel, sa zicem, folositor. Pentru ca mie imi place ideea ca peste ani sa ma uit la aceste poze si filmulete si sa rad si sa plang ca imi este dor de acele vremuri.

Stiu ce credeti. Ca aceasta imagine s-ar putea sa ma contrazica putin, dar nu. Prin aceasta imagine ma refer la faptul ca nu vreau sa mai cresc. Sincer, daca as putea as ramane la varsta aceasta, fara griji, fara stres (inafara scolii, desigur).

Cam atat. Un post destul de ciudat, stiu, insa chiar nu m-am putut abtine :) 

Sunt aici, nu sunt aici

Hey, hey, hey!

Va place titlul, nu-i asa? :>

Va mai aduceti aminte de mine de ultima oara de cand am postat? Probabil ca nu :))

Chiar ma simt ca si cum nu as mai fi postat de o eternitate desi sunt doar... cateva saptamani *feels ashamed and goes in the emo corner*

Oricuuuuum, voi ce mai faceti copilasi? Bine? Cum este scoala? Ati mai facut si altceva inafara de teme, invatat, teme, invatat? Daca da, spuneti-mi si mie cum reusiti pentru ca eu nu pot. Daca am timp liber prefer sa ma uit la un serial (un episode, maxim doua) sau sa stau si sa leneveeeeeesc. 

Am avut un minunat weekend de trei zile care din pacate s-a terminat si eu ma strofoc sa termin de citit Doua adevaruri si o minciuna si acum ca nu mai sunt "spalata pe creier" datorita serialulul The lying game, ma intreb "Ce naiba a fost in capul meu de mi-au placut cartile alea?" De vreo doua saptamani incerc sa o citesc si abia am ajuns la jumatate.

Maine sunt de servici pe scoala si sper sa nu mai patesc ca anul trecut cand toti s-au gasit fix in ziua aia sa vine si sa ma enerveze pe mine cu tot felul de chestii. Poate de data asta voi avea noroc *crosses fingers*

Aaaaaa, am dat teza la info! Saptamana trecuta chiar. Mai am doar trei teze din fericire. Sper totusi sa le termin pe toate trei inainte de vacanta, nu dupa *cough* proful de romana *cough*

Presupun ca poate observati cat de vesele si hiperactiva sunt prin modul de a trece de la o idee la alta. Sau poate nu, dar eu una asa ma simt, desi am avut 7 ore (trebuia sa am 8, dar naaa) - nu, nu va ganditi la prostii, nu am chiulit, eu nu chiulesc. Desi am primit absenta la a doua ora de sport pentru ca m-am dus in clasa dar am fost nevoita de imprejurari. A trebuit sa-mi fac tema la engleza pentru ca uitasem ca am tema. De fapt uitasem ca am engleza astazi si mi-am amintit abia cand mi-am aruncat cartile prin geanta. 

Absenta primita degeaba pentru ca nu am facut engleza. Norocul meu.

Wow, am un post atat de... ciudat. 

Dar oricum, voi cum o mai duceti? Ati dat tezele? Daca nu, atunci cand le veti da? 

Aaaa, si va las o melodie atat de superbaaaaaaa - momentan este si pe VH1, canalul meu preferat de muzica, btw. O stiam de cateva saptamani, dar acum mi-am amintit de ea. Este su-per-ba. Doi dintre cantaretii mei preferati o conta :)